De ce-si doresc femeile sani mari?
Scrisoarea de mai jos a ajuns accidental pe mainile mele. Este foarte reala (daca poate fi ceva foarte real). O dau publicitatii, ascunzand identitatea persoanei, pe care, de fapt, nici nu o cunosc.
“Buna ziua!
Am 23 de ani si sunt casatorita. Am aflat de concursul organizat de dumneavoastra, si m-am bucurat foarte mult, vreau enorm de mult sa particip. Deoarece de acum cativa ani doresc sa-mi maresc bustul. Doar participand la acest concurs am sanse sa-mi realizez visul.
Acuma este primavara, timpul cel mai potrivit pentru schimbari atat morale cat si fizice, deaccea vreau foarte mult sa-mi schimb infatisarea, sa ma izbavesc de complexele care mi-au schimbat viata si practic mi-au facut-o imposibila. De fapt sotul meu este cel care si-ar dori sa ma vada cu un bust mai mare si cu ocazia implinirii a 5 ani de cand ne cunoastem as vrea sa-i fac un cadou, acesta l-ar impresiona pana la lacrimi.
Eu imi fac complexe foarte mari din cauza sanilor prea mici. Marimea sanilor mei e foarte mica si cu atat mai rau ca sinul stang e mai mic ca cel dreapt; ma simt sincer ca un copil de 12 ani si nu o femeie adevarata. Din totdeauna mi-am dorit niste sani frumosi si perfecti asa cum vedeam la alte fete, sa nu mai port sutien cu push-up si sa am ce arata in decolteu. Fara sutien sunt extrem de dreapta si deseori mi-i jena, iar viata mea devine din ce in ce mai nenorocita.
De faptul ca vreau sa particip stiu cunostintele mele si prietenii si spera si ei ca ma vor alege anume pe mine. Prietena mea cea mai buna; cand i-am povestit ea s-a bucurat pana la lacrimi caci in sfarsit o sa devin fericita si nu o sa ma chinui in halul acesta.
Sotul meu stie de visul meu si sa fiu sincera planificam de mult timp sa-mi fac astfel de operatie plastica, dar nu avem situatia materiala care sa ne permita acest lux, (vrea si el saracul sa ma vada fericita, pentru ca in mine are cel mai apropiat prieten si ma iubeste sincer si ar vrea sa ma ajute dar nu poate), iar eu as face acest lucru ca sa-l bucur si sa-l fac sa se mandreasca cu mine. El s-ar bucura foarte mult ca in sfarsit pentru totdeauna voi fi fericita si n-o sa mai am complexe.
Ajutati-ma va rog foarte mult sa-mi implinesc visul. Eu cred in minuni si stiu, ca daca o sa-mi maresc bustul viata mea se va schimba radical in mai bine.
Cu mari sperante in reusita si respect. D.”
Am 23 de ani si sunt casatorita. Am aflat de concursul organizat de dumneavoastra, si m-am bucurat foarte mult, vreau enorm de mult sa particip. Deoarece de acum cativa ani doresc sa-mi maresc bustul. Doar participand la acest concurs am sanse sa-mi realizez visul.
Acuma este primavara, timpul cel mai potrivit pentru schimbari atat morale cat si fizice, deaccea vreau foarte mult sa-mi schimb infatisarea, sa ma izbavesc de complexele care mi-au schimbat viata si practic mi-au facut-o imposibila. De fapt sotul meu este cel care si-ar dori sa ma vada cu un bust mai mare si cu ocazia implinirii a 5 ani de cand ne cunoastem as vrea sa-i fac un cadou, acesta l-ar impresiona pana la lacrimi.
Eu imi fac complexe foarte mari din cauza sanilor prea mici. Marimea sanilor mei e foarte mica si cu atat mai rau ca sinul stang e mai mic ca cel dreapt; ma simt sincer ca un copil de 12 ani si nu o femeie adevarata. Din totdeauna mi-am dorit niste sani frumosi si perfecti asa cum vedeam la alte fete, sa nu mai port sutien cu push-up si sa am ce arata in decolteu. Fara sutien sunt extrem de dreapta si deseori mi-i jena, iar viata mea devine din ce in ce mai nenorocita.
De faptul ca vreau sa particip stiu cunostintele mele si prietenii si spera si ei ca ma vor alege anume pe mine. Prietena mea cea mai buna; cand i-am povestit ea s-a bucurat pana la lacrimi caci in sfarsit o sa devin fericita si nu o sa ma chinui in halul acesta.
Sotul meu stie de visul meu si sa fiu sincera planificam de mult timp sa-mi fac astfel de operatie plastica, dar nu avem situatia materiala care sa ne permita acest lux, (vrea si el saracul sa ma vada fericita, pentru ca in mine are cel mai apropiat prieten si ma iubeste sincer si ar vrea sa ma ajute dar nu poate), iar eu as face acest lucru ca sa-l bucur si sa-l fac sa se mandreasca cu mine. El s-ar bucura foarte mult ca in sfarsit pentru totdeauna voi fi fericita si n-o sa mai am complexe.
