Archive for November, 2008

Astazi am zburat cu elicopterul

S-a intamplat pentru prima oara in viata. Nu va ascund ca mi-a fost un pic frica. Mai ales ca ploua si ploua, iar cerul era negru si parca vroia sa cada pe pamant. M-am consolat ca nu este vant puternic si am urcat in elicopter.

Nu pot sa va dau detalii despre marca elicopterului, nici in ce tara a fost produs. De emotii nu l-am intrebat nimic pe pilot. Vedeti in pozele de mai sus imagini din interior, poate va dati voi seama. Apropo de pilot. Omul era destul de inaintat in varsta. Sa fi avut vreo 50 de ani. Deci avea experienta suficienta de zbor si nu ar fi trebuit sa-mi fie frica. Totusi inima mea batea cu mai multa ritmicitate decat de obicei.

Am scos telefonul mobil si am inceput sa fac poze. In scurt timp am uitat si de frica, si de emotii. In fata mea s-a deschis o panorama uimitoare. Jos, aglomeratie, balti, oameni agitati. De sus, insa cladiri aranjate ciudat, cu sosele ce se aranjeaza frumos printre case. Masinile stau aranjate prin parcari, de parca le-a pus cineva cu mana. Ca prin minune, aglomeratia disparuse. Ori nu o simteam eu de sus.

In interiorul elicopterului tot felul de beculete, leduri, inscriptii. Pilotul tragea de o maneta si masinaria se mai ridica un pic in sus, dupa care parca incremeni in aer. Zic parca, pentru ca rafalele de vant il faceau sa tremure, aducandu-mi aminte ca sunt in aer la vreo cateva sute de metri deasupra copacilor, automobilelor, oamenilor, cladirilor noi din zona Baneasa a Bucurestiului. Le vedeti si voi in poze. Iertati-ma pentru calitatea proasta a lor. Am fotografiat cu telefonul mobil.

Sa merg sau nu la vot?

O tema des intalnita pe bloguri: sa merg sau nu la vot? Bloggerul Dan Popa vine cu argumentele sale de ce NU! Il contrazice Catalin Tolontan si spune ca e bine sa mergem la vot.

Eu nu votez la alegerile de duminica. Eu nu sunt cetatean al statului in care traiesc, muncesc si iubesc de peste 2 ani. Nu-i nimic, romanii nascuti in Romania fug din tara lor, eu, de ce sa-mi doresc aceasta cetatenie? Mi-e bine si asa. Oricum, nu conteaza, mai ales ca vroiam sa va spun altceva.

Vroiam sa va vorbesc despre votul meu pe care ar trebui sa-l aplic in fata vreunui partid in luna martie, anul viitor. Doar si la Chisinau urmeaza sa aiba loc alegeri. Cei care mi-au mai citit blogul stiu ce parere am fata de toti politicienii de la Chisinau. Sa repet? Nu e cazul. Totusi, din aceste sentimente imi izvoraste cu putere intrebarea: mai merg sau nu la vot?

La inceput eram categoric: What the fuck? De ce sa merg la vot? Nu ma simt reprezentat de nimeni. Toti, dar toti politicienii sunt niste jegosi care urla si tin cu ghiarele mortii de putere. Nimeni, dar nimeni nu vrea cu adevarat o schimbare. In plus, votul meu NU CONTEAZA!

Apoi am stat sa ma gandesc. Daca as fi trait intr-un stat nedemocratic, cu un tiran la conducere? Atunci mi-as fi dorit cu mare ardoare sa-mi exercit dreptul de dat cu stampila. Probabil ca as fi luptat cu inflacare pentru aceasta oportunitate. Caci asa este omul, nu-i pasa anume de ceea ce are. La urma, urmei pot vota nu pentru politicieni, ci impotriva lor - sa-mi anulez votul Este o optiune si asta. Nu?

Ma uit la ce am scris mai sus si imi dau seama ca nu stiu ce hotarare sa iau. Ba, Vitalie, tu mergi ori nu la vot? Inca nu m-am decis. Voi? Veti vota?

