Am imprumutat 400 de euro. Se intampla pe 22 septembrie. Cursul, la acea zi era de 3,60. Asta inseamna 1440 de lei noi. Astazi toate panourile afisau cel putin 3,75 lei pentru un euro. Am cumparat 400 de euro si am dat 1500 de lei. Puteam sa inghit si sa trec peste asta.

Dar am stat stramb si am gandit drept. Incercati si dumneavoastra… Bancile europene sunt in prag de faliment si sunt nationalizate pe un cap. Bancile americane mor una dupa alta. In Romania, insa bancile o duc destul de bine. Si atunci? De ce scade leul, iar dolarul si euro creste? Un paradox. Nu inteleg!

In Trafic punct ro(contorizator de trafic din Romania) sunt pe locul 220. In top20 punct md(contorizator de trafic din Republica Moldova) sunt pe locul sase. Asta la categoria bloguri. Tin minte zilele cand adunam 10-20 de vizitatori si ma umflam in pene. Bei, uite, au deschis zece oameni bloguletu’. Acum pe zi sunt intre 100 si 200 de vizitatori si imi zic: “Oare asta-i limita?” Nu stiu. Cat mai am timp, sanatate, inspiratie si calculator legat la net o sa bag posturi pe site.

Iar m-a luat gura pe dinainte. Vroiam sa va multumesc tuturor celor care imi cititi blogul. Probabil ca vi s-a parut ceva interesant aici si ati revenit. Am vazut asta pe statistici.

Multumesc si celor care comenteaza. Ca de fapt, eu nu scriu pentru mine. Scriu pentru cei care imi citesc blogul. Si daca am vizitatori, inseamna ca am putut oferi ceva informatie.

Multumesc si bine ati venit!

Este vorba de reclama aia cu Matache Macelaru. O vedeti mai jos. Cei care nu ati vazut-o, ati pierdut multe. Este cea mai enervanta publicitate pe care am urmarit-o. Daca s-ar da Oscar pentru publicitate si ar exista categoria “Cea Mai Enervanta”, ar lua doi ani la rand premiul.

Bai, da imi zici mie ca este greu cu mancarea asta? Adica nu stiu ce sa mananc? Ma faci prost in fata si te dai rotund de destept? Mama, daca eram in locul tipului cu ochelari, iti dadeam o scatoalca peste mustata… Si fugeam, ca al dreaq de mare mai esti. Si gras pe de-asupra. Si mai ai un fel de a vorbi. Adica vorbesti de sus cu oamenii. Oare ce client iti mai calca pragul daca ii tratezi asa? Poate mosachistii. Lasa-ne, lasa-ne, comunistule Matache. In veci nu cumpar produse Matache Macelarul.

Apropo, un blogger i-a dat-o mai rau lu’ Matache. Cititi aici si muriti de ras.

Ca sa intelegeti brasoavele insirate de mine mai sus trebuie sa vedeti publicitatea.

Imi plac filmele cu actori buni. De fapt doar pentru asta privesc filmele. Cand actorii nu doar joaca, ci pur si simplu traiesc cu rolul. Cel mai mult ma incanta monologurile actorilor.

Imi place monologul lui Al Pacino din “Avocatul Diavolului”. Da, ala cand Keeanu il impusca si el urla cu mainile in parti “You shoot me!”. Probabil ca nimeni din regizori nu le spune actorilor ce sa faca atunci cand sunt impuscati. Totul vine din dramul de talent cu care i-a lovit Dumnezeu.

Ah, da. Tot Al Pacino este preferatul meu in monologul din “Parfum de femeie”. Ala din final, unde se dezlantuie. Cuvinte mari spuse intr-un mod fermecator. Mai ales captivant.

Dar, de fapt, vroiam sa va zic de alte doua monologuri care m-au pus pe ganduri. Din “Fight Club” al lui Pitt si din “Lucky number Slevin” al lui Willis. Am revazut cele doua filme recent.

