Din lansarea primului Mall in Moldova a iesit un singur lucru bun. Numele acestei institutii private. Foarte misto. Simplu, interesant si usor de memorat. In rest, ce sa va zic, a ajuns imparatia cocalarilor, a pitzipoancelor si la Chisinau.

Sa vezi pipitze cu geanta tinuta la bratul indoit de la cot, cu o privire superioara, cu buzele tuguiate si multa atitudine. Iar langa ele, cocalari cu parul gelat, cu privirea rece, cu cheile de la masina intr-o mana si cu portmoneul cu Nokia peste, in alta mana.

Urasc Mall-ul. Urasc tot ce inseamna Mall. Cumparaturile in acest fel de hipermagazin, ma lasa fara puteri. Nu-i inteleg pe cei care isi pierd timpul prin Mall. Poate un singur lucru ma atrage - cinematograful. Cu mana pe inima va pot spune ca ma duc la film, la mall.

Deschiderea Malldova mi-a lasat un gust amar. Despre deschidere am aflat din ziarul Gandul, un ziar Bucurestean, care astazi, luni, 17 noiembrie a publicat un articol cu referire la acest megaeveniment in prima pagina. Articolul intreg il puteti citi aici. Concluzia: ne-am cam facut de ras.

Un singur exemplu. In poza de sus il puteti vedea pe mitropolitul Moldovei, Vladimir, care priveste cu interes la raftul plin cu parfumuri. O fi vrut sa miroase si el frumos? Il intereseaza mirosurile fine de Hugo Boss si s-a saturat de mirosul de tamaie? Intrebari la care nu stiu sa raspund.

Sa vedem ce a observat reporterul ziarului Bucurestean Gandul:

“Umil, cu mâinile împreunate peste patrafir, Înalt Prea Sfinţitul se aşază în faţa vitrinei cu telefoane Vertu. Vânzătoarea, o rusoaică blondă cu silicoane, vine repede să-i dea toate explicaţiile. Cu o mână, Î.P.S Mitropolit al Republicii Moldova, Vladimir, îşi mângâie lung colanul cu chipuri de sfinţi, cu cealaltă gesticulează nervos. Tocmai a aflat că un telefon ca ăla face 70.000 de lei moldoveneşti (adică 5.400 euro). Iese şi se duce alături, la magazinul cu parfumuri. Se pironeşte în faţa standului Hugo Boss. Parcă ar cumpăra ceva, dar nu îndrăzneşte, îl vânează prea mulţi ochi. Şefa magazinului simte şi, smerită, îi dăruieşte o punguţă cu parfumuri.
Mitropolitul îi face fetei semnul crucii pe frunte, apucă punguţa şi, într-o secundă, o şi dă mai departe unui domn la patru ace, din staff. Am vrea să vorbim cu mitropolitul, dar domnul cu punguţa dă din cap: cică nu ştie nici unul limba română. Preotul parcă e prima dată la mall, îi fug ochii în toate părţile. Îşi mângâie barba şi se plimbă fascinat pe lângă Swarovsky, Meli Melo, Pierre Cardin, Seroussi şi ceasuri costând cât o maşină.“

Ce mai este de spus? Doar faptul ca Vladimir isi poate adauga cu mandrie inca o titulatura la numele sau pompos: Mitropolit al Malldovei si al tuturor magazinelor din Chisinau.

Vorbesc de alegerile din Romania pentru basarabenii cu cetatenie romana. Stiu doar cativa candidati. Daca ma concentrez pot sa-mi amintesc numele lor. Sa vedem. Avem la Camera Deputatilor: Nicolae Dabija, Tudor Pantiru, Eugen Tomac. Mai era si Ilie Ilascu la Senat. Gata. Nu mai stiu. Recunosc, mi-e rusine. Sunt jurnalist, dar nu m-am informat si nu stiu pe cine ar putea vota basarabenii. Ca om, insa, mi-e absolut paralel si mi se rupe tare-tare. Nu sunt vinovat ca nu-i cunosc. Inseamna ca nu s-au promovat suficient. Ei sunt de vina. Altfel, astia patru cum de au reusit sa ajunga la urechile mele?

