COJOCARI Vitalie

Am vorbit cu sute de oameni, am strans zeci de maini si am intrat in vreo 30 de case. Incercarea mea de a gasi un apartament mai bun, mai ieftin, mai aproape de serviciu s-a dovedit a fi o corvoada extrem de grea.

Telefonul meu a inebunit de atatia agenti imobiliari, de discutii despre comandat-necomandat, etajul 4, gresie, renovat, fara imbunatatiri. Mi se invarte capul. Cum cumperi un apartament? De fapt cum cumpar eu un apartament?

Mai intai mi-am stabilit niste criterii. Le prezint agentilor imobiliari in ordine: 2 camere, decomandat, mai aproape de serviciu, pana in 80 de mii de euro, pana in etajul 6, construit dupa cutremur, cu balcon, peste 50 de metri patrati, cu niste imbunatatiri de bun simt. Vreau prea mult? Vreau ceea ce cred ca as avea nevoie si as putea obtine. Dracie, dar de unde?! Agentii imobiliari sau nu inteleg romana, sau eu nu o vorbesc clar. Pentru ca am vazut apartamente semidecomandate, fara balcoane si jeguri. Uite astea din urma ma enerveaza la culme.

Un mos vindea un apartament. Mare jegosenie apartamentul ala. Nu avea nici balcon si blocul era cam vechiut. Imbunatatiri, nimic frate. Mai mult, in baie nu s-a facut curat de la Ceausescu incoace.

“-Cat vrei nene? il intreb eu curios, desi nu-l cumparam nici mort.

-85 de mii de euro, imi spune mosul cu siguranta omului care are de vanzare un apartament in Marriot.”

I-am multumit pentru oferta si i-am zis ca nu ma intereseaza. Stau si ma gandesc acum, cat de nesimtiti pot fi unii de vand asemenea apartamente. Pai daca imi arati un produs prost si ceri un pret mare pe el, este ca si cum mi-ai trage o palma - nu ma respecti omule. Dar, de fapt, nu e nebun cel care cere pretul, nebunii sunt aia care dau banutul.

PS: Sa nu credeti ca nu am gasit si ceva bun. Am gasit, acum urmeaza faza de negociere. DOAMNE AJUTA!