To be or not to be… Iurie Rosca - deputat? SONDAJ

Pentru cine nu stie nimic despre individul Iurie Rosca, sa precizam mai intai cateva detalii. Prin 1985 - angajat al Televiziunii Nationale de la Chisinau. Prin 1989 participa la fondarea Frontului Popular din Moldova. Pe atunci facea poduri de flori peste Prut si “lupta” pentru unirea cu Romania. Apoi si-a fondat PPCD (Partidul Popular Crestin Democrat). Dupa care a fost in centrul unor ample manifestatii din Chisinau impotriva comunistilor. Ulterior, insa renunta la sustinerea unirii cu Romania, iar la 4 aprilie 2005 si mai rau, deputat fiind, voteaza pentru alegerea lui Voronin in calitate de presedinte.

Dupa acest vot din “tradator” si “Iuda” nu a mai fost scos de unele partide, ziare. Nu i-a prea pasat caci este prieten la catarama cu Voronin. Acela ii tot facea dedicatatii pline de dragoste si il sprijinea in orice conditii. Totusi, supus unui tir prelungit de critica, Rosca si-a stricat rau imaginea. Asa ca institutele de studiere a opiniei publice ii prognozeaza ca nu va mai ajunge in deputatie.

Permiteti-mi sa nu fiu de acord cu domnii. Poate sa ajunga! Partidul sau este varza? Putini il mai sustin? C’mon! Vorbim de Republica Moldova, tara tuturor posibilitatilor pentru cei care au bani, pile.

De exemplu, comunistii il pot obliga pe Marian Lupu, presedintele Parlamentului sa intre in partidul lui Iurie Rosca si astfel, primul il baga pe al doilea in legislativ cu tot cu partid.

Mai exista o posibilitate - Iurie Rosca se inscrie in partidul Comunistilor si astfel intra in Parlament.

Multe sunt posibile. Asa ca va propun un sondaj. Cum credeti, intra Rosca in Parlament sau nu? Sondajul il vedeti in dreapta sus al blogului. Sunt curios ce rezultat va iesi!

Romania se uneste cu Republica Moldova incetul cu incetul

Uraaaa. Ne unim cu Romania. Desi nu realizam, unirea se produce, iar Romania si Republica Moldova incep sa fie impreuna. Credeti ca glumesc si exagerez? Nu. Vorbesc cat se poate de serios. Ca sa fiu mai exact, Unirea a inceput atunci cand primul cetatean moldovean dupa caderea Uniunii Sovietice a primit cetatenie romaneasca si se va incheia atunci cand in total 80 ori 90 la suta vor primi cetatenia.
Nu stiu exact cati cetateni moldoveni sunt acum si cetateni ai Romaniei, dar se pare ca numarul lor conteaza. Ei au dreptul sa voteze, pentru voturile lor se bat politicienii romani, pentru ei vor fi create structuri statale. Ei vor fi o realitate care la un moment dat trebuie integrata. Moldovenii cu cetatenie romana se vor inmulti si vor reprezenta ceva pentru Romania. Ganditi-va ca acum cativa ani, romanii din afara erau o raritate, iar acum avem un fenomen. Exact la fel se va intampla si cu romanii din Moldova.
Deja se simte acest lucru. Doar campania de atragere a voturilor moldovenilor cu cetatenie romaneasca este destul de apriga la Chisinau. Au fost aruncate forte impresionante pentru acest lucru. Chiar si fiica presedintelui Basescu cica s-ar fi mutat pe perioada alegerilor in Republica Moldova sa ajute reprezentantul PD-L.
Cum era si de asteptat comunistii din Chisinau au sarit ca arsi. Nu sunt in oala lor cand simt ca pe la spate se face o campanie electorala organizata pentru “alt stat” pe care ei il urasc de moarte. Asa ca politia a retinut cativa tineri care lipeau afise electorale, iar ministerul de externe al RM a scris un fel de nota de protest. Ceva de genul: “Ba, de ce faceti campanie electorala, iar pe noi nu ne anuntati?”
Au de ce se teme comunistii. Ce s-ar intampla in momentul in care in Moldova 90 la suta din populatie va fi si cu cetatenia statului vecin in pasaport? Pai, va fi o populatie mare care va trebui guvernata cumva. Asa ca executivul de la Bucuresti va trebui sa-si faca o anexa si la Chisinau.
Pana una alta, politicienii de pe ambele maluri de Prut sunt la fel de jegosi, setosi de putere si mi-e greata de ei. De ce? Urmariti doi politicieni romani mai jos, cum era cat pe ce sa se paruiasca ieri. Si-au aruncat doar cu apa.

