Numeroase publicaţii online din Republica Moldova sunt ameninţate cu închiderea de către autorităţi, printre acestea numărându-se portalul Unimedia.md, Jurnal.md şi StireaZilei.md, informează site-ul Europa Liberă.

“Libertatea de expresie, care părea să aibă cele mai puţine limite pe reţeaua globală Internet, se confruntă şi ea cu îngrădiri. De această dată, este vorba de limite impuse de factorul politic prin intermediul serviciilor tehnice de gestionare a resurselor regionale de Internet. Numeroase publicaţii online de la Chişinău se simt în pericol după ce compania de stat responsabilă de acordarea domeniilor virtuale - Molddata - a avertizat zilele trecute portalul Unimedia că va rămâne fără denumirea oficială dacă mai publică mesaje şi comentarii pe care Procuratura le califică drept extremiste şi xenofobe”, subliniază Europa Liberă.

Deşi îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul acestora, proprietarii de site-uri spun că este imposibil să verifice toate comentariile, mai ales că de la începerea campaniei electorale ar fi fost vizaţi de mesaje subversive, iar acest lucru nu li se pare întâmplător.

“Nu avem surse exacte, dar presupunem că în mod intenţionat sunt angajate anumite persoane care postează mesaje ce instigă la ură”, afirmă Olesa Bolboceanu, redactor-şef al site-ului StireaZilei.md.

Tudor Darie, directorul companiei ce deţine portalul de ştiri Unimedia, sustine că, de obicei, comentariile care încalcă legea sunt depistate şi şterse de pe site. “Este vorba de un singur comentariu, postat pe data de 15 aprilie, în care se spunea că politiştii au omorât un tânăr şi ar fi bine să fie găsiţi ca să păţească la fel. Sunt de acord că nu trebuia publicat. Dar, în acelaşi timp, există multe site-uri procomuniste, unde vizitatorii postează comentarii la fel de critice (…), iar Procuratura nu s-a autosesizat niciodată. Este absurd să închizi un site pentru un singur comentariu”, subliniază Darie.

Administratorii site-ului Faces.md, citaţi de PRO TV Chişinău, au anunţat marţi că Molddata a retras adresa de Internet a portalului.

Ionela Ciuhrii a declarat că s-a primit o scrisoare de la Molddata în care au fost anunţaţi că au încălcat regulamentul cu privire la gestionarea domeniilor .md, iar peste 20 de minute site-ul a fost suspendat fără nicio explicaţie.(mediafax.ro)

Eu zic sa urmariti tot filmuletul, dar daca nu aveti rabdare dati pe la 5.25. In acest moment prezentatoarea spune: “Castigatoarea concursului este… Noua Miss Mondo nel Italia este…”, dar deja voi stiti ca moldoveanca noastra brunetica i-a luat fata romancei blonde. De ce am publicat filmuletul? Pentru ca s-a tot scris despre fata, dar nimeni nu a vazut cum s-a intamplat totul. De altfel, despre fata s-a scris ca a fost retinuta pentru putin timp la granita moldo-romana pentru ca ar face parte dintr-o organizatie anticomunista. Pana la urma a scapat si a ajuns in Italia, la concurs.

Autobuzul spre Constanta era plin. Semn ca romanii nu au uitat drumul la mare chiar daca-i criza. Nu puteam sa nu remarc un anunt scris mare sa vada poporu’: nu mancati produse alimentare si nu beti bauturi in autobuz. De parca poti sa bei altceva in afara de bauturi. Altfel, mai subliniem inventivitatea companiei ce detine ruta: au legat un odorizant, de acela automat, care raspandea mirosuri placute prin autobuz.

Daca esti in Constanta trebuie sa ti se sublinieze cu prisosinta: marea este la doi pasi. Asa ca avem atat de multe vapoare incat ne permitem luxul sa aducem unele pe uscat in loc de monumente. La intrare in oras o ambarcatiune, in gara, acolo unde este facut instantaneul, alta si or mai fi, dar nu le mai tin minte.