Nu am cetatenie, nu votez. Daca as avea dreptul de dat la bot, pardon de dat votul, pai as fi pus in mare incurcatura: nu as sti cum sa botez. Sorry, am vrut sa spun “votez”.

Pe Dabija il cunosc personal. A fost profesor la facultatea de jurnalism pe care am absolvit-o. Eram incantat de orele pe care le tinea. Ca profesor este genial. Cunoaste atatea si are un talent nativ de povestitor. Doar este scriitor, ce naiba? Ca politician, insa, nu stiu cu ce se mananca. De ce sa-l voteze oamenii? Da, este om destept, dar toti candidatii sunt. O fi el scriitor, dar oare asta este suficient ca sa ajungi si deputat? Parca da, din moment ce in Parlamentul Romaniei este plin de scriitori, poeti.

De Tomac am aflat de pe forumuri. Are niste sustinatori… hehehe… Daca incerci sa carai in directia lui esti luat la shuturi. Cica este consilierul lui Basescu. De fapt asta stie toata lumea, asa s-a promovat chiar el. Bun. Probabil este adevarat. Dar unde nu am cautat, unde nu am citit, in presa, cand era vorba de consilierii presedintelui nu se sufla o vorba de existenta lui. Oricum, dupa ce am vorbit cu cineva din anturajul domnului Tomac, mi-am dat seama ca ar putea cu adevarat sa fie angajat al administratiei prezidentiale, pe problemele romanilor de pretutindeni. Alta intrebare ma chinuie, insa. De cand o fi el in aparatul lui Basescu si ce o fi facut acolo pentru binele poporului? Na, ca am dat-o in populisme. Pe bune, acuma. Vroiam sa vad si eu undeva: “Sunt Eugen Tomac, am facut asta, asta si asta pentru amaratii de romani de pretutindeni”. Nu am vazut.

Pantiru. Despre omul asta nu am aflat decat ca este oponentul principal al lui Tomac. Maaaaaaaare merit. Iarasi, lipsa de promovare.

Fostul senator si probabil viitorul senator Ilascu. Lumea il cunoaste. Lumea il va vota. De ce? Pentru ca pe altcineva nu stie. Am mari dubii in privinta activitatii domnului Ilascu. Iar ele s-au nascut din neimplicarea lui in problemele moldovenilor. Ai suferit, ai ajuns undeva, ai fost ajutat. Ajuta si tu omule. Nu sta intr-un fotoliu caldut si apari doar atunci cand vrei sa isti un scandal despre KGB, Iurie Rosca si Securitate. Apropo, am citit in presa ca Ilascu este unul din liderii la fuga din Parlament. Adica, nu prea a fost zarit la sedintele Senatului.

PS: Pentru acest post nu m-am documentat. Am folosit tot ce stiu ca sa scriu articolul. Astfel am avut viziunea omului simplu, care nu este nici el documentat. Imi pierdeam aceasta perspectiva daca ma informam.

PPS: Nedocumentat, dar totusi ma avant sa fac o prognoza: Tomac si Ilascu vor invinge. Ilascu pentru ca este Ilascu, Tomac pentru ca este Basescu. Iar Basescu, are o mega sustinere printre basarabenii cu cetatenie romana de la Chisinau.

In Romania si in Republica Moldova sunt alegeri. La Bucuresti si la Chisinau febra “pe mine, cine ma voteaza?” i-a cuprins pe toti. Politicienii nu mai stiu cum sa-si gaseasca un prilej de a atrage atentia. De exemplu, in capitala Romaniei politicienii se plang ca au fost impuscati, iar la Chisinau, unii politicieni vor sa li se faca dosar penal ca sa apara, in sfarsit, la televizor. Da, da, da. Chiar asa a zis, unul: “Vreau sa mi se faca dosar penal. Ca nu se spune nimic despre mine la televizor”. Eu nu am ai spune decat: ai grija ce-ti doresti, caci ar putea sa ti se intample.