Pitt striga la barbatii adunati in subsol. “Ati devenit niste sclavi. Sclavi in salopeta, in camasi albe ca functionari. Va urati meseriile. Faceti munci care nu va plac. Cumparati lucruri care nu va trebuiesc, dar va sunt bagate pe gat de publicitate. Oare asta este visul vostru? Oare asta sunteti? Nu mai exista razboaie. Nu mai este marea criza. Viata noastra este un razboi. Marea criza s-a mutat in sufletele noastre. Credem ca vom deveni milionari sau vedete de cinema. Dar intr-o zi ne trezim si ne dam seama ca nu suntem si ajungem foarte, foarte enervati(pist off).” Am citat din minte. Dar citatul este destul de aproape de original, credeti-ma. Nu ma credeti? Vedeti monologul mai jos.

Willis mai calm, dar mult mai infricosator ii spune unui tip dintr-o sala de asteptare despre un altul care a mizat 20 de mii de dolari pe un cal crezand ca asa isi va implini visele. “Era obosit sa aiba o viata fara scop. Obosit sa se trezeasca si sa constientizeze ca visele nu sunt decat vise. “

Au dreptate. Ajungi intr-un moment, in care ai reusit sa gusti amarul vietii, mai mult decat dulceata ei. Te trezesti si zici “Hei, dar nu asta am crezut ca va fi viata mea. Eram copil si nu credeam ca o sa muncesc atat de mult si nu o sa am timp pentru mine si iubita mea. Nu stiam ca bunul simt, harnicia, devotamentul se pedepsesc in lumea asta.” Si atunci, sa nu zici ca Brad: “I am so pist off…”. Voi nu urati uneori lumea?

Am scris mai jos despre faptul ca trebuie sa fim atenti cand mancam Snickers, Mars, bomboane M&Ms. Cititi aici postul.

Cand colo apare si reactia, chiar de la reprezentanta companiei care le importa in Romania. Citez exact:

Acum, sa-mi torn cenusa in cap si sa recunosc. Ca jurnalist nu am procedat corect. Trebuia sa sun la companie si sa obtin o reactie. Ca blogger, insa imi permit luxul sa-mi expun parerea. Doar pentru asta e blogul, nu? Desigur, cu conditia sa fie o parere.

De altfel, chiar sunt un consumator de M&Ms. Si Snickers. Descoperind, insa ca ar putea sa aiba lapte praf din China am zis s-o las mai moale. Si am lasat-o. Voi, cum vreti.

Eu zic ca ma tem si nu risc. Compania zice ca produsele sunt sigure pentru consum. Ce alegeti?

E din ce in ce mai periculos in Bucuresti. Mai ales in transportul public. Stirea de aseara m-a socat:

“Un barbat de 50 de ani care vindea servetele si pixuri prin tramvai a fost talharit de doi frati cu varste de 23 si 27 de ani. Cand omul le-a cerut telefonul pe care ei il luasera, au inceput sa-l loveasca cu pumnii. Atunci barbatul a scos un cutit si i-a taiat, pe unul in zona toracelui si pe celalalt pe antebrat. Cei doi frati au coborat din tramvai si au mers pe jos o statie dupa care o ambulanta i-a preluat si i-a dus la spital. Acum sunt in afara oricarui pericol. Toti trei sunt cercetati de politie. Daca se va dovedi ca vanzatorul de servetele a fost in legitima aparare, doar cei doi frati vor fi trasi la raspundere penal.(sursa http://www.stirileprotv.ro/)”

Dar asemenea cazuri nu se intampla doar la televizor. Tot ieri, doamne ce coincidenta, cineva, o ruda de-a mea, era sa fie talharita in tramvai. O tiganca de vreo 27 de ani i-a bagat mana in buzunar. Cand a simtit acest lucru s-a uitat drept in ochii tigancii. Aia nici nu a clipit, si-a scos mana si a continuat sa discute cu barbatul ce o insotea. Ce putea sa faca mai mult? Nu a facut nimic. Mai ales ca in buzunar nu avea decat o batista.