Hotelul in care am fost cazat se numeste ostentativ Malibu. Cat de original. Din ce am citit in presa locala ar apartine primarului Mazare. Dar, m-am intrebat eu, ce afacere din Constanta nu apartine primarului Mazare? Hotelul de patru stele s-a remarcat printre musterii cu mirosul urat, chiar pute si cu palmierii de plastic infipti in cimentul din fata. Pretul - cam 200 de lei camera single. Scump, domn’ Mazare, scump. Oricum, dincolo este si mai scump. Ce sa-i faci… Mamaia in plin sezon.

Baia din camera. Nu uitati, patru stele, dar nu sunt decat dusuri cu inceput de rugina. Si din nou mirosul urat… La inceput am crezut ca Malibu este un hotel comunist reconditionat, de aceea miroase atat de prost. Nu, m-a asigurat personalul, este in picioare doar de 3 ani. Acum trei saptamani am stat intr-un hotel de 3 stele la Iasi. In comparatie cu acel hotel, Malibu nici nu miroase. Sincer, abia trage de doua stele.

Doar holul pare sa fie ok. Adica va aruncam praf in ochi, intrati, luati camere: afara-i vopsit gardul, iar inauntru-i leopardul.

Nu mi s-a facut dor de maidanezii din Bucuresti. Erau si la Mamaia foarte multi. Pe acesta l-am pozat cand bea dintr-0 baltoaca in timp ce fartatii lui erau pe plaja, printre cearsafuri si umbrelute.

Iata si plaja. Aerul a avut vreo 34 de grade celsius, iar apa vreo 23. Acceptabil. De fapt, a fost chiar bine.

Surpriza, dar plaja a fost cam pustie. Credeam ca nu o sa am unde calca de multimea de cearsafuri. Cand eram prin Ucraina, va ziceam c’am fost la mare in modestul orasel Zatoca, era full, aici insa, vedeti si domniile voastre…

Acum o divagatie, care sper sa nu va plictiseasca. Sunt sigur ca nu, din moment ce este vorba de tzatze. Pe plaja, unde nu te intorceai, unde nu pozai - peste tot sani. Mari, mici, siliconati de toate felurile. Neobisnuit pentru mine deoarece in Zatoca foarte putine femei faceau plaja topless. Asta nu ar fi nimic: topless, topless, sani am mai vazut, dar ce ziceti de sex? La vreo 100 de metri de plaja, in apa marii, un cuplu era vizibil preocupat cu asta. Mi-a aratat un prieten si nu mi-a venit sa cred: intr-adevar cei doi se iubeau. Culmea, dar la 50 de metri distanta un alt cuplu s-a gandit sa faca la fel. Desigur, tot in apa. De ce nu or fi asteptat noaptea?

Ce vedeti este o mare problema a litoralului romanesc - algele. Daca nu sunt adunate se strang atat de multe si miros ingrozitor.

Asa se vede plaja din hotelul Malibu. Frumos. Observati un cerc de oameni in centrul plajei. Erau niste chinezi ce faceau exercitii inca de pe la 7 dimineata. Una peste alta, mi-a placut nespus un lucru la litoralul romanesc. Marea nu se adanceste brusc, iar pe la vreo 50 de metri iti este inca pe la buric. Un inotator incepator ca mine s-a simtit extraordinar. Am putut sa ma balacesc ca o broscuta printre copii caci nu ma aventuram eu spre adancuri cum am vazut ca faceau unii.

S-a facut atat de multa bascalie pe acest subiect: campania de  atragere a turistilor straini Romania Land of Choice. Asa ca mi-a venit sa rad cand am vazut bannerele in statiune. Romania End of Choice au refacut unii sloganul si tind sa le dau dreptate. Daca as fi un strainez nu as veni pe litoralul romanesc: drumuri aglomerate, hoteluri prost mirositoare, caini pe plaja, alge, aglomeratie mare in statiune, nu toti romanii stiu sa fie politicosi.

Domnul presedinte Traian Basescu pare insa multumit de Mamaia. L-am vazut la o terasa in statiune. Terasa se numea Specialitati Romanesti. Stiu ca domnului presedinte ii place sa fie in atentia publica, asa ca fara sa ma sfiesc l-am pozat. Am facut chiar mai multe poze. De altfel nu doar eu l-am observat ci tot mai multi romani isi intorceau capul spre locul unde statea presedintele lor, mai ales ca nu a ales un loc ferit, ci s-a pozitionat strategic la o masa ce era in vazul tuturor.