Editorialistul ziarului procomunist Moldova Suverana de la Chisinau si-a dat demisia

Ziaristul Oleg Cristal, editorialist la ziarul proguvernamental de la Chisinau Moldova Suverana, anunta ca si-a dat demisia. Informatia a fost publicata chiar pe blogul personal, oleg-cristal.blogspot.com si suna mai mult ca un anunt din mica publicitate la rubrica: sunt somer imi caut de lucru. Citez:

“Sunt jurnalist liber! De astazi, 25 noiembrie
Din acest moment sunt jurnalist liber (nu am relatie contractuala). Nu mai sunt angajat al ziarului “Moldova Suverană”, unde am lucrat circa doi ani jumătate. Urmează doar să clarific aspectele juridice, când revin în ţară. Dacă există oferte, sunt dispus să examineze unele dintre ele. Propunerile pot fi expediate pe adresa electronică. PS Motivele dispărţirii sunt personale.”

Sincer, ca de la jurnalist la jurnalist, imi pare rau pentru Oleg. Ca blogger, insa anuntul sau pare a fi de un curaj aproape nebunesc. Sa citim un pic printre randuri. In primul rand zice, sunt jurnalist liber dupa care adauga in paranteze ce inseamna liber - adica liber de contract. Pe buna dreptate unii comentatori de pe blog au sarit imediat: aha, esti liber. Deci pana acum ai fost cenzurat… Oleg o reteaza, insa repede: “Presa libera in RM nu exista”.

Pe mine discutia asta cu jurnalisti independenti, neindependenti ma depaseste. Mai degraba disputa ar trebui sa se poarte in jurul profesionalismului jurnalistilor. Caci mare este gradina domnului si multi jurnalisti schiopateaza la acest capitol in ea.

Revenind la Oleg Cristal si la curajul sau. Cum doamne-doamne sa anunti ca esti in cautare de lucru si sa ceri sa-ti fie trimise oferte pe email. Oleg, la cum este dezvoltat blogosfera de la Chisinau, cum crezi cati patroni de ziare, radiouri, televiziuni iti citesc blogul? Sa vedem. Dupa top20.md ai in medie 130 vizitatori pe zi. Cati din ei crezi ca sunt patroni de ziar?

Inca ceva. Te-ai gandit deja la care ziare ai putea sa activezi in continuare? Iti dai seama ca aria unde ai putea sa cauti se restrange? Stii de ce? Pentru ca ai muncit la un ziar procomunist. Probabil ca ziarele de opozitie te-ar vrea numai daca incepi sa scrii de rau despre comunisti. Va fi o mica victorie pentru ele. Cat despre ziarele procomuniste, care crezi ca ar risca sa te ia in echipa din moment ce ai plecat chiar de la ala mai important?

De fapt, ultima data cand am discutat, ti-am zis franc: “Oleg, tu esti un ziarist care sustii puterea comunista”. Oricum, nu ti-am zis-o cu rautate, doar nu-i nimic rau in asta. Daca asta ti-e crezul, daca tu crezi ca aceasta forta politica ar schimba la fata Moldova, da in continuare cu penitza.

Tu insa, ai dat din cap atunci si ai zis: “Adu argumente ca-i asa”. Am simtit atunci ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Totusi, uite mai jos argumentele desprinse din textele scrise de tine la Moldova Suverana:

De mai multe zile, Urechean il acuza pe Braghis, Braghis ii raspunde critic lui Urechean. Ghimpu ii acuza pe liberal-democrati ca doresc doar bani, iar liderii PLDM-ului ataca sefii liberalilor pentru incompetenta acestora. Diacov se trage de par cu Braghis-Musuc, ca sa demonstreze lumii al carui par social-democrat e mai lung. National-liberalii nu se pot impaca nici intre ei si se despart trintind usa si spargind vesela, de capul unui altuia. Pavlicenco si Taranu au inceput a scutura in public tolurile national-liberale

Sunt de acord cu cele zise, doar ca i-ai omis pe comunisti. Aici esti procomunist prin omisiune. Sa vedem mai jos cum esti procomunist pe fata.