Zilele trecute un coleg imi povestea un alt caz. A fost martor cum niste tipi il talhareau pe un mos. A avut curajul sa-i atraga atentia mosului asupra ce i se intampla. Atunci, de el s-a apropiat unul si i-a zis: “Ori taci din gura ori iti dau cu lama asta peste fata.” Ce putea sa faca? A tacut si a coborat la prima statie. Mai ales ca ceilalti calatori au tacut solidari… cu talharii.

Rihana a tras un cantec “Live your Life”. Piesa include celebrul “Mayaheee Mayahooo!”. Vedeti si auziti cantecul mai jos. A fost cantat la MTV Awards sau … nu mai stiu unde. Oricum la MTV. Apropo, “Mayaheeee-ul” este pe la jumatate, asa ca nu disperati daca video-ul nu incepe cu el.
O miscare ultrareligioasa din Israel si-a ales hitul trupei Ozone ca rugaciune. Si ii tot dau cu “Numa, numa” in numele Domnului. Dar o fac la modul cel mai serios posibil.

Iar tampitii care se inregistreaza in fata calculatorului zbierand din toti bojocii “Maaaayaheeee” sunt deja la ordinea zilei. Pe cel mai celebru dintre ei il aveti mai jos.

Iati vazut pe toti acesti nebuni? Da, inclusiv si Rihana. Raspundeti-mi si mie. Ce au toti acesti oameni de se duc cu pluta cand aud “Dragostea din tei”? Ce are special sau diabolic acest cantec, ca din ce in ce mai multi scrantiti si “melomani” din toata lumea o canta in disperare? Disperarea noastra. Care este secretul isteriei mondiale legate de “Mayaheeee”? Doamne, multi au mai mancat boabe otravite puse in colturi pentru sobolani.

Radu (poza cu sotia), exOzone, zis si Picaso, invitat la o emisiune la Antena 2 s-a laudat ca ii merge foarte bine. Sa il credem? Judecati si dvs. Are cateva apartamente in Bucuresti. A fost invitat la un mare concurs din Moscova “Pesnea goda”, adica “Piesa anului”. Este implicat in cateva proiecte muzicale de nu-si vede capul din treaba. Isi incropeste o trupa. Iar un nou album este gata sa iasa pe usa fabricii sale de creatie. Toate astea le-a spus cu gurita lui.

Mai mult, fiind intrebat cum de a reusit Dan Balan sa aiba mai mult succes, s-a aratat mirat de intrebare. A replicat rapid: “Dan Balan m-a depasit?!”

A dat si o duma. Intr-un anumit context, nu-mi amintesc exact momentul, a zis: “In mai multe orase din Bucuresti…”

Una peste alta, ma bucur ca-i merge bine. De ce nu? Un basarabean de succes. Sa-i tinem pumnii. De altfel, asteapta sa obtina si cetatenia romana. Asta in doi ani. Apropo de succes. Ultima lui piesa, cantata cu sotia sa, nu prea l-a avut. Vedeti piesa mai jos.

M-am obisnuit ca in fiecare duminica sa postez pe acest blog filmulete. Unele din ele sunt foarte haioase. Altele dimpotriva… Asa ca nu stric traditia.

In aceast duminica aveti o farsa foarte tare. Am obtinut-o de la pescarii romani care au participat recent la Cupa Mondiala de Prins Crap. Daca nu stiati exista o asemenea Cupa si se intampla in Romania. Pescarii patimasi compara concursul cu Campionatului Mondial de Fotbal.

Situatia din film este urmatoarea: un membru al echipei doarme. Ceilalti ii leaga un picior de cort si pornesc alarma care anunta ca s-a prins un peste. Ce se intampla in continuare? Vedeti in film.

Ar putea sa contina lapte praf din China. Ca sa stiti o mare cantitate din laptele praf din China este contaminat cu melamina. Aceasta substanta poate provoca printre altele: leucemie, blocaj renal, iar in cazul unei intoxicari puternice oamenii urineaza cu sange.

