Andreea Raicu trece Prutul
Asa arata Iura Rosca in 1989. Un tanar de 28 de ani. Camasa, puloverul, barba; totul il face sa arate ca un student de la Teologie.
Fiti atenti la ochi. Barba s-a mai schimbat, ochii, insa nu! La fel de sticlosi sunt si acum, ce mai - o privire de sarpe.
Poza asta am gasit-o pe unul din blogurile partidului pe care il conduce. Stiti cum este salvata poza pe google? Sub titlul: PUTERNIC
Poza asta se numeste PUTERNIC1. Probabil nu este un secret pentru multi faptul ca Rosca este un tiran in PPCD. Cuvantul democratic din numele partidului este pus asa, la misto. Dictatura din formatiunea sa izvoraste din puterea fizica. Pe bune, Rosca este puternic.
Iar poza aceasta se numeste Atlet. Atlet frate? Extrem de reusit si titlul asta. Ce-a fost in capul lui de s-a fotografiat asa?
Se pare ca din cauza saracii, societatea din Republica Moldova s-a radicalizat profund. Ori stanga, ori dreapta - zero pe centru. Dupa 8 ani, cat au fost la putere, comunistii trag tare sa reuseasca sa mai prinda patru ani. Au o putere mediatica extraordinar de mare si o utilizeaza la maximum.
Ce au liberalii? Decat anticomunismul lor si argumentul ca dupa 8 ani suntem in rahat pana la gat. Cu o presa abia vizibila, cu resurse putine, cu presiuni extraordinare reusesc totusi sa adune impreuna … 20 procente. Sunt sigur ca Mark, cel care trage fraiele la comunisti isi da seama de acest lucru. De aceea a pus toate tunurile pe cele trei partide liberale. Reuseste sa le faca mult rau, dar si ceva bine. Mai afla oamenii ca exista si alte forte politice in Moldova in afara de Partidul Comunistilor.
Comunistii au sanse sa castige alegerile, sa formeze guvernul, sa mai conduca patru ani. Mari sanse. Abia astept urmatoarele mutari ale partidelor liberale. Cu mare interes astept. Lucrurile s-au incalzit foarte mult la Chisinau.
Pana atunci traiesc clipa. Nu va ascund ca sunt bucuros de achizitie. Desi am slabit cu vreo 6-7 kilograme din cauza grijilor, totusi sunt la casa mea… Na, gandesc si eu ca romanul.
Am reusit sa cumpar apartamentul la un pret foaaaaarte bun in comparatie cu ce se facea pe piata acum un an. Poate chiar la jumatate din pret. De altfel pretul pe care l-am platit este bun chiar si acum cand piata a cazut.
Nu toti stiu ca a cazut piata; unii proprietari mai viseaza inca. Alo, domnu cu apartamentul cu doua camere si fara balcon l-ati mai vandut cu 90 de mii de euro? Stiti, eu am reusit sa cumpar unul cu trei camere, dar la 84 de mii. Dumneavoastra doamna, cu apartamentul renovat… Pentru ca aveti gresie si faianta, tot mai cereti 92 de mii? De fapt, proprietarii nu sunt tampiti, tampiti sunt cei ce accepta sa cumpere apartamente la asemenea pret.
Dupa o introducere atat de lunga a venit vremea sfaturilor. Sunt din scurta mea experienta de cumparator.
In primul rand stabiliti zona in care vreti sa cumparati apartamentul. Criterii ar fi accesul la transportul public, parcuri si magazine prin preajma. Dupa, incepeti sa cautati apartamentul. Anunturi pe internet, anunturi prin ziare, cunoscuti, prieteni. Sunt bune toate sursele. Nu evitati nici agentiile imobiliare. Asta e simplu - de multe ori este chiar imposibil sa le evitati.
Daca acceptati sa lucrati cu un agent imobiliar, intrebati din capul locului care este comisionul. De obicei este 3 la suta, dar mai mult ca sigur puteti sa-l negociati. Eu l-am coborat la vreo 1,7 la suta. Se putea si mai bine. Avantajul agentului imobiliar este ca el stie adresele, el a vorbit cu proprietarul, el face programarile asa cum ii comandati, iar aceste lucruri o sa va usureze mult corvoada. O sa vedeti. Este adevarat, multi dintre ei sunt niste tepari, care abia asteapta sa va traga in piept. Atunci fiti mai destepti ca ei. Enumeratii foarte clar criteriile voastre. Ca vreti apartament decomandat, ca vreti nu mai sus de etajul 5, nu parter, blocul construit dupa ‘80 si altele. In cazul in care ati vizitat un apartament si nu s-a incadrat in aceste criterii, spunetii agentului imobiliar ca nu asta a fost invoiala si ca ati pierdut timpul cu acest apartament. In plus, nu-i ascundeti ca mai vizitati si alte apartamente cu alti agenti. Concurenta o sa-l stimuleze. Inca o data, nu acceptati sa vedeti apartamente care nu se inscriu in criteriile impuse de voi. Dupa 2, 3 apartamente jegoase o sa incepeti sa credeti ca toate sunt asa si riscati sa cumparati primul care vi s-a parut ok. Poate fi un truc de-al agentilor imobiliari. Credeti-ma exista si apartamente bune, dar depinde de voi daca le puteti gasi.