Inca un lucru leaga cele doua maluri ale Prutului. Grevele profesorilor. Aici insa nu-mi permit sa fac misto. Aici vorbesc de o mare tragedie. In Romania profesorii primesc de la 1000 la vreo 2000 de lei noi. Adica incepatorii vreo 300 de euro, iar cei cu experienta si 600 de euro. Profesorii au simtit ca pot obtine ceva in plus si s-au pus pe greve.

Cat la Chisinau… Pai este de plans. 1200 de lei moldovenesti, ceea ce reprezinta vreo suta de euro, nu-ti ajunge decat pentru mancare. Am vazut un reportaj facut de colegii mei de la PRO TV Chisinau. O profesoara plangea povestind despre salariul sau. Sarmana, plangea, iar printre sughituri si lacrimi amare spunea ca sotul ei este plecat la munca in Italia sau Spania. Ea, o profesoara saraca, primeste un salariu mizer si traieste fara de cel cu care ar trebui sa “fie impreuna la bine si la rau”. Ce poate fi mai dramatic decat atat? Bre, comunistilor. Voi mai aveti nerusinarea sa candidati? Ce ati facut din oamenii acestia? Umili si fara bani, i-ati adus la sapa de lemn, jegosilor. Lacrimile lor nu va ard pielea groasa de hipopotam?

Niste prosti au hotarat sa puna, sa sadeasca niste palmieri. Este inoportun sa spui a sadi palmieri in Romania. Nu prea rezista la ger. Poate, mai corect ar fi termenul mecanic de “a monta” palmieri.

Deci, niste prosti s-au gandit sa monteze niste palmieri in centrul Bucurestiului, chiar langa kilometrul zero. Iar niste si mai prosti au decis sa-i fure. Nu ma intereseaza cum. Ma intereseaza de ce? De ce ar vrea cineva sa fure niste pomi cu care nu poti sa faci mare lucru?

Primo. Sa vedem. Poate vrei sa-i vinzi. Dar cine are nevoie de palmier? Mergi cu el in carca, din terasa in terasa: “Buna seara. Nu vreti sa cumparati un palmier? Super oferta, il vand cu numai 100 de euro. Cat? Imi dati 50 de euro? Vi-l dau si cu 10 lei. Luati-l odata ca ma doare spatele deja.”

Secundo. Poate vrei sa-l pui pe foc. Dar unde? Ce fel de foc? Daca stai in Bucuresti nu prea ai nevoie. Sa zicem ca vrei sa faci un mic la gratar si ai nevoie de lemne. Bre, dar e lemnul verde. Cum dreaq o sa faci tu focul? Tre sa-l lasi sa se usuce vreo luna ca palmierul are apa in el, nu gluma.

Terto. In cele din urma, poate ai vrea sa te lauzi. Foarte putini prosti de pe lumea asta se pot lauda ca au furat un palmier, nu? Dar cum, Doamne-Doamne, nu te gandesti tu tampitule ca pentru asemenea fapta eroica ajungi la mititica? Un palmier a fost cumparat cu cateva sute de euro. Deci, buchia legii te baga direct dupa gratii.

PS: Desi motivele de mai sus sunt mai mult decat haioase, sunt penibile, tampite, in Bucuresti este un sport local furtul palmierilor. Numai la cateva zile de la montarea lor, unul a si fost furat. Atunci, talharul nu a fost prins. Aseara, cel putin, hotul de palmieri a fost gabjit de politisti.

Chestia de jos mi-a fost trimisa prin messenger de un prieten. Era in rusa, iar eu am tradus-o. Cititi-o sa va amuzati:

Tot mai multe voci spun ca comunistii vor sa inchida PRO TV Chisinau. Tot mai multe atacuri la adresa televiziunii confirma zvonurile. Nici nu se pune intrebarea daca pot sa faca acest lucru. Deoarece daca se hotarasc, lucrurile sunt simple. Presedintele comunist al Republicii Moldova da indicatii Consiliului Coordonator al Audiovizualului, iar a doua zi sau atunci cand expira licenta, PRO TV nu mai are voie sa transmita. Simplu, nu?