Ajutati-ma va rog foarte mult sa-mi implinesc visul. Eu cred in minuni si stiu, ca daca o sa-mi maresc bustul viata mea se va schimba radical in mai bine.
Cu mari sperante in reusita si respect. D.”
PS: Concursul, cum va dati seama, este unul adresat femeilor. Ar avea astfel posibilitatea sa-si mareasca moca sanii.
May 16th, 2008 at 18:56
Urmaresc blogul tau, fiind unul din putinele pe care le respect. Acest post insa mi se pare ca nu e tocmai unul grozav. Nu ma exprim asupra manierei de abordare, pentru ca asta e stilul tau, dar nu putem ignora un drept fundamental - Secretul Corespondentei. ARTICOLUL 28 din Constitutia Romaniei - Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
Reglementarea constitutionala vine sa protejeze posibilitatea fiecarei persoane de a-si comunica prin scris, prin telefon sau prin alte mijloace de comunicare opiniile si gandurile sale, fara ca acestea sa-i fie cunoscute de altii, facute publice sau cenzurate. Din prevederile art.28 reiese ca sunt obligati sa respecte secretul corespondentei atat persoanele fizice si juridice cat si autoritatile publice. Totodata rezulta ca nimeni nu poate retine, deschide, citi distruge, da publicitatii o corespondenta ce nu-i este adresata, avand obligatia de a o restitui destinatarului daca din intamplare a intrat in posesia ei.
Restrangerea acestui drept este permisa doar in interesul justitiei. Aici nu era cazul…
May 19th, 2008 at 22:06
Nea Oleg, am crezut ca altceva o sa creeze polemica, nu faptul ca am pus aceasta scrisoare pe blog. Acuma, ce sa fac, hai sa-mi explic explicatia.
Voiam doar sa expun fara sa alterez motivele pe care le are o femeie in cap atunci cand vrea sa-si mareasca sanii.De fapt chiar nu am intervenit de nicio culoare in text sau comentand in vr’un fel acest text. Poate ai vazut ca practic nu am comentat deloc, doar am prezentat scrisoarea.
In ceea ce priveste secretul corespondentei nu l-am violat! Scrisoarea este publica oricum. Daca te chinui un pic, sunt sigur ca o gasesti si tu pe net.
In al doilea rand, este adresata unui concurs in care castigatoarele beneficiau gratuit o operatie plastica. Deci persoana era constienta ca ceea ce a scris va deveni mai devreme sau mai tarziu publica si si-a asumat responsabilitatea.
In plus, aceasta nici scrisoare nu este, nu poate fi incadrata juridic ca si o scrisoare. Este decat cel mult o expunere de motive.
Oare m-am facut inteles?
May 26th, 2008 at 13:49
Te-ai facut inteles, sper sa ma fac shi eu
Este vorba despre un mijloc de comunicare (desi ai recunoscut in post ca e scrisoare) deci are aceiasi protectie juridica oferita de secretul corespondentei.
- organizatorii concursului si poate fi publicata numai in conditiile regulamentului acelui concurs.
Scrisoarea nu este publica pentru ca are un destinar
Eu am reactionat pentru ca in post era scris ca a nimerit accidental in mainele tale… iar acest fapt presupune sa o intorci celui care o expediaza.
May 26th, 2008 at 14:06
Nu scrisoarea a ajuns accidental la mine, ci continutul ei. Nu am cum sa o intorc pentru ca habar nu am cine este cea care a scris-o si nici nu ma intereseaza.
Nu am violat corespondenta pentru ca este un mesaj aflata intr-un loc public, accesibil publicului, care ajunge acolo, accidental sau nu. Iar pentru asta nu este chiar nicio restrictie.
In plus, nicaieri nu era specificat ca aceasta este o scrisoare care are un destinatar precis si daca “ajunge in mainile dumneavoastra va rog sa o stergeti”. Probabil ai mai vazut asemenea avertismente scrise in subsolul unei scrisori.
Iar daca ceva nu este interzis inseamna ca acel lucru este permis. Un principiu juridic, intreaba de orice student la drept.
Asa ca sunt pur ca lacrima.
May 26th, 2008 at 14:21
Eu am înțeles că scrisoare a ajuns accidental în mâinile tale și de asta am pornit discuția.
În ceea ce privește mențiunea: Nimeni nu poate retine, deschide, citi distruge, da publicitatii o corespondenta ce nu-i este adresata, avand obligatia de a o restitui destinatarului daca din intamplare a intrat in posesia ei. Nu faptul că exista mențiunea te obligă să restitui scrisoare, ci simplul fapt al posesiei acesteia.
P.S. Sunt student la drept