La putini ani Moldova?
Republica Moldova face astazi 17 ani. O varsta extrem de mica pentru o tara, o varsta insemnata pentru un om. Copiii care s-au nascut prin 1991 sunt astazi destul de mari, si-au trait (mai bine zis si-au ratat) un sfert din viata in cea mai saraca tara din Europa.
Cat despre mine. Pai m-am nascut intr-o tara, Uniunea Sovietica, am copilarit in alta, Republica Moldova, iar acum locuiesc si muncesc in a treia, in Romania. Am crezut mult timp ca Republica Moldova se va uni cu Romania, dar acum nu mai cred asta. Am crezut mult timp ca Transnistria face parte din Moldova, dar acum nu cred asta. Transnistria este un stat separat de Moldova, la un pas de a fi recunoscut, mai ales in lumina noilor evenimente din Caucaz.
Asa ca, ce iti pot ura de ziua ta tara Moldova? Pot oare sa-ti zic la multi ani, atata timp cat am sperat ca te vei uni cu Romania? Pot sa-ti urez viata lunga din moment ce Rusia nu are nicio problema sa-si trimita tancurile la Chisinau? Nu pot.
Deci, nu ma adresez tarii. Ma adresez moldovenilor: oameni buni, multi ani, multa minte si sa va pazeasca Dumenezeu de un razboi.
August 27th, 2008 at 21:22
Ţi-am împărtăşit convingerile expuse în articolul anterior dar din păcate nu este valabil şi pentru acest ultim articol. Am început să citesc cu deosebit interes dar pe măsură ce înaintam cu lectura tot mai îndrăzneţ apărea un ton ironic, poate chiar era vorba de dispreţ. Şi eu locuiesc în Romania, în Cluj-Napoca, ştiu foarte bine situaţia de acasă dar tonul tău mi sa părut parcă neadecvat pentru un român născut în Republica Moldova. Doar acolo ne sunt părinţii, bunicii, prietenii ( cel putin la mine), de aceea trebuie să ne intereseze şi să ne afecteze ce se întâmplă acolo. Nu mi se pare adecvat tonul puţin ironic şi poziţia din afară pe care ai luat-o. Oare nu rămânem români din Basarabia oriude ne-am duce…Nu am vrut sa te judec, e doar o părere…nu înseamnă că e şi corectă.
August 28th, 2008 at 03:31
Asta este soarta unei tari mici cu o conducere slaba: sa fie asuprita de o alta mai mare. Moldova n-are de unde alege, a ales Rusia pentru ea. De ce? asa au fost vremurile, asa ne-a fost soarta, dar si conducerea. Fecare a tras la turta lui. In rezultat, o tara fara popor(toti peste hotare), fara economie, dar avem de ales intre doua limbi de stat.
Cat despre razboi in Transnistria? Nu m-as mira. Ce o costa pe Rusia sa arunce niste bombe peste Moldova? Nimic! Cine o poate opri? Nimeni!
Imi trec fiori cand ma gandesc cat de real este.
Acum …cativa ani, auzeam impuscaturile si bubuiturile razboiului, de acasa. Nu eram in Transnistria, ci pe malul celalalt al Nistrului. Eram ingozita. Urmaream fata ingrijorata a buneluli, care a trecut prin doua razboaie. Baietii tineri din sat, carora le venise timpul de facut armata erau luati la razboi. Parca-l vad si acum pe unul, bocea de se cutremura cama pe el, isi lua ramas bun de la toti vecinii. De ziceai ca se ducea la moarte. Mama lui plagea si mai mult. Rasuna mahala de bocete. Toul in jur mi se parea cenusiu. Parca tot universul era in doliu. Se mai auzea cat de rai sunt rusii si cum ii ardeau de vii pe moldoveni…multe povesti se auzeau una mai groznica decat alta.
Tin minte, erau vremurile cand lumina se dadea cu portia, prin sate. Ascultam cu totii ultimile stiti, la radio. Il intrebam pe tatal meu daca ajunge razboiul si la noi. El ma linistea si zicea:”n-are cum!”.
Acum eu as zice ca are cum!
Nu sunt nici eu in Moldova, acum. Dar ma iau fiorii cand ma gandesc ce se poate intampla daca ne punem cu rusii. Deocamdata, nu avem de ales. Asta este!
August 29th, 2008 at 09:03
Pentru Rodica. Ma bucur ca te-a “atins” postul. Ce pot sa zic este ca ma afecteaza mult, poate prea mult ce se intampla in Moldova. Este exact ca la tine, acolo sunt cei mai dragi oameni pe care ii am. Nu vreau sa te conving de cele spuse mai sus. Daca vei citi acest blog poate vei reusi sa-mi intelegi toate regretele si amintirile frumoase pe care le am despre Moldova.
Pentru anonim: cand eram in clasa a 2, a 3, la noi in clasa a venit o fetita, refugiata. Povestea lucruri cumplite, iar in cap mi-a ramas pentru totdeauna vorbele ei: noaptea dormeam in pivnita de frica rachetelor care cadeau.
August 29th, 2008 at 11:12
“Deci, nu ma adresez tarii. Ma adresez moldovenilor: oameni buni, multi ani, multa minte si sa va pazeasca Dumenezeu de un razboi”, aceasta este partea care m-a atins cel mai mult. Pentru mine ar fi fost deajuns “…sa ne pazeasca Dumenezeu de un razboi” Cât despre amintiri frumoase şi regrete, cu toţii le avem.