COJOCARI Vitalie

Am avut o discutie cu o fetita de 10 ani. Micuta m-a intrebat senin:

-Da tu ai ID?

-Ce ID? nu am inteles eu in prima faza.

-La mess, a zambit fetita mirata. Cum tu n-ai id de mess?

-Am, i-am raspuns eu usurat ca am scapat de rusine, cum sa nu am?

-Dar cate persoane ai bagate in lista?

-Nu stiu, i-am spus gandindu-ma ca de fapt nu mi-am pus niciodata o asemenea intrebare si de altfel, de ce m-as fi intrebat…

-Eu am o suta, imi zise piciu de fata fara asi ascunde mandria si superioritatea fata de mine.

Mi-am dat seama ca este vorba de un fel de criteriu de departajare la ei, astia mici. Adica cine are cele mai multe persoane in lista de prieteni, automat devine lider. Cam asa era si pe vremea cand ma jucam si eu prin nisip. Doar ca atunci cel care avea cele mai multe pistoale din lemn era miezul. Pe urma s-a schimbat criteriul si cel care avea peste o sute de abtibilduri de la gumele de mestecat “Turbo” era admirat mai ceva ca un rege.

Singura diferenta este, insa ca noi nu eram dependenti de pistoale ori abtibilduri. Nu stateam cu ochii rosii de nesomn cum stau copii astia discutand la nesfarsit pe mess, nu ne izolam in fata calculatorului zile intregi. Poate daca aveam calculator pe atunci, era la fel. Fie el ICQ ori vreun alt Q, ca nici nu stiu cum se numesc toate aceste comunicari prin internet, probabil ca am fi pierdut si noi zile intregi discutand cu numerosi “prieteni” pe care de multe ori nici nu i-am fi cunoscut.