Televiziunea publica de la Chisinau ne prezinta un subiect de maxima importanta nationala. Scuzati-ma ca va spun adevarul, dar sunteti de o ipocrizie monumentala, voi cei care ati facut acest material. Ati terminat de lins dosurile comunistilor, ati epuizat lista cu fapte marete ale celor mai iubiti fii ai poporului si v-ati propus sa condimentati un pic audienta? Stirea o vedeti mai jos.

Ideea este  ca politia a retinut o adolescenta care isi vindea trupul prin barurile din Chisinau. Tanara avea un apartament, isi ducea acolo clientii si le lua cate 400 de lei. Nemernica, nu-i asa militienilor? Pe asa o criza sa ceara 400 de lei - o suma exorbitanta? Sarmanii barbati, erau jefuiti ziua in amiaza mare - mai exact miezul noptii. Stimati cititori ai acestui blog sa rasuflam usurati. Politia, pardon, militia de la Chisinau isi face treaba cu zel demn de laudat. Hoata care pentru trupul ei adolescentin cerea tocmai 400 de lei a fost prinsa. Nu va mai estorca aproape 30 de euro pentru a domoli aprigii fiori barbatesti. Raul a fost oprit de bravii politisti. Ura.

Admirabil interogatoriu, ti se taie rasuflarea. Militianul reuseste sa-i smulga o informatie soc… tanara are 16 ani si de 2 ani jefuieste barbatii. Extraordinar. Si acest lucru sub nasul militienilor? Cum de s-a putut intampla una ca asta? Insa, dupa cum ziceam, marea talharie, marele jaf, bataia de joc, ba chiar as spune terorismul sexual a fost oprit. Vladimir Nicolaevici Voronin trebuie sa-i decoreze pe bravii militieni si… sa-i dea afara.

De ce? In primul rand pentru ca au filmat-o pe sarmana fata fara consimtamantul ei. In al doilea rand pentru ca au interogat un minor fara ca parintii sau persoana tutelara sa-i fie in preajma si in al treilea rand nu si-au facut munca pana la capat. Ne considera de prosti? Ne spun ca fata era sunata de clienti vechi, avea apartament in Chisinau si practica “cea mai veche profesie” de doi ani; toate astea singura-singurica? Nu o cred nici mort. Stie orice copil ca in prostitutie exista prostituate si exista pesti. Adica proxeneti, cei care se folosesc de fete si castiga sute de mii de euro. Pe acestia de ce nu i-au interogat, de ce nu i-au prins in bar, de ce nu i-am vazut la televizor cu ochii in pamant? Dupa ce va fi eliberata - si va fi eliberata - fata se va intoarce tot la ei. Va fi batuta pentru ca “a lipsit nemotivat de serviciu” si va fi trimisa pe teren. Iata asa. Probabil de Valentine’s day va avea parte de multa dragoste… platita. Ceea ce va doresc si voua, cei care ati umilit-o, dar nu ati ajutat-o cu adevarat.

Un telefon, o discutie si din reporter m-am trezit profesor, dascal. Cum? Mai intai sa va spun ca Centrul pentru Jurnalism Independent organizeaza un curs: “Protectia Mediului in presa: cum sa scrii despre politici de reciclare“. Cativa jurnalisti vor fi dascaliti in acest sens. Numai ca ce legatura am eu cu asta? Pai, sunt jurnalist, scriu pe tematica de mediu. Cat despre curs, in cadrul acestuia voi invata sa invat. Cei de la Centrul pentru Jurnalism Independent m-au selectat pentru a fi trainer.

Emotii? Poate. Va trebui sa le spun unor colegi jurnalisti din tara: Cluj, Iasi ce mancare de peste e protectia mediului. Adica trebuie sa-mi testez un pic si calitatile mele didactice. Un test bun. Profesor nu am mai fost. Desigur, o sa-mi impartasesc experienta pe acest blog.

Nu cred in premonitii, nu cred ca ziua de vineri, 13 este zi de ghinion. Sincer, astazi mi-a mers rau… la fel de rau ca de obicei. Deci de ce sa ma mai tem? Totusi, de un singur lucru, recunosc, mi-e cam tarsha. De faptul ca ziua de astazi se termina si incepe 14 februarie. Iar pe 14 februarie, dupa cum stie orice cocalar, este ziua tuturor indragostitilor. Si daca eu sunt indragostit in toata ziua? Capitalistii astia pot face bani buni din sentimentele oamenilor.