Nu trebuie sa va fie lene sa vizitati cat mai multe apartamente. In doua luni am vizitat cel putin 50 de apartamente si am vorbit cu zeci de agenti imobiliari. Acum sunt linistit: din apartamentele vizionate l-am ales pe cel mai bun atat ca oferta cat si ca pret.
Am ajuns la cel mai important punct - negocierea. Oricine poate negocia, trebuie sa stiti doar care sunt punctele voastre tari. De exemplu, ca apartamentele nu se prea cumpara in aceasta perioada, dumneavoastra insa sunteti interesati sa cumparati. Cei care vand vor ciuli urechea la asta. Nu va sfiiti sa le spuneti ca aveti si niste bani, iar banca este dispusa sa va dea creditul si ca intr-o perioada scurta de timp vor avea banii in mana. Cuvantul bani ii intereseaza cel mai mult. Apropo, treaba cu “apartamentele se vor ieftini” nu functioneaza tot timpul. Putini musca din momeala asta.
Si daca tot este vorba de multi bani, puteti pune la punct o smecherie care va permite sa coborati mult pretul. Pe mine m-a invatat un agent imobiliar. De exemplu, vedeti un apartament care va place, dar nu aratati asta. Ulterior rugati pe cineva sa se dea drept client, sa vada apartamentul si sa-i ofere un pret cu vreo 20 de mii de euro mai mic decat cere. Sigur va fi refuzat. Reveniti peste doua zile in acelasi apartament si faceti o alta propunere, de data asta cu 10 mii mai putin. O reducere de cel putin 5 mii tot obtineti. Acest truc incorect din punct de vedere moral cica functioneaza.
In cazul meu am procedat altfel. I-am zis proprietarului: “Hai sa luam loc, caci eu vreau sa va fac o oferta si avem de discutat multe”. Omul m-a vazut interesat, asa ca am luat ambii cate un scaun. Atunci i-am insirat cum stau lucrurile: “as vrea sa va dau mai mult, chiar si cat cereti (cerea aproape 100 de mii), dar nu am acesti bani. Nu am decat 84 de mii (adevarul gol-golut) si daca batem palma ii aveti in mana in 3 saptamani. Dumneavoastra decideti daca imi acceptati sau nu oferta. Vedeti ce se intampla acum pe piata asta imobiliara, asa ca cine stie daca veti mai avea o oferta ca a mea.” A incercat sa mai scoata o mie de euro, adica 85 de mii, insa nu-i aveam si chiar daca ii aveam nu ii dadeam. De ce sa fac asta, din moment ce deja l-am convins?
Biroului este situat in Sala Palatului din Bucuresti. O cladire mare si impunatoare, dar atat de comunista incat semnalul telefoanelor mobile nu patrunde. Vorbeam cu redactia si ramaneam suspendat la jumatatea frazei. Asta sa fi fost cea mai mica problema. Nu. Marea problema era press room-ul. Care press room dom’le? O sala cu niste scaune si mese aruncate in mare graba prin colturi. Noua, jurnalistilor nu ne venea sa-i zicem press room, asa ca i-am spus simplu “Grota”. Vedeti si voi in poze de ce.
Eu nu pot decat sa va confirm ca a fost mare mizerie si neorganizare. In primul rand a existat doar un cos de gunoi pentru circa 40 de oameni. In al doilea rand femeia de serviciu nu a muncit decat sambata. Duminica a avut liber si cu aceasta ocazie, in jurul cosului de gunoi s-a adunat un munte de gunoi. Mai mult decat atat, in toaleta Grotei putea oribil. Iti era si frica sa intri in wc. Si inca ceva, toaleta era mixta, pentru femei/barbati. Ne intalneam prin wc si ne feream jenati privirile. Cand ieseam, insa inchideam bine usa, altfel riscam sa imputim toata Grota.
Daca aceste lucruri extrem de simple au fost date uitarii de organizatori, mi-e si jena sa va spun despre altele. Adicatele, n-ar fi stricat un calculator legat la internet, unul, doua televizoare pentru a vedea ce se intampla in tara. Dar de unde… Jandarmii de la intrare ne priveau pe noi, amaratii de jurnalisti, de sus. Aveau un televizor la care ne inghesuiam cu totii. Cand ti-era lumea mai draga si declaratiile mai fierbinti jandarmii schimbau ori pe Discovery, ori la un film. Inca bine ca era unul decent.
Sa va povestesc ce-i cu penultima poza. Colegul meu si-a cumparat un minunat tricou de la un butic din preajma BEC. O amintire de la alegeri. Pe tricou scrie: POZITIA PARTIDELOR FATA DE UNINOMINAL. Sub inscriptie 9 pozitii… de sex. Ingenios si adevarat.
PS: Cireasa de pe tort. In ziua alegerilor, la numai 300 de metri de Biroul Electoral Central al Romaniei, un ditamai cort de campanie al PSD(ultima poza) trona fara sa fi deranjat pe cineva cu prezenta lui. Pentru cine nu stie, campania electorala, afisajul electoral in ziua alegerilor sunt interzise.
Mai tarziu, pe acest blog despre alegerile din Romania, despre conditiile de la BEC. Un mare jeg, o mare deziluzie.
Ce au facut sarmanii jurnalisti la BEC si cum a fost, scriu mai tarziu.