Nu era singur, ci cu prima doamna, Maria Basescu. Plictisit, cuplul prezidential nu si-a schimbat vreun cuvant cat m-am zgaiat la ei. Pe masa nu prea am vazut bunatati: sau au mancat deja, sau au iesit numai la un sprit. O colega a scos chiar o micuta camera de filmat si a inregistrat pe pelicula momentul istoric. In cateva minute din pamant a aparut un SPP-ist: “nu credeti ca va ajunge? Filmati de 10 minute”. Nu erau zece, dar am decis ca era mai cuminte sa ne retragem.

Apropo de aglomeratie. Noaptea, prin Mamaia este extrem de greu sa te plimbi: o multime de gura casca.

Vand bratari, bratari de la mare. Ce munca o fi asta?

O priveliste frumoasa. Ora 13.00, jumatate de lume in apa, jumatate pe plaja.

Ce vedeam din camera mea. Am observat ca Mamaia are tot felul de constructii noi si moderne. Investitii nu gluma.

Foarte ciudat, dar imediat ce am parasit malul marii au inceput sa se adune norii. Am ajuns la Bucuresti in mijlocul unei ploi torentiale de vara, cu fulgere si tunete, tot tacamul. De ce zic ciudat, pentru ca prietenii mei care nu s-au putut rupe de pe nisipul plajei mi-au spus ca pe litoral nu a cazut niciun strop.

Bronzat, rosu ca un rac fiert sunt deja in Bucuresti, muncit, nedormit, deci chinuit. Cred ca am avut o insolatie desi nu prea stiu ce-i aia. Ma dor muschii, oasele, un pic capul si era sa vomit aseara, daca asta inseamna isolatie, inseamna ca da - am avut insolatie. Am fost la Mamaia, oameni buni, l-am vazut pe Basescu pe o terasa, am inteles ce inseamna litoralul romanesc, am baut din mare, dar nu am inghitit-o pe toata si multe altele am mai facut. Detalii, mai tarziu pe acest blog. Cu poze desigur.

Chiar si cei care nu au habar de muzica lui MJ s-au intalnit astazi intrebandu-se: “Ai auzit stirea? A murit Michael Jackson”. A fost ultima mare stire despre el.

Pe la inceputuri au fost stirile despre averea fabuloasa. Lumea a vrut mai mult. Atunci presa i-a oferit stiri despre pielea neagra ce se albeste vazand cu ochii. Multumita, lumea a cerut in continuare. Presa a inceput sa vorbeasca despre nas, operatii plastice, Neverland. Masele au inghitit totul pe nerasuflate asteptand continuarea. Urmeaza acuzatia de molestare a copiilor si este cat pe ce sa-si scape unul dintre copii de la balcon. Dupa astea ce ar mai fi putut face ca sa prinda primele stiri in jurnalele televiziunilor lumii? Nu ca ar fi vrut asta, dar el era obiectul, el era subiectul, iar lumea inca il vroia. Ce sa faca sireacul?

Ramane fara bani si anunta ca revine in scena. Concertele din Marea Britanie ar fi avut un succes nemaiintalnit. Dovada, la fiecare 7 secunde s-a vandut cate un bilet. Totusi, soarta ii pregateste altceva, ultima mare stire: intrarea in starea de a nu fi… Moartea celui mai cunoscut om de pe pamant - este un subiect mare. Ruleaza in aceste momente pe mai toate televiziunile, site-urile, ziarele, blogurile lumii. Diseara in discoteci va canta doar MJ. Atunci cand a murit vedeta porno Anne Nicole Smith CNN-ul a tot dat stiri cateva zile la rand despre aceasta. Innebuneam. Mai ales ca la cateva luni tot se mai discuta la televizor despre Anne. Nici nu vreau sa ma gandesc ce va fi in cazul lui MJ… CNN, BBC, Sky News au o singura stire astazi, un breaking news continuu: Michael Jackson is dead. Toti se dau cu parerea, pana si Celine Dion.