Intrebarea care ma framanta este daca Voronin s-a hotarat sau nu? Daca a dat sau nu indicatii Voronin? Din cate se pare, are intentia. Deocamdata tatoneaza terenul. Adica, hai sa vedem ce se intampla lansand ideea pe piata. Si dupa cum ati observat, lacheii puterii, cei care duc oala la palat, au iesit deja la atac. Latraturile lor sunt insa hilare si penibile. Politicieni care sunt desconsiderati, patati, murdari si urati de populatie nu fac decat sa ne inveseleasca.

Sa vedeti insa cand va iesi artileria grea la lupta. Si aici vorbesc despre procuratura, militie, Consiliul Audiovizualului. Abia atunci va fi clar: zilele PRO TV sub actuala putere sunt numarate. Eu zic, probabilitatea ca televiziunea sa fie inchisa este de 85 la suta. Oricum, nimeni nu poate sa spuna exact. Toata lumea este in asteptare.

Sa tragem o concluzie facand o paralela. In Ucraina, tot in timpul alegerilor, tot o televiziune. Vorbesc de Canal 5 care a fost inchis, iar oamenii au iesit in strada. Opozitia a castigat cu presiunea exercitata si alegerile s-au repetat. Protestele au intrat in istorie sub numele de Revolutia Portocalie din Ucraina. Iuscenko a ajuns un martir al democratiei.

In Republica Moldova avem ingrediente similare. Alegeri, o guvernare condusa de vechii comunisti si Moscova, o populatie saraca, o televiziune pe jumatate inchisa. Ramane de gasit un martir, dar acest lucru se contureaza parca in Chirtoaca sau Filat.

Asa ca am un sfat, de fapt un indemn adresat comunistilor: inchideti bre, PRO TV Chisinau, iar asta va fi ultimul cui batut in sicriul vostru.

Viata de reporter este presarata de munca si amuzament. Pe reporter ca si pe lup il hranesc picioarele sau ca si pe urs - nasul. Daca nu stiati, ursul are unul din cele mai fine mirosuri din lumea animala. Daca n-ai miros pentru o stire, te-ai dus pe copca ca si reporter(cacofonie lasata in mod special).

In manualele de jurnalism sunt tot felul de istorioare haioase despre reporteri. Cica unul a mers la o nunta sa faca un reportaj si a venit spunand ca nu-i iese materialul pentru ca mirele a fugit cu amanta. Altul nu a putut sa scrie nimic din speach-ul unui lider politic pentru ca ala nu a spus nimic. Fusese impuscat imediat ce a aparut la tribuna.

Sa lasam insa legendele de manual si sa va povestesc din cele auzite de pe la unii, altii, reporteri pe care ii cunosc. Unul din ei este chiar umila mea persoana care a doua zi dupa seara de Paste suna la urgenta sa afle daca au avut solicitari multe. Discutia face toti banii. Incep eu:

“-Buna ziua si Hristos a Inviat!

-Cine?, ma intreaba glasul somnoros.

-Hristos, spun eu.

-A, da, mi se raspunde.”

O alta istorioara spusa de cineva. In redactie suna telefonul:

“-Buna ziua.

-Buna, raspunde reporterul. Cu ce va putem ajuta?

-Vreau sa fac o plangere pe politistul din sat.

-De ce? Va batut?

-Nu, s-a culcat cu sotia mea.

-…

-A venit la mine cand nu eram acasa, i-a luat numarul de telefon mobil al sotiei. Nu-l chemase nimeni, dom’le. De ce sa vina la mine acasa?

-Spuneati ca s-a culcat cu sotia dumneavoastra?

-Da, da. A sunat-o a chemat-o la el si…

-Pai, … cu ce va putem ajuta?

-Eu vreau sa fac o plangere pe politist. Nu are dreptul sa vina acasa la mine cand nu sunt acasa si mai ales nu are dreptul sa-i ceara numarul de telefon sotiei mele.”

Aici tragem cortina, nu inainte de a va arata un filmulet de pe youtube. Apropo, stiti care sunt cele mai spurcate, cele mai nasoale, cele mai grele si periculoase reportaje? Alea din tribunele de fotbal. Sute de fani beti, suparati si pusi pe harta. Brrrr.

