Am primit 30 de euro amenda pentru ca sunt "un chinez rau mirositor"
Cu aceasta extraordinara amenda m-a fericit o doamna de la ghiseul Departamentului pentru straini. Pentru ca daca nu stiati, eu sunt cetatean strain in acte si… roman in suflet.
Dar cum la hotar nu prezint inima “romaneasca”, trebuie sa merg in fiecare an cu un maldar de acte ca sa-mi prelungesc permisul de sedere in Romania. De obicei duc: contract de munca, contract de chirie, cateva bonuri pentru taxele platite, tot felul de copii xerox, alte nustiu ce acte de la serviciu.
Imi zice doamna de la ghiseu: “Nu e bine. Ati platit taxa de 60 de dolari, dar imi trebuie si bonul de schimb valutar.” Nu a contat ca i-am explicat: “Dar, doamna, plata se face in lei, la cursul BNR. Scrie in bon cursul. Verificati!”. A tinut-o pe a ei: “Stiu ca este absurd. Dar asa este legea.” Am mers sa schimb o suta si ceva de lei in 60 de dolari, iar acesti 60 de dolari din nou in lei. Tranzactia nu a insemnat decat ca am cumparat un bon cu vreo 3 lei.
Acum cireasa de pe tort, despre amenda. Imi spune femeia de la ghiseu:
“-Imi pare rau, trebuie sa va amendez.
-De ce? m-am aratat eu extrem, extrem de curios.
-Pentru ca v-ati schimbat domiciliul fara sa ne anuntati.
-Si cat este amenda?
-100 de lei.”
Ca s-o platesc am mers la o posta din sectorul 2. Desigur aia nu acceptau card. Pana la urma am gasit un bancomat si am rezolvat problema. Am revenit si am mers la un alt ghiseu cu dovada platii. Un tip destul de sictirit mi-a semnat hartia. I-am spus cu naduf:
“-E o treaba comunista, chestia asta cu schimbatul domiciliului.
-Cum nu va place ceva, imediat comunist, mi-a aruncat omul cu greata. Nu e normal sa stie statul unde sunteti?
-Aaa, am mimat eu o bucurie tampita. Deci vrea sa stie unde stau? Pai, sa-mi dea atunci un apartament si sa vedeti ca stau acolo fara sa ma mut cativa ani. Altfel stau cu chirie, iar asta inseamna ca trebuie sa-mi schimb domiciliul de nevoie, nu de voie.”
Lasand ironia la o parte. Nu mi se pare normala amenda. Daca tot merg cu zeci de acte anual sa-mi prelungesc permisul de sedere, oare nu tot afla “iubitul stat” unde stau? Sigur ca da. Atunci sa ma lase in pace cu tampeniile birocratice scoase de functionari, care inventeaza inca o hartie ca sa-si justifice existenta parsiva.
PS: In momentul in care depuneam actele, in sala a intrat un barbat. S-a uitat in stanga, in dreapta si a strigat: “Hai, veniti!”. Cand au inceput a “veni”, pai au intrat in sala vreo 30 de chinezi. Toti mici, rau mirositori si cu haine ponosite. In momentul acela mi-am dat seama cine sunt… un chinez mic si rau mirositor.