Nu sunt mare specialist in muzica, de aceea evit sa ma dau cu parerea despre cum aranja notele pe portativ. Ca jurnalist pot vorbi despre popularitatea lui MJ. Sunt sigur, si in cele mai departate insule, chiar si in cea mai saraca tara din Europa, Moldova, lumea a auzit de Michael Jackson. Noi oamenii suntem ca niste gaini, cotcodacim tare de tot cand vedem cum moartea intra in cotet si ii ia gatul uneia dintre noi. Cand se va termina cotcodaceala va ramane doar muzica… si dansul.

Aflata la peste 250 de kilometri de Bucuresti, Constanta mi se pare la capatul pamantului. Poate pentru ca nu am calcat niciodata pe acest taram insorit. Nu s-a ivit ocazia, iar cand a fost sa decid unde merg la mare am fugit ca dracul de tamaie de litoralul romanesc. Sufletul meu basarabean, moldovean, roman get beget se ingrozeste cand il expui la manele. Nu suport lanturile groase pe gaturi tuciurii, mitocanismul jmecher si privirea rece sfidatoare a ochilor negri. Asa ca pentru a ma perpeli la soare am ales pana acum Ucraina si modestul orasel Zatoca.

Deci, maine ma asteapta o calatorie la capatul pamantului, la Constanta. Gluma, gluma, dar cand ma gandesc ca trenul numit parca in bataie de joc Rapidul Bucuresti-Constanta face 5-6 ore chiar cred ca este vorba de o distanta cosmica. Nu am masina, nu sunt microbuze mai tarziu de ora 8 de aceea s-ar putea sa iau trenul. Doamne, scoate-mi in cale alta solutie! Urasc CFR-ul.

De altfel, plec la Constanta pentru treburi importante. Am mai scris pe acest blog ca mai nou am ajuns sa fiu si profesor sau in limbaj modern trainer. Impreuna cu un alt jurnalist, un tip destept si foarte experimentat, tinem un curs despre jurnalismul de mediu. Nu, nu este plictisitor, ecologia, mediul sunt mai importante si mai interesante decat ne putem inchipui. Un subiect despre mediu trebuie sa aiba insa o abordare ca sa aiba succes la public. Iar pentru ca abordarea sa fie una corecta este necesar ca jurnalistul sa aiba unele notiuni de baza. Ei bine, aceste notiuni incercam sa le prezentam noi doi, profesorii, scuze trainerii.

Numai ca eu am de gand sa imbin utilul cu placutul si sa-mi ud cel putin picioarele in mare. Ba mai bine, sa ma arunc in mare si sa ma las in imbratisarea ei inselatoare. Se anunta un weekend cu vreme schimbatoare. Ba ploi, ba vant. Am intrebat de meteorologi si mi-au spus ca aerul se va incalzi pana la vreo 30 de grade, iar apa pana la vreo 22-24. Sper ca toti cocalarii ce si-au facut planuri de a merge la mare vor renunta. Pe ploaie aurul nu straluceste, maneaua nu se aude la fel de bine. Ramaneti va rog acasa! Cat despre mine, chiar daca vremea nu este tocmai perfecta voi trage adanc in piept aerul sarat al marii si voi privi orizontul care se saruta cu marea. O sa visez ca soarele apune o vesnicie, ca Bucurestiul nu exista, iar eu nu sunt decat o scoica pe acea plaja mangaiata de valurile cand jucause, cand furioase. Voi fi descult, voi calca in nisip incercand sa-mi ingrop picioarele. Voi renunta, voi merge rapid spre mare. Prima data cand am vazut marea pe viu aveam 22 de ani. A fost dragoste la prima vedere.

Revin cu un car de experienta, sentimente, poze, intamplari despre intalnirea mea mai tarziu pe acest blog.

Cand in Piata Marii Adunari Nationale s-au adunat 30 de mii de moldoveni, colegii, prietenii mei din Bucuresti ma intrebau: “acesta-i protest? Asta-i revolutie? Cu numai 30 de mii de oameni?!”. Raspunsul meu era: “Categoric, da!”. Si acum, privind revolutia din Iran, sunt de aceeasi parere.