Dar despre frica mea de 14 februarie va spuneam. Este vorba despre ce cadou aleg? Sau mai bine zis, daca voi putea alege cadoul potrivit. Dimineata citeam ziarul de metrou, iar cei care l-au scris ma anuntau ca pot sa ma bazez pe ei: imi pot spune ce cadou ar fi bun. Iata lista cadourilor gandite de ei: ghiocei; o cutie de ciocolate Milka - aia in forma de inima; un ursulet micut, prea micut; si … niste prezervative ori ceva jucarii sexuale. Ce chestie? Ce idiot s-ar gandi la asemenea cadouri. Poate ghioceii ar merge cu o vizita la un film, cel putin, dar nu cu ciocolate de la Milka. Nu stiu cum voi, dar eu cand ma gandesc la Milka, in fata ochilor imi apare vacuta violeta. Eh, ce asociatie…

M-am linistit. Pe lume sunt altii care sunt mai ai dracului cand vine vorba de a alege un cadou.

A mai visat Vasile Tarlev, fostul prim ministru al Republicii Moldova ca va ajunge intr-o zi sa dea interviu unei televiziuni de pe internet? Ha! Nu cred. Acum, in disperare accepta si astfel de solicitari. Are o limba de lemn, foarte uscata si extrem de alambicata. “Ma atarn bine de Vladimir Voronin” spune incercand sa comunice de fapt ca are o parere buna despre fostul sau patron. Totusi, se plange ca nu este primit in audienta de primul comunist de la Chisinau. Tarlev se declara in opozitie, vrea sa faca opozitie, insa o opozitie ciudata: il lauda pe Voronin.

Nu te cred, nu te cred ca esti in opozitie. Ti-as zice ca esti un cal troian, dar cred ca s-ar supara caii. Asa ca te voi numi bou troian. Desigur, este interesant sa-l descosi pe Tarlev, dar, dragi colegi jurnalisti de la Chisinau - orice spune acest tip nu este decat praf in ochi, in limbaj KGB: dezinformare.

Cand eram in scoala generala, doi colegi de-ai mei, foarte buni prieteni, s-au batut intr-o zi. Abia i-am putut desparti. O saptamana s-au uitat chioras unul la altul. Pe de alta parte ne tot intrebau dar tu ce crezi despre A? Dar tu ce crezi despre V? Si noi le spuneam pe sleau. Dupa putin timp ii vedem din nou impreuna, iarasi prieteni buni. Ne-au tras pe sfoara, au vrut sa afle ce credem despre ei. Ati prins ideea?

Apropo, Tariceanu a lasat si el aerele de prim ministru si a venit la videochatul stirileprotv.ro.

Trebuie sa fac precizarea, posesorii de caini cacaciosi, dar care nu curata rahatul. Nu sunt un admirator al primarului  sectorului 1 din Bucuresti, dar prin decizia de a amenda cetatenii care nu strang dupa caini mi-a topit gheata fata de el. Din pacate eu stau in sectorul 3, unde amenzile ar trebui si ele date, insa nu stiu de ce nu prea se intampla acest lucru. Ma jur o sa fac o solicitare ca politia comunitara sa vina in jurul blocului meu si sa puna politistii sa dea amenzi in stanga si in dreapta. Nu se mai poate. Surprize puturoase la tot pasul. Bai, dar chiar nu aveti pic de simt civic? In casa voastra cacatul il lasati tot pe jos?

Citeam zilele acestea ca Julia Roberts a fost fotografiata de paparazzi curatind rahatul dupa ce cainele sau a facut unul mare si urat in plina strada. Aia, de castiga nshpemilioane pe un film nu se jeneaza, dar voi da? Nesimtitilor. Astazi ma simt razbunat un pic. Am facut o stire. Poate vedeti la televizor ce li se intampla altora si maine iesiti cu o punga cand plimbati catelul.

31.000 de romani s-au folosit de dreptul lor de asi schimba operatorul de telefonie mobila pastrandu-si numarul. Oficial, aceasta operatie se numeste portare. Cifra a fost atinsa in trei luni de cand portarea este posibila. Interesant este, insa, alt lucru. Faptul ca operatorii romani incearca sa-si “fur-ia” abonatii unul de la altul. Hai sa vedem lista operatorilor aranjati dupa numarul de abonati “fur-luati”:

Cosmote – 11.707

Vodafone – 7.328

Orange – 6.849,

Telemobil – 211,

RCS&RDS – 128.