Sintem un popor intelept si nu vom permite ca bomba cu efect intirziat a opozitiei sa explodeze dupa 2009.” Adica poporul nu-si va permite sa voteze opozitia? Ca eu asa inteleg.

Oricum, un baiat destept ca tine nu se pierde. Daca nu iti gasesti ceva in presa, ai la dispozitie mai multe organizatii nonguvernamentale, internationale sau, de ce nu, partide politice.

Reteta de slabit. Garantat

Se ia o perioada in care toata lumea este inebunita de criza. Se face un credit la banca. Creditul sa fie cel putin de vreo cateva zeci de mii de euro. Se amesteca intr-o isterie profunda de cautare a unui apartament in Bucuresti. Se mai adauga o portie dubla de ingrijorare. Se rade maruntel o negociere la sange pentru apartamentul care iti place.

Se presoara niste discutii cu zeci de agenti imobiliari. Se aleg atent si se arunca la gunoi agentii tzepari. Se mai adauga o portie de ingrijorare. Se gaseste apartamentul care iti convine la pret si la calitate. Se mai aplica o negociere. Dupa care se mai adauga o portie de ingrijorare. Se cauta undeva inca niste bani pentru plata comisioanelor. La final, in aburul acestei afaceri, se semneaza antecontractul si contractul de cumparare-vanzare.

Credeti-ma pe cuvant. Garantez ca slabiti cu cel putin 10 kilograme. Eu, si asa tras prin inel, am slabit cu vreo 5. Nu mai nadajduiesc recuperarea kilogramelor, doar am rate…

Jmecheri cu masini bengoase. Chisinau

Unde se uita politia? Probabil schimba lacati pe la primaria din Chisinau, ori se lupta cu babutele care vand lapte pe strada, ori ii apara viata nepretuita a nepretuitului presedinte Voronin.

Daca se ocupa cu astea hai sa le dau un pont. Un pont unde sa mai ia niste spaga. In sectorul Ciocana, bei, militienilor. Acolo se fac drifturi, curse. Heheheee! Va temeti probabil. Ca cine stie ce pile au jmecherii de la volan. Ori si mai rau - scoate un idiot pistolul din dotare si va gaureste teasta goala.

Mai jos am atasat un filmulet pescuit de pe youtube. Invatati si voi cum se conduce o masina. Ce drifturi face jmecherul. Ce jmecher este…

Campania electorala de la Chisinau este penibila, politicienii - bolnavi

Ca de obicei, politicienii de la Chisinau, niste ratati, se dau in spectacol pentru a castiga voturile oamenilor. Niste cersetori de voturi, avizi de putere si dornici sa faca averi mari-mari cand ajung in jilturi comode. Bine ca cersetori in sensul de a cersi, nu in sensul de a avea stomacul lipit de spate.

Nu stiu cum reactionati voi, dar eu demult nu-i mai iau in serios. Pai, sunt sanatosi la cap? Au toate tiglele pe casa? Cred ca nu. Dar hai sa le analizam impreuna actiunile ca sa va convingeti si dumneavoastra.

Ce-i veni intr-o zi unui politician? Care? Nu stiu exact. Se gandi sa ticluiasca o scrisoare prin care solicita, ATENTIE, interzicerea ingroparii moldovenilor in sicrie din lemn. Cica se fac prea multe sicrie din lemn, iar asta casuneaza fondului forestier. Hai deci, continua politicianul, sa-i ingropam pe saracii astia, asa cum merita sa fie ingropati sarantocii - in saci de plastic. Revenind la intrebare: cine a scris scrisoarea? Cred ca nu conteaza. Stiti de ce? Pentru ca mesajul reprezinta parerea generala a politicienilor despre moldoveni. Adica sunt saraci si trebuie ingropati in saci de plastic, ce mama lor!