Iranienii ne-au calcat pe urme si parca repeta pas cu pas revolutia moldoveneasca. Noi, moldovenii, am fost primii care am utilizat tehnicile moderne de comunicare pentru a ne chema la proteste, iranienii le-au branduit. Inainte sa va zic mai departe va rog sa nu ma criticati prea dur pentru ca am comparat cele doua revolutii. Stiu, este fortata comparatia, dar pentru frumusetea concluziei va rog sa-mi permiteti sa continui. Deci, Ahmadinejad a interzis jurnalistilor straini sa relateze despre ce se intampla in tara; Voronin i-a expulzat pe jurnalistii romani exact pe acelasi motiv. Ahmadinejad si-a autoizolat informational tara; Voronin a facut la fel taind canale de comunicatii, blocand site-uri, bruind semnale; Ahmadinejad a acuzat Statele Unite ca sta in spatele revoltelor; Voronin… si el a acuzat, a aratat cu degetul spre Romania; Ahmadinejad a omorat zeci de oameni pe strada; Voronin si-a patat mainile cu sange, insa au fost mai putini morti, trei daca nu gresesc. Aici se incheie termenii de comparatie si incep diferentele.

Marea si cea mai importanta diferenta dintre revolutia twitter moldoveneasca si revolutia twitter iraniana sta in numar. Sute de mii de iranieni au iesit sa protesteze in strada, doar 30 de mii de moldoveni au facut acelasi lucru la Chisinau. O fi el sangele arab foarte fierbinte, o fi moi moldovenii, iar mamaliga chiar nu explodeaza, dar nu cred ca asta este adevarata explicatia… Moldovenii sunt nepasatori fata de orice miscare social-politica, asta e motivatia. Potrivit dex-ului, nepasarea inseamna lipsă de griji, de frământări; stare în care se află cel lipsit de griji, de frământări. Numai ca nepasarea la moldoveni nu se datoreaza lipsei de griji ci abundentei lor. Sarmanii oameni se framanta cum sa-si mai imparta banii ca sa le ajunga si pentru mancare, si pentru o pereche de pantofi ieftin; se intreaba de unde sa ia niste bani sa plece in Italia; sunt ingrijorati pentru ca au pus niste bani deoparte si nu stiu, ii schimba in lei, ii depun la banca, ii tin acasa… Dupa ce prin minte iti trec atatea framantari nu-ti mai pasa si de altele: de libertatea de exprimare, de independenta justitiei, de democratie. Dupa cum spuneam - paradoxal, dar nepasarea moldovenilor vine din mult prea multe griji si nu din lipsa lor.

Ca sa-i atragi pe moldoveni la protest acestia trebuie sa fie bine hraniti, sa nu se gandeasca la painea ce lipseste pe masa, sa le zornaie si ceva gologani in buzunare. Altfel nu prea se arunca in revolutii. De aceea cand erau nemultumiti colegii si amicii mei de numarul mic al protestatarilor din PMAN eu eram fericit. 30 de mii de moldoveni lesinati fac in conditiile sus numite cat 100 de mii de iranieni fiorosi. Am fost chiar surprins sa vad atat de multi moldoveni veniti cu lumanarile in mana. Nepasarea generala care apasa asupra Moldovei a fost sparta de 30 de mii de cetateni.

Continuam sa-i disecam sub microscop pe moldoveni.

Era prin anii ‘70, ‘80 cand moldovenii au inceput sa depuna bani la knijka. Un fel de depozit bancar, numai ca banca era de stat. In Moldova sovietica lumea primea salarii bunicele. Chiar si cei care munceau in agricultura. Si cum nu prea aveau pe ce cheltui - rafturile din magazine erau pustii - bagau banii la knijka. Knijka vine de la cuvantul rusesc carticica. Adica oamenii duceau banii la posta, iar in locul lor se alegeau cu niste notite intr-un carnetel.