Cand eram mic, sau din cauza propagandei, sau din lipsa de informare, dar pentru mine roman era egal cu tigan. Era o gandire general valabila in satul in care ma nascusem. Asa stiau ai mei, asa stiam si eu. Era anul 1989, cand la televizor inca nu se vorbea prea multe despre Romania, de parca acum s-ar vorbi si de parca mi-as fi putut face o parere de la televizor.

Asa ca mare mi-a fost mirarea cand am vazut primii romani in carne si oase. Nu erau cu tenul mai negru, nu-mi bagau mana prin buzunare si, cel mai important, nu incercau sa ma fure cum ma tot speria mama cand nu faceam ce trebuia. Bine, ea imi spunea: “Te dau la tigani” si nu “Te dau la romani”. Ar fi fost culmea!

Totusi, romanii aveau un mod ciudat de a vorbi. Intuiam ca este corect, intuiam ca asta e limba literara, dar credeam ca asa trebuie sa vorbesti la scoala, cu profesoara sau atunci cand spui o poezie. Nu puteam intelege de ce acesti oameni vorbeau fara accentul dulce moldovenesc. Eram surprins ca desi nu erau obligati de situatie acesti oameni vorbeau corect, bine, frumos si logic.

Am trecut, insa repede peste soc intelegand ca asa sunt ei, romanii. Ca nu sunt tigani, multi dintre ei, ca ne asemenam atat de mult cat de mult ne si deosebim. In final, nu am crezut ca va trebui vreodata sa parasesc Republica Moldova, ca va trebui sa vorbesc “ciudat”, dar nu impins de situatie ci pentru ca asa m-am obisnuit.

Zilele astea am facut deja 2 ani de cand imi fac veacul prin Bucuresti. Va puteti inchipui?

Anuntul de mai sus l-am gasit lipit pe usa bisericii din satul meu. M-a socat, m-a intrigat. Este un apel la credinta crestinilor din sat, dar in acelasi timp la ura si la capacitatea de respingere a satenilor. Pe cine trebuie ei sa respinga? Pe sectanti, desigur. Citez exact:

“Atentie, iubiti crestini si stimati sateni. Biserica ortodoxa in timpul de fata intampina o greutate foarte mare, si anume aceasta greutate este Sectele care bantuie din localitate in localitate, din casa-n casa si vor sa atraga pe multi de partea lor sa-i faca adeptii lui Antihrist.“

Nu voi judeca aspectul gramatic al textului. Voi incerca sa discut pe marginea demersului bisericii. Consider ca omul e liber si poate sa adere la orice curent religios pofteste. Dar religia si democratia nu au nimic in comun, asa ca voi pune altfel accentul. Va rog sa aruncati o privire asupra pozei de mai jos.

Un alt anunt pe care il poate vedea oricine pe usa bisericii din satul meu. Este scris in rusa, dar pare usor de inteles. In desenele din primul rand aflati cum sa-ti faci cruce corect. In cele din randul doi, vedeti ca atunci cand rusul barbos nu-si face corect cruce este inconjurat de draci. In al treilea rand, daca isi face corect cruce, gata a scapat de draci.

Infricosator. Accentul meu, poate va dati seama, cade pe felul in care atrage biserica ortodoxa crestinii. Ii infricoseaza, ii sperie, ii inconvoaie sub enorma presiune a Iadului. Intr-o perioada grea, de restriste omul are nevoie de mangaiere si de intelegere, dar nu de un deget ridicat amenintator in sus.

Se mai intreaba biserica de ce tot mai multi enoriasi isi indreapta pasii spre alte curente religioase? Raspunsul mi se pare evident.

Nu vreau o biserica suparata, nu vreau o religie care se implica in politica. Eu ma tem de viitor, sunt infricosat, caut lumina, caut liniste. Frica nu ma ajuta, ma secatuieste de puteri. De ce nu poate exista conciliere, respect, chiar si pentru sectanti? Nu pot intelege. Ba pot. Este vorba de lupta milenara a bisericii pentru putere.

ps: Desi ma mahnesc anumite lucruri, sunt si voi fi un crestin ortodox. Asa m-am nascut, asa voi muri.