Dar, atentie, companiile nu au iesit cu niciun comunicat, nu vor sa vorbeasca despre acest aspect. Sunt deranjati vizibil de faptul ca le fug clientii, chiar daca le si mai vin cate un pic.

Este un adevarat razboi. Cel putin in mine. Este vorba doar de mine si de acel razboi pe care il simt atunci cand trebuie sa aleg: ma dau pe net sau privesc televizorul? Hai sa explic ce inseamna “ma dau pe net”: scriu pe blog, citesc emailul, citesc bloguri, “rasfoiesc” presa online, mai arunc un ochi pe retelele sociale unde am niste poze, privesc un film. Multe chestii.

Acum sa vedem ce face cojocari cand nu este cojocari.ro si priveste televizorul. Pai, hm, doar priveste televizorul. Atat? Atat. Cand cojocari priveste televizorul, el doar priveste televizorul… Hai ca’s nebun si vorbesc despre mine la persoana a treia. Reiau. Cand privesc televizorul, nu fac nimic altceva decat sa privesc televizorul. Sunt nevoit sa urmaresc doar ceea ce au hotarat niste oameni ca ar fi interesant pentru mine. Mai mult, m-au inclus intr-o lista lunga de vreo cateva milioane de oameni pe care ii hranesc cu acelasi film, aceeasi emisiune. Dar unde-i libertatea mea de a alege? Nu-mi ajunge telecomanda pentru a ma simti liber sa aleg. Vreau mai mult. Internetul sau mai bine zis calculatorul m-a salvat: imi ofera televiziune, film, emisiuni, tot ce vreau gasesc la o distanta de click.

Erau momente cand veneam acasa si mancat, spalat, pupat m-a asezam in fata televizorului si-l priveam. Pe urma ma culcam. Zile intregi nu eram decat un zombi, un drogat. Televizorul imi papa timpul pretios, iar eu nu ma alegeam cu nimic important. Acum, insa, m-am eliberat. Televizorul sta inchis. El nu mai este stapanul meu, eu nu mai sunt sclavul lui. Ii dau drumul doar atunci cand sunt stirile. Astea ma pasioneaza, ma intereseaza cu adevarat, sunt si munca mea. Asa ca: “and the winner is WWW”. La voi cum e?

În anul 2008 în Republica Moldova a crescut numărul abuzurilor asupra jurnaliştilor, care au fost tolerate de instituţiile statului, îndeosebi de către organele de forţă. În majoritatea cazurilor nu au fost investigate circumstanţele presiunilor, abuzurilor şi intimidărilor comise şi nu au fost pedepsite persoanele vinovate. Este de aşteptat ca în anul electoral 2009 situaţia sub aspectul libertăţii presei să se agraveze.

Asta este concluzia principala citata din raportul asupra situatiei presei din Republica Moldova lansat recent la Chisinau. Ce se ascunde dupa aceste cuvinte deosebit de grele? Jurnalisti arestati, batuti, imbranciti de politisti, jurnalisti alungati de la conferinte de presa. Iar lista nu se opreste aici.

Am fost jurnalist la Chisinau, reporter la PRO TV si pot spune din propria experienta ca atunci cand discuti cu un politist pe strada nu stii ce se poate intampla in urmatoarele minute: poate te aresteaza, poate te bruscheaza, poate iti da cu ceva in cap? Li se permite asta, stiu ca fapta lor va ramane nepedepsita. Ei sunt forta, o forta nestapanita si care este constienta de puterea ei.

Atunci cand am venit la Bucuresti am suferit un soc cultural. Un coleg a ras de ce fata am facut dupa ce de mine s-a apropiat un politist pe strada. Extrem de politicos, omul legii s-a interesat ce filmam. Nu mi-a taiat scurt macaroana, nu m-a amenintat, nu? M-a intrebat ce filmam. Era pur si simplu curios. M-a abordat cu textul: “va rog sa ma scuzati ca va deranjez, vroiam sa aflu ce material faceti?”.

Ulterior am inteles ca politistii din Romania sunt prea politicosi, extrem de politicosi… mai ales cu interlopii si infractorii. Ca sa-l aresteze pe unu’, pai au grija sa nu-l loveasca ori sa nu se loveasca ala. Daca se plange pot avea probleme mari. Asa ca mai bine nu intervin in multe cazuri. De exemplu: un prieten era pe strada, martor la un conflict. Acolo era prezenta si politia. La un moment dat a aparut un pustan si l-a lovit peste fata. Totul s-a intamplat in fata politiei. Aia nici nu au reactionat, mai mult au incercat sa-l calmeze pe prietenul meu care ii ruga sa intervina.

