Umor de Paste
Dupa ce am fost mai trist ieri, astazi zic, sa zambesc.
Banc de-al jurnalistilor. Astazi, la ora 11, doua masini de culoare rosie s-au lovit frontal in piata Unirii din capitala. Dupa ce au iesit din automobile, unul din soferi s-a adresat altuia “Christos a inviat”. “Cu adevarat a inviat” a spus celalalt.
Banc adevarat. Eu, la munca, chiar in ziua de Paste, anul trecut. Trebuia sa sun la ambulanta sa aflu ce intamplari au tulburat linistea medicilor in Noaptea Invierii. Eu, somnoros si obosit dupa doar cateva ore de somn: “Buna ziua si Christos a inviat!”, doctorita, probabil si mai obosita: “Cine?”, eu socat de intrebare: “Chirstos!”. Raspunsul doctoritei, logic de altfel: “Ah, da!”
Mai nou, urare de Paste: “Stomac incapator!”
Intamplare adevarata. Aveam vreo 14 ani. Mare flacau la tata. Asa ca m-am cerut cu insistenta sa merg la Denii. Pentru cine nu stie, dar sper ca stiti, Deniile sunt niste focuri mari pe deal ce ar trebui sa alunge spiritele rele. De fapt si de drept, aceste focuri aduna in jurul lor mai mult “baietii rai”. Se bea, si se chiuie, si se arunca in sus cu focuri. In seara despre care va vorbesc traditia a fost urmata cu sfintenie. Asa ca odata aprins rugul, mi-am dat seama - nu era de mine acolo. In jurul focului nu aveai cu cine sa vorbesti, toti vorbeau singuri. Dezamagit am pornit spre casa. Numai ca era atat de intuneric incat puteai sa-ti bagi degetele in ochi. Nici nu stiu cand m-am abatut de pe drum si am intrat in curtea unui om. In secunda doi am auzit o rasuflare grea in spatele meu. Era un caine. Doar sfanta Noapte a Invierii m-a scos nevatamat din coltii cainelui. Mi-am jurat sa nu mai merg la Denii.