Tot un dobitoc de politician a hotarat sa tina in frig locuitorii Chisinaului. A dat ordin, caldura a fost oprita! Simplu, nu? A vrut sa-l execute politic pe un oponent, doar se apropie ziua alegerilor. Cine stie cati oameni s-o fi imbolnavit in aceasta “lupta glaciara”? Cert este un singur lucru, ca politicianul care a ordonat inghetul oamenilor poate fi catalogat ca maniaco-depresiv si dependent de putere. Propun un tratament: sa-i fie luata puterea.

Un anumit politician s-a plans ca presa nu-si mai aminteste de el. Asa ca vrea sa i se “inceapa” un dosar penal. Doar, doar o ajunge pe ecranele televiziunilor. Boul nu anunta, insa pe ce motiv ar vrea sa i se faca dosarul. Ii sugerez eu cateva: a furat din buget, s-a folosit de masina in afara serviciului si in interes personal, a facut trafic de influienta, nu si-o fi platit taxele la firmele pe care le detine? Cred ca la inchisoare pe viata se incadreaza.

Un alt politician s-a trezit vorbind. A declarat ca in fata unei televiziuni au cazut frunzele. Cica de la radiatie. Sarmanul, sa-i spuna cineva ca a venit toamna pe ulita, caci altfel se pune dracului pe numarat frunzele cazute. Rasu-plansu, acest politician dornic si nerabdator sa mai pupe un mandat s-a suparat si pe faptul ca aparatele de aer conditionat fac prea mult zgomot. S-o fi stricat la tartacuta prostu’ cand vazu ca televiziunea ii prezinta pe toti politicienii si nu doar pe cei de la putere.

Cam atat, dar fiti siguri, atacurile impotriva bunului simt si moralei vor continua. Huo, disperatilor. Cine va mai voteaza?!

Cronica unei intalniri (Cu Colleen Graffy, asistenta Condoleezzei Rice)

Dupa cum am promis vin cu detalii despre intalnirea cu doamna Colleen Graffy, inalt demnitar din Guvernul Statelor Unite. Un fel de consilier al ministrului de externe al SUA , de fapt secretarului de stat Condoleezza Rice.
Au fost invitati vreo 14 bloggeri. S-au prezentat 5. Sa-i enumeram: blog.gurau.md; cenusadi.wordpress.com; www.blog.moscovici.org; oleg-cristal.blogspot.com si umila mea persoana, cojocari.blogspot.com. I-am scris astfel ca sa le memorati adresele. Doar sunt unii din cei mai importanti bloggeri din Republica Moldova sau … cel putin asa trebuie sa fie daca au fost invitati. Domnul de la ambasada ne-a scos, insa, iluzia aceasta din cap si ne-a comunicat ca a ales in fuga mare bloggerii. Nu stia pe cine sa invite si a avut numai o ora la dispozitie sa alcatuiasca o lista.
Ce concluzie tragem noi? Desi inaltii demnitari din Washington sunt interesati de cum se misca lucrurile in blogosfera, chiar si in cea moldoveneasca, demnitarii ambasadei din Chisinau nu au habar ce bloggeri a nascut pamantul basarabean. Faceti nenilor o monitorizare ceva, daca tot declarati ca internetul este viitorul.
Trecem peste asta si hai sa o intampinam pe doamna Graffy. O doamna blonda, pana in 40 de ani, inaltime medie, cu zambetul larg, ce mai, o prezenta foarte placuta. Intalnirea are loc intr-o pizzerie. Doamna intra, se saluta cu toti si isi aranjeaza pe masa cateva foi, printscreen-uri cu blogurilor noastre. Mai intai isi deseneaza intr-un carnetel 5 patratele, iar peste ele trece numele noastre. Asta ca sa nu uite cu cine vorbeste. O meticulozitate mai degraba germana decat americana.
Incep intrebarile. Vrea sa stie daca bloggerii au probleme cu autoritatile. Noi: “Nu, dar ar putea sa aiba, la fel cum s-a intamplat cu forumistii de pe unimedia.md”. Am inceput sa-i insiram ca pentru faptul de asi exprima liber parerile pe un forum, niste tineri au fost chemati la procuratura sa dea explicatii. Si nu doar atat. Le-au luat calculatoarele de acasa.
Acum a venit momentul sa va povestesc despre Oleg Cristal, alias oleg-cristal.blogspot.com. Omul scrie pentru Moldova Suverana, ziarul-copil de suflet al comunistilor. Parerea mea, Oleg a fost cea mai “interesanta” prezenta la intalnire. De ce? Imediat o sa intelegeti.
Oleg Cristal a cerut cuvantul si i s-a dat. Prima faza rostita: “cand aud ce se vorbeste, mi se pare ca locuim in China si ca trebuie sa emigram din tara asta”. Era clar ca prin gura lui vorbeste PUTEREA criticata de noi. Noi spuneam, comunistii agreseaza presa de opozite. El spunea nu-i adevarat, aduceti argumente. Noi spuneam, se fac presiuni asupra PRO TV. El o tinea pe a lui: “Da de unde. Nicio presiune”.
Hazliu a fost momentul in care si Colleen Graffy s-a aliat cu noi, bloggerii opozitionisti spunand: “Daca va fi inchis PRO TV-ul voi avea mari dubii in privinta corectitudinii alegerilor din Republica Moldova“.
Ulterior, incercand sa-i combata abordarea, doamna demnitar il intreaba: “De ce PUTEREA nu accepta critica? Poate sa se corecteze si poate scoate avantaje? Uite, Bush a fost criticat, Obama, la fel.” Nu stiu ce i-a zis Oleg. Tin minte ce i-am spus in engleza mea schiopatata: “Doamna, lucrurile sunt simple. Comunistii nu accepta critica pentru ca altfel ar pierde puterea. Ei sunt de moda veche, pentru ei argumentele supreme sunt structurile de ancheta si presiunea.”
Mai era ceva de zis, dar m-am lungit prea mult. Restul aflati si de la alti bloggeri prezenti la intalnire. Asta daca vor scrie ceva. Hai, bre cu postarea aia odata!