Concluzia. Politistul ideal este un mix dintre cel de la Chisinau si Bucuresti.

Faptul ca blogosfera din Moldova a crescut si devine din ce in ce mai interesanta este de ja o banalitate. Lucrurile nu sunt ca la inceput. Multi, foarte multi au inceput sa-si faca un blog sa scrie, sa comenteze. Dar cel mai important ca blogurile incep sa aiba si vizitatori.

Adica in sfarsit ceea ce scriem noi, bloggerii, are vizibilitate si ecou. Totusi, exista multi bloggeri care apar si dispar, scriu un post doua, iar pe urma nu mai revin. Pe de alta parte sunt si bloggeri care zi de zi incearca marea cu degetul si scriu. Pe acesti bloggeri adevarati se tine blogosfera. Iar ca o dovada ca in blogosfera moldoveneasca exista competitie va invit sa vedeti cati s-au inscris deja la concursul Blogovat 2009. Un concurs care vrea sa stabileasca cele mai-cele mai…  bloguri moldovenesti.

Ati vazut? Imi pare bine, iar acum incercati sa si votati. M-am inscris si eu in concurs la categoria media si la lansarea anului. Urmatoarea propozitie o puteti lua ca publicitate: Puteti sa ma votati si pe mine, daca cu adevarat va placut acest blog. Ma inchin si va multumesc.

Sa discutam ipotetic. Daca printr-o minune un politist de la Chisinau il opreste pe ministrul economiei Igor Dodon. Sa zicem ca ala merge cu masina personala si ca are numere de inmatriculare “civile”. Stiu ca este greu de inchipuit, dar voi incercati. Sa mai zicem ca langa politist sunt si cativa jurnalisti care filmeaza operatiunea: “Prinde-l pe soferul care circula cu viteza si da-i o amenda”. Iar acest sofer se dovedeste a fi chiar ditamai ministrul Igor Dodon care se grabeste la amanta din Calarasi. Ei bine, credeti ca politistul moldovean il va amenda pe Dodon la fel cum politistul roman l-a amendat pe omologul sau Videanu? Dovada in imaginile surprinse de colegii mei pe autostrada Bucuresti-Pitesti.

P.S.: Ca sa vorbim pe sleau. Nici politistul roman nu-l amenda pe ministrul Videanu daca nu erau camerele de filmat prin preajma.

Ce ti-e si cu cainii astia. Inteligenti, jucausi, plini de viata. Avem de invatat multe de la ei. Filmam intr-un parc din Bucuresti un subiect, continuarea unui subiect: primaria din Bucuresti vrea sa oblige proprietarii de caini sa-si castreze animalele daca nu sunt de rasa. Vedeti stirea mai jos.

Dar nu despre asta vroiam sa va povestesc. Deci, eram in parc, soarele incalzea copacii si oamenii care toropiti de caldura nu intelegeau de unde atata lumina in plina iarna. O femeie arunca paine pe jos, iar trei maidanezi lenesi si grasi o mancau incet. La un moment dat unul dintre caini lua in gura o bucatica de paine si cu mers de urs se indrepta spre stratul de flori. “Sa traga un puisor de somn”, mi-a trecut un gand. Cainele, insa, ajuns la flori incepu sa sape o groapa. Dupa ce i se paru ca este suficient de adanca a deschis gura lasand sa-i cada bucata de paine pe care… n-o mancase. Am ramas fara replica: maidanezul lenes isi facea provizii. Acoperi gropita cu botul si isi cauta de drum.

Nemaipomenit. Merg mai departe si vad pe alee o femeie cu un caine de rasa, un ciobanesc german. Semana leit cu Bingo - ciobanescul meu german pe care l-am avut in copilarie. Bingo era extrem de destept, docil, bun, cuminte, jucaus, mare, puternic, fioros. Ce caine! L-am adus cu autobuzul, pui fiind, tocmai de la vreo suta de kilometri de satul meu. A murit sarmanul. Era batran. Cainele de pe alee, insa, era foarte tanar, vioi. Cand i-am intins microfonul a inceput sa latre. A facut-o instinctiv de parca spunea ceva. Mi-a acordat un interviu.