COJOCARI Vitalie

Ce e mult strica. Sa aplicam regula aceasta de aur si in cazul flash moburilor de la Chisinau. La inceput era o treaba draguta, 20-30 de tineri se adunau undeva, faceau ceva si se risipeau: deliciul televiziunilor. Acum cativa ani la Chisinau s-a facut primul flash mob. Daca imi amintesc bine, Tudor Darie l-a organizat. Sa va dau cateva exemple de flash moburi de la Chisinau care mi s-au parut misto: niste tineri s-au adunat in fata Parlamentului, au facut baloane de sapun dupa care au plecat; altii au spart baloane rosii pe la Guvern, iar dupa un minut s-au risipit. Dragut, nu?

Din pacate numarul flash moburilor a crescut exponential. Sunt sigur, daca ar zice unul: “Hai, bre, sa facem un flash mob. Ne adunam in Piata Centrala, tragem niste basini si plecam”, s-ar gasi 10 care sa se bage. Si uite-asa s-a erodat ideea de flash mob. Din flash mob-ul clasic: un grup de oameni care se aduna intr-un loc definit dinainte, fac o actiune scurta, dupa care se disperseaza rapid, s-a ajuns la flash mobul moldovenesc: tinerii dintr-un partid vin repede undeva si fac un mic protest, dupa care tot in grup pleaca la sediu. Unde-i farmecul? Unde-i flash mobul?

Ideea flash mobului nu era in viteza de reactie si protestul foarte scurt. Ideea era ca trebuiau sa vina multi oameni, majoritatea nici nu se cunosc intre ei, si sa faca o chestie ciudata: sa citeasca un ziar, sa ramana inghetati. Flash mobul se bazeaza pe noile tehnologii de comunicare: email, sms. Daca voi hotarati la sedintele de partid ca trebuie sa faceti un mic protest, macar aveti decenta sa nu-l numiti flash mob. Lasati-o mai usor, pentru ca deja, cand dau peste o stire despre un nou flash mob, nu o deschid, trec mai departe. Ati cam ingropat-o.

Pentru analiza voastra va prezint mai jos doua exemple de flash moburi, primul clasic, al doilea de tip moldovenesc.

PS: Propun un flash mob impotriva flash moburilor: nu ne adunam niciunde, nu facem nimic, si nu plecam de nicaieri.