Dupa o viata de munca si zeci de mii de ruble depuse, multi moldoveni au ramas doar cu acele notite. Uniunea Sovietica s-a destramat, banii s-au schimbat, iar pentru o mie de ruble moldoveanul putea primi numai un leu. Acum sa vedeti cat de ironica poate fi soarta. Comunistii sovietici i-au obligat indirect pe moldoveni sa-si lase economiile pe mana statului. Comunistii care au venit la putere dupa destramarea URSS nu le-au mai intors. Au ajuns dragii de moldoveni sa aiba 10 mii de ruble, 20 de mii de ruble doar in notite. Personal cunosc cazuri in care oamenii s-au ticnit de-a binelea. Aveau 60 de mii de ruble la knijka. Ironia despre care va vorbeam este ca alti comunisti au venit la putere la Chisinau promitandu-le oamenilor ca le intorc banii.

De multe ori cred ca oamenii pot fi mintiti foarte usor. Comunistii mi-au aratat ca moldovenii VOR sa fie prostiti. Va intoarcem banii, le-au promis acestora atunci cand le solicitau voturile! Dar cum? Un stat falimentar, nu-ti poate intoarce niste bani. Nu-i are. Comunistii  au continuat insa farsa si… au inceput sa intoarca banii. Ca la poker, bluff-ul a continuat. Daca nu ma inseala memoria, batranii nascuti prin 1920 au inceput primii sa-si ridice banii. Dar si acestia luau prima mie de ruble unu la unu, adica pentru o rubla primeau un leu, iar ce ramanea 2 la unu, doua ruble la un leu. Corect ar trebui sa fi luat pe toti unu la unu, adica o rubla depusa - un dolar ridicat. He, nu glumesc. Pe timpurile sovietice atat costa rubla, un dolar.

La ce bun aceasta divagatie mare pe care ati citit-o mai sus? Vroiam sa aduc vorba despre Investprivatbank. O banca in care nu as intra nici pentru a schimba bani. Si nu am facut-o niciodata. Nu pot sa inteleg de ce cateva sute de moldoveni au avut incredere sa-i dea economiile? In asemenea conditii ne intrebam: oare nu-si merita soarta sarmanii deponenti? De fapt, ne indoim de capacitatea moldovenilor de a avea grija de bani, chiar si ai lor fiind.

Pornesc de la ideea ca orice popor isi merita cu prisosinta liderii. Eu vreau sa merg mai departe si sa spun ca moldovenii isi merita si soarta. Soarta de a fi saraci, soarta de a fi slugi prost platite in Europa, soarta de a naste copii care vor fi saraci si slugi prost platite in Europa. Caci asta ne este viitorul. Daca desigur nu facem ceva.

Moldovenii au nevoie de o schimbare. Da-o dracului de politica, nu vorbesc aici despre ea. Am in vedere o schimbare de mentalitate. Dar cine sunt moldovenii? Sunt poporul, omenii dintre Prut si Nistru, moldovenii din Transnistria sunt o alta ciorba. Ca vorbesc rusa, ca vorbesc ucraineana, romana nu conteaza. Toti sunt moldoveni. Plecati din tara, iesiti dintre hotarele celor doua rauri, moldovenii dispar. Incep sa vorbeasca o alta limba, o asimileaza destul de lejer mai ales copiii, isi schimba portul si se risipesc in multime. Nu-i mai deosebesti. Reusesti sa-i identifici doar la o petrecere. Pentru ca moldovenii sunt moldoveni la nunta, botez, zile de nastere. Numai cand petrecem suntem un neam unit. Chiuim la fel, fie in rusa sau romana; bem la fel: vin sau vodka; devenim la fel de melancoolici, nostalgici sau zurbagii dupa caz si foarte important, punem pe masa multa, multa mancare - caci asa e la noi, suntem saraci, dar avem mese bogate. Suntem moldoveni.