Am vorbit cu sute de oameni, am strans zeci de maini si am intrat in vreo 30 de case. Incercarea mea de a gasi un apartament mai bun, mai ieftin, mai aproape de serviciu s-a dovedit a fi o corvoada extrem de grea.

Telefonul meu a inebunit de atatia agenti imobiliari, de discutii despre comandat-necomandat, etajul 4, gresie, renovat, fara imbunatatiri. Mi se invarte capul. Cum cumperi un apartament? De fapt cum cumpar eu un apartament?

Mai intai mi-am stabilit niste criterii. Le prezint agentilor imobiliari in ordine: 2 camere, decomandat, mai aproape de serviciu, pana in 80 de mii de euro, pana in etajul 6, construit dupa cutremur, cu balcon, peste 50 de metri patrati, cu niste imbunatatiri de bun simt. Vreau prea mult? Vreau ceea ce cred ca as avea nevoie si as putea obtine. Dracie, dar de unde?! Agentii imobiliari sau nu inteleg romana, sau eu nu o vorbesc clar. Pentru ca am vazut apartamente semidecomandate, fara balcoane si jeguri. Uite astea din urma ma enerveaza la culme.

Un mos vindea un apartament. Mare jegosenie apartamentul ala. Nu avea nici balcon si blocul era cam vechiut. Imbunatatiri, nimic frate. Mai mult, in baie nu s-a facut curat de la Ceausescu incoace.

“-Cat vrei nene? il intreb eu curios, desi nu-l cumparam nici mort.

-85 de mii de euro, imi spune mosul cu siguranta omului care are de vanzare un apartament in Marriot.”

I-am multumit pentru oferta si i-am zis ca nu ma intereseaza. Stau si ma gandesc acum, cat de nesimtiti pot fi unii de vand asemenea apartamente. Pai daca imi arati un produs prost si ceri un pret mare pe el, este ca si cum mi-ai trage o palma - nu ma respecti omule. Dar, de fapt, nu e nebun cel care cere pretul, nebunii sunt aia care dau banutul.

PS: Sa nu credeti ca nu am gasit si ceva bun. Am gasit, acum urmeaza faza de negociere. DOAMNE AJUTA!

Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin vrea un singur partid in Moldova. I se pare o idee gresita faptul ca in fiecare luna se creaza cate un partid. I se pare prost faptul ca fiecare familie isi poate crea un partid. Desigur, omul aiureaza. Probabil se referea la sine cand spunea de familie. Apoi, tu da, bai. Familia ta, familia Voronin isi poate crea un partid. Nu insa si familia mea.

Ca Voronin este un bou ce abereaza, pai acest fapt este limpede pentru mine. Multa lume, insa il apreciaza si ii accepta tampenia. Pacat.

Ar vrea Voronin un singur partid, ar vrea Voronin putere absoluta, ar vrea sa conduca el si numai el cu un singur partid… Stirea buna este ca acest lucru nu se va intampla atat de usor in Basarabia. Stirea proasta este ca desi acest lucru, nu este posibil legal, practic se intampla acum in Republica Moldova. Comuneachi sunt peste tot, in procuratura, guvern, primarii, chiar si cea din Chisinau, televiziuni, ziare, scoli. Peste tot. Ii urasti, dar esti nevoit sa traiesti cu ei. Partidele de opozitie conteaza doar un pic, cat sa faca valuri intr-un lighean.

Sincer, as accepta ca Voronin sa fie unicul Comandant, cu un partid langa el, dar undeva in Birmania. Daca vrea sa-si vada visul implinit sa-si ia familia si sa emigreze in Burkina Faso. Am scapat si noi de comuneachi si el devine mare Bos.

PS: Voronin a declarat ca in Moldova sunt prea multe partide la sarbatorirea a nustiu cati ani de la formarea Organizatiei de Comsomolisti din Uniunea Sovietica. Adica aceeasi comunisti, doar ca adolescenti. Eu nu am fost comsomolist, eu nu am fost nici pioner. Am fost doar octombrel (in cinstea Marii Revolutii din Octombrie). Pacat! Pacat ca am prins sa fiu octombrel.