Intalnire cu CTP
Da, este vorba de Cristian Tudor Popescu, al carui fan declarat am fost in anii de studentie. Ma incanta modul lui de a scrie. Incisiv si acid. Tot timpul in opozitie, tot timpul pe baricade. Parea a fi un om prins intr-o lupta continua. Faptul ca l-am vazut astazi mi-a readus in memorie acele sentimente.
CTP a intrat pe usa redactiei Gandul la ora la care a zis ca va fi: 15.00. S-a uitat la mine lung. Probabil a avut o ezitare sa creada ca a vorbit cu pustiul asta, adica cu mine, la telefon.
“-Vitalie, m-am prezentat intinzandu-i mana.
-Cristian, mi-a raspuns cu o urma de zambet si foarte calm.”
Nu ma asteptam sa se prezinte mai ales cu numele mic. Oricum as sti si in somn cine este. Nu am cum sa uit cine este.
Chiar si asa, am fost surprins. La vorba si la port nu parea sa semene cu tipul slab de la tv, care priveste pe sub sprancene si rosteste raspicat cuvintele. Parea mai degraba un bunic, senin si cu multe ganduri sub chelie. Ne-a invitat, pe mine, operatorul si o colega in birou. Iarasi foarte amabil. Am ras de mine in gand. Oare de ce credeam ca o sa ma certe? De ce aveam impresia ca o sa-mi ceara socoteala de ce pun intrebarea asta sau alta?
Dimpotriva, a tacut. Ca sa aflu la ce se gandeste sau in ce starea este i-am pus cea mai intima si desigur cea mai politicoasa intrebare care mi-a venit:
“-Ce faceti?
-Uite am fost la arhiva, la Jilava. Am fost sa vad niste filme vechi.
-Stiu ca sunteti un cinefil inrait. Va place mult Tarkovschi, nu?
-Da, a raspuns CTP scurt, taind o eventuala tentativa de a continua discutia”.
Ce prost sunt, mi-am spus din nou. De ce sa ma dau tare ca stiu ce filme ii plac? De ce sa ma bag cu intrebari care nu au nevoie de raspunsuri? Ce am vrut sa demonstrez prin ca stiu ce filme ii plac, ca stiu de Tarkovschi?
Ca sa nu o mai comit, am trecut la munca. M-am instalat in fata biroului lui in timp ce operatorul pregatea camera. Am pus microfonul pe masa si l-am intrebat despre Iosif Sava, caci despre asta vroiam sa-mi vorbeasca (astazi se implinesc 10 ani de cand a murit celebrul muzicolog).
A vorbit cam 3 minute, iar la final a spus “Atat!” si s-a uitat la mine. I-am multumit, ne-am strans sculele: camera, trepied, microfon si am iesit.
ps: Nu numai ca am fost, dar continui sa fiu inca un fan al jurnalistului CTP, dar si a variantei sale basarabene Constantin Tanase.
August 19th, 2008 at 12:57
ce straniu, tocmai aseara ma uitam peste niste casete cu interviuri facute cu mine acum 11 ani, unul dintre ele era cu iosif Sava. ce vremuri:)
August 20th, 2008 at 14:43
Poti fi fanul lui C.Tanase, dar Constatin Tanase nu se compara nici din avion cu CTP. Singura trasatura a lui C.Tanase, care
ti-ar putea aminti de CTP este brutalitatea, agresivitatea de marlan.CTP este dur, insa foarte educat, dar C.Tanase e un marlan agresiv, care fura idei din ziare romanesti, apoi incropeste un text mediocru si semneaza.
Rica
August 21st, 2008 at 14:20
Da, Monica, vremuri bune au mai fost. Oare acum ar mai avea rabdare sa stea la televizor 3 ore sa priveasca o emisiune despre muzica clasica? Poate da, din moment ce stau ore in sir sa urmareasca o emisiune despre o avocata disparuta.
Rica, este parerea ta. Nu o condamn. Oricum, raman si eu la parerea mea, doar gusturile nu se discuta.