Apropo, incercat sa evitati si biscuitii. Problema similara. Am facut o stire despre asta si m-am convins, autoritatile se misca prea incet sa ne avertizeze. Mai bine ne pazim noi.

Doua orase, doua tari, acelasi nume de localitate: Calarasi. Adica, si in Romania, si in Republica Moldova exista doua orase cu numele Calarasi. Ce dovada mai vreti ca ne tragem din aceeasi radacina? Intr-o buna zi, romanii din Calarasi, Romania s-au gandit sa-i ajute pe romanii din Calarasi, Moldova.

Nu au trimis bani, ci carti. Mai multe titluri. Un gest minunat. Bravo! Cand colo, cartile sunt retinute la vama. De ce? Potrivit ziarului Jurnal de Chisinau, pentru ca vamesii moldoveni nu au consultat conducerea comunista care carti au voie in Republica Moldova.

Raspunsul comunistilor a ajuns in vama in stil de telegrama: “De cenzurat!”

Asa ca unele carti nu au mai ajuns la romanii din Calarasi, Moldova. Iata lista lor: „Istoria românilor“, de Constantin Drăgan; „Basarabia - pământ românesc“, de N. Titulescu; „Istoria lui Ştefan cel Mare“, de Nicolae Iorga; „Cântarea României“ de Alecu Russo; „Pădurea Spânzuraţilor“, de Liviu Rebreanu; şi „KGB atacă“, de Paul Ştefănescu.

Stiti ce, calaraseni romani? Trimiteti cartile inca o data, dar cu copertile traduse in rusa: “Istoria ruman”, “Besarabia - rumanscaia zemlea”, “Istoria Stefana Velicova”, “Pesnea Rumanii”, “Les poveshanih”, “KGB atacuet”. Prostii nu se vor prinde si le vor lasa sa intre.

Mai intai sa ma prezint. Sunt un biet jurnalist, cetatean al Republicii Moldova. Mi-am ros coatele la liceu, pe urma pe bancile facultatii de jurnalism (nu zic, a fost util). Dupa, m-am angajat. Ca jurnalist la Chisinau este greu. Extraordinar de greu. Asa ca am decis sa ma mut la Bucuresti. La Bucuresti unui jurnalist ii este doar greu. Barem nu extraordinar de greu.

Deodata, apare o t(o)anti (poza), care isi spune premier al statului cu nume hazliu Republica Moldova si ma cheama acasa. In prima instanta m-am bucurat. Mai, zic, cuiva ii pasa de mine. Uite cu cata jale si smerenie ma invita t(o)anti premier sa revin. Cu mintea eram pe jumatate la Chisinau. Cand sa-mi urnesc si cealalta jumatate un vames de gand imi apare in cale.

“-Bei, tu bei, da unde crezi ca te duci?

-Acasa. T(o)anti premier imi zice sa ma intorc, ii spun cu nerabdare sa trec de gandul nesimtit.

-De chemat te-o fi chemand, dar te asteapta?

-…

-Zi si tu, cu ce crezi ca te asteapta? Cu salarii bune, cu o locuinta, cu posibilitatea deschiderii unei afaceri…”

Ups. Imediat am rechemat jumatatea din mine inapoi la Bucuresti. Are dreptate vamesul de gand.

Deci, nu ma mai duc. Deocamdata. Si pe voi, oameni buni va sfatuiesc sa ramaneti. Ca altfel, daca nu mai trimitem bani acasa, moare naibii tara aia.

PS: Acum serios. Planul propus de Guvern pentru convingerea moldovenilor sa revina in tara este jenant si in bataie de joc. In afara de faptul ca “trebuie sa-i convingem ca economia Republicii Moldova a crescut si multe lucruri s-au schimbat in bine (ceea ce este o minciuna)” nu are nimic. Huo, tampitilor! Huo, canaliilor! Huo, vampirilor! Va urasc.