Din Chisinau

Am ajuns la Chisinau. Aceste randuri le scriu din capitala Republicii Moldova. Calatoria cu trenul a fost usoara si nu prea. Am ajuns cu 5 minute inainte de plecarea garniturii, asa ca a trebuit sa-i dau o spaga vatmanului. Surpriza, am calatorit cu vagonul de clasa intai, biletul costa vreo 125 de lei noi. Omul mi-a cerut insa 100. Ce naiba, sunt un infractor? Cred ca da, dar altfel nu mai pupam eu Chisinaul.
In compartiment doua persoane. Eu si un nene. Nenea are cam 100 de kilograme. Ras pe cap, dar genul de gras bland. Il ajut sa-si urce bagajul pentru ca nu prea poate. Gafaie din greu numai cand il ridica un pic de la pamant.
Of, a adormit. Sforaie. Numar in gand sa adorm si eu mai repede. Ma trezeste vamesul. Adorm iarasi, ma trezeste vamesul moldovean. Atipesc din nou. Din nou sunt trezit. De data asta de schimbatul rotilor de tren. Daca nu stiati, ecartamentul moldovenesc este mai mic decat cel romanesc… sau invers. Asa ca la iesirea si intrarea in tara se schimba rotile. In acest zgomot adorm. La 9 si 5 minute ma trezesc din nou. In departare se vede gara din Chisinau.

De ce merita unii romani sa sufere de frig in apartamente?

Primesc o plangere:
Suntem niste locatari ai unui bloc din centrul Bucurestiului. Am fost chiriasi la stat, am ramas fara casele care au fost retrocedate proprietarilor. Primaria ne-a dat apartamente intr-un bloc fara apa, curent, caldura, gaz. Ajutati-ne!

Sun la numarul de telefon atasat. Omul se plange ca ii sunt bolnavi copiii, ca este frig, stau cu lumanari, este intuneric bezna. Ca el mai sunt 12 familii. Groaznic. Impresionat ii promit sa fac un reportaj. Bun. Stabilim ora la care vin la el acasa, precizam adresa, dupa care inchid si fac o solicitare la primarie. Vreau sa aflu de la edili de ce stau acesti oameni in conditii inumane in centrul Bucurestiului?