In rest suntem individualisti fricosi. Sa nu ma intelegeti gresit. Nu spun ca nu ne-ar pasa de aproapele nostru. In multe cazuri suntem chiar saritori la nevoie si ajutam cu ce avem. Individulisti fricosi suntem in relatia cu statul sau cu orice autoritate birocratica. Uite aici devenim ca niste mielusei dusi la abator, nici nu strigam macar. Imi povestea cineva despre un caz intamplat in fata Directiei Cetatenie din Bucuresti. Se adunasera moldovenii, vreo 70 si stateau la coada. Era zapuseala, lumea nu stia daca reuseste sa intre astazi sau nu, erau tinuti ca animalele la intrare, nimeni nu le spunea nimic. Atunci un parlit de paznic a iesit sa faca ordine in multime. “Ia, faceti loc, sa vad  aici un loc de trecere. Stati lipit de perete”, spuse autoritar omul in uniforma. Hotarati sa-i intre in gratii, toti oamenii s-au lipit ca mustele de pereti inghiontindu-se intre ei: “Nu l-ati auzit pe domnu’? La perete”.

Si ma apuca o deznadejde in aceste momente, si ma ia un tremur de furie. Domnu’ sa-si bata un cui in cap, i-as fi raspuns eu oricui daca eram acolo. Pentru ca stau aici ca un caine si nu stiu daca intru, nimeni nu-mi spune nimic. Exista n posibilitati de a rezolva aceasta imbulzeala - un aparat de bonuri pe care scrie la ce ora vii, la ce birou si gata. 

Moldovenii nu stiu sa-si ceara drepturile. Moldovenii sunt individulisti in relatia cu statul. Li se pare ca daca isi cer drepturile legitime vor fi penalizati. Si astfel accept orice mumulica sa-l apostrofeze. Frica fata de stat ne omoara. Asta trebuie sa schimbam in primul rand. Statul este o sluga a noastra, pe care o platim din banii nostri.

va urma

Am avut o revelatie. Aseara discutam cu un foarte bun prieten si m-a lovit. Nu prietenul, revelatia. Opozitia, sarmana, nu prea are sanse in fata colosului comunist. Sa va explic. Discutia noastra a lunecat spre politica si eram de acord ca cele trei partide de opozitie sunt slabute spre slabe rau. Cu precizarea, eu spuneam ca in Chisinau au o sustinere mare pe cand bunul meu prieten zicea contrariul, stau la fel de prost ca in toata tara.

Cum asa? M-am revoltat eu. In Chisinau exista televiziuni, ziare, radiouri, lumea intra pe net, deci este informata. Nu cred ca un om informat, neinternat la spitalul de nebuni, va vota de buna voie si nesilit de nimeni pentru capcaunii de capitalisti, pardon comunisti. Aveam o singura posibilitate de a verifica cine are dreptate - sa cautam ultimele rezultate electorale. Asadar, pentru comunisti, in Chisinau, au votat peste 170 de mii de cetateni, pentru PL peste 60 de mii, PLDM a fost votat de mai putin de 60 de mii, iar AMN - de vreo 40 de mii. In total au participat la vot peste 350 de mii de suflete. Vii sau moarte? Nu stiu, dar nu cred ca mai mult de 5 la suta din votanti au fost moldovenii morti care si-au lasat pentru o ora mormintele reci.

In momentul acela socul a fost mare. Nu avusem dreptate, dar nu asta ma deranja. Am descoperit pentru mine ca vreo 40 la suta din chisinauieni i-au votat pe comunisti. Asta, in conditiile in care oamenii au un primar din opozitie, au acces la informatie. Cum asa? Nu puteam sa cred.

Opozitia spera ca va invinge in provincie unde oamenii nu vad la televizor decat Voronin, spatele lui Voronin, nasul lui Voronin, ochii lui Voronin, cuvintele scrise pe ecran… tot ale lui Voronin? Sunt foarte sceptic. La mijloc nu este vorba de lipsa accesului la mijloacele de informare a partidelor de opozitiei cum sustin unii. Priviti, in Chisinau exista presa care ii baga in seama, dar tot nu reusesc sa-i arunce pe comunisti in corzi si sa le piseze ficatul.

Asa ca, sanse putine pentru opozitie in scrutinul anticipat. Nici nu ma duce capul ce pot face politicienii din opozitie ca sa-i invinga pe rosii. Ce stratageme, ce mesaje sa aiba? Prietenul meu bun crede ca ar trebui sa-si diversifice mesajul, sa ia in calcul si faptul ca in Moldova locuiesc 35 la suta de rusi. Sa vorbeasca