COJOCARI Vitalie

Am promis ca vin cu detalii despre calatoria mea la Iasi. Am zburat cu avionul din Otopeni. In aeroport full, era vineri si toti bucurestenii de provincie sau mai bine zis cei din provincie, cu joburi la Bucuresti se intorceau acasa. Erau multi functionari publici. Ma palit un gand: bre, la cati functionari si-a tarait PD-L-ul si PSD-ul din teritoriu, hraneau un an toti saracii din Romania. Dar asa, cheltuie bani pe: chirii, deplasari, masini, bilete spre Iasi…

 

Am zburat cu un avion mic. Cum nu sunt specialist in aeronautica nu-i stiu numele, capacitatea, puterea motorului. Stiu doar ca era alb, scria Tarom pe el si avea elici… doua.

 

Am prins bine una din elici invartindu-se. Nu-i asa? Priviti cum se vede Romania de sus… o priveliste care te lasa fara grai.

 

Aterizarea pe micutul aeroport din Iasi a fost o peripetie in sine. Observati dalele din care este compusa pista, vedeti crapaturile dintre ele? Eu le-am simtit binisor. Cica pista aeroportului este cam scurta, pilotul trebuie sa franeze mai repede, iar de aici si aterizarea dura. Ce sa-i faci, Romania! Totusi, biletul costa vreo suta si ceva de euro.

 

De la aeroport am venit cu taxiul. Taximetristul ne fura: pe usa un tarif, in masina altul. Colegul meu l-a intrebat direct: “de ce aveti un tarif pe usa si pe aparat altul?”. Dupa explicatiile, mai exact tentativa de explicatie balbaita, am lasat-o asa. Cat despre poza, asa se vede asfintitul din camera mea de hotel.

 

Biserici frumoase…

 

Palatul Culturii. In fata - raliul Iasiului. In hotelul in care am stat erau cazati si pilotii. Cum unul dintre ei a murit intr-un accident teribil, pilotii erau extrem de suparati si discutau mai mult despre cosciuge decat despre masini.

 

Strada in Iasi, in weekend. Curat si nu prea. In schimb - linistit.

 

Este al doilea asfintit surprins de mine la Iasi. La Bucuresti din cauza blocurilor turn nu vezi decat un pic de cer. Intr-un oras atat de mare imi lipseste asfintitul.

 

Am mancat costita de porc facuta la gratar, un sos de usturoi si niste lipii. Atat de delicios ca salivez si acum.

 

Luminos, dar linistit. Un oras fara prea multi oameni pe timpul noptii.

 

Poza de pe strazile Iasiului: Presa buna. Oare cum o fi presa rea? Vand si presa rea sau numai pe cea buna?

 

In hotel erau doi papagali. Chiar astia. Faceau galagie din cand in cand, dar nu vorbeau. Probabil m-as fi rasturnat de ras daca auzeam un papagal vorbind cu acshent moldovnesc.

 

Locuri de parcare cate vrei.

 

Restaurantul Casa Lavric. Da, apartine cantaretei Lavric. Restaurantul este afectat de criza. Daca acum un an nu am fi gasit loc in restaurant, in acest weekend eram unicii clienti. Eu am comandat coltunasi. Yaaaaaaaaami. Doar ca erau dulci, dulci. Pana atunci nu mai mancasem coltunasi dulci.

 

Aeroportul Otopeni. Asta ar fi trebuit sa fie o poza cu Eba. Ne-am ciocnit cu delegatia ei cand isi luau bagajele. Fata presedintelui a iesit atat de repede din hol ca aparatul nici nu a reusit sa se focuseze. Fata asta chiar vrea sa ajunga la Bruxelles? Dar cine o voteaza?

 

Revenind la titlu trebuie sa mentionez ca am zis capitala Moldovei dupa o emisiune pe care am auzit-o la TVR Iasi. Vorbea un nene si-i tot dadea cu capitala de est a Romaniei, capitala Moldovei. Incredibil cat de frustrati pot fi unii.