Cel mai interesant, insa urmeaza. La jumatate de ora dupa ce am vorbit cu primaria sunt sunat de oamenii care indura frig:
“-Nu vrem sa mai veniti.
-De ce?
-Ni s-a promis ca se rezolva.
-Dar doamna, dumneavoastra ne-ati chemat. Acum tot dumneavoastra ne alungati?
-Ne pare rau. Ne temem ca daca apare in presa nu ni se va rezolva problema.
-Doamna, noi vrem sa va prezentam cazul opiniei publice. Autoritatile se vor misca cu incetinitorul. Daca vor sti insa ca problema este in atentia presei, aveti sanse sa se rezolve totul mult mai repede. Din pacate aceasta este Romania.
-Chiar si asa, nu vrem sa prezentati cazul nostru. Noi vrem sa asteptam.
-Si daca nu se face nimic?
-Inseamna ca am gresit. Ei si ce? Oricum noi tot gresim. Si la revolutie am gresit. Asta este, ne asumam greseala.”

Este dreptul lor de refuza. Nu va ascund, insa, faptul ca am ramas mut de suparare si indignare. Nu se poate sa gandesti in halul asta. Din pacate cam asa sunt majoritatea romanilor. Adica romanii mioritici. Nu stiu sa-si apere interesele. Mai rau, in cazul prezentat de mine s-a intamplat ca in povestea cu ciobanul care striga: “Vine lupul”. Acum, hai sa va intreb ceva. Cum sa procedez in cazul in care dupa o luna, acesti oameni ma vor contacta sa se planga pe faptul ca locuiesc in continuare in frig, fara lumina si gaz?

Intalnire de gradul zero

Zilele trecute am primit o invitatie. O invitatie la o masa rotunda gazduita de Ambasada SUA de la Chisinau si cu participarea doamnei Colleen Graffy(poza impreuna cu Condoleezza Rice), Asistent adjunct al Secretarului de Stat pentru diplomatie publica. Tema discutiei este blogging-ul si problemele libertatii de exprimare in Republica Moldova.

Mai exact au fost invitati cativa bloggeri din Moldova ca sa discute cu distinsa doamna despre problemele libertatii de exprimare in Republica Moldova. Din cate stiu, din cate imi amintesc, intalnirea este o premiera. Nu am auzit ca vreun oficial sa vrea, sa caute sa se intalneasca cu bloggerii moldoveni. De aceea titlul meu este: Intalnire de gradul zero. Atentie, insa, invitatia vine din partea unui american. Acolo, in America, internetul si blogosfera in particular, adica newmedia, cum este numita mai fashion presa online, are o importanta covarsitoare. Vedeti campania electorala din SUA, care s-a dus pe internet intr-o proportie extraordinar de mare. Nu voi vorbi aici ca Republica Moldova este deeeeeepaaaaaaaaarteeeeeeeeeeeee de un asemenea fenomen. Nu voi aminti ca exista putini moldoveni care isi permit un calculator conectat la internet. Astea sunt lucruri banale, cunoscute.

Vreau sa vorbesc, insa despre altceva. Despre faptul ca desi la Chisinau newmedia este in fasa, este un boboc de trandafir gata sa plesneasca cu toate petalele sale rosii, vine bocancul comunist si il calca fara mila. Din cauza lipsei de audienta, din cauza putinilor moldoveni conectati la internet newmedia nu are influenta pe care si-ar fi dorit-o. Chiar si asa autoritatile represive ale statului isi obliga angajatii din securitate, procuratura sa citeasca cu mare atentie forumurile, blogurile si sa ii intimideze pe cei care indraznesc sa critice puterea comunista. Sincer, asta imi place. Imi place sa stiu ca ceea ce fac intereseaza pe cineva. Dar si mai mult ma bucur cand imi dau seama ca lucrurile pe care le scriu ii deranjeaza pe comunisti.

PS: Sunt un jurnalist care munceste si locuieste la Bucuresti. Ajung rar pe la Chisinau. Dar sansa face ca sa am drum la Chisinau chiar in ziua in care am fost invitat la masa rotunda. Straniu cum se oranduiesc lucrurile de la sine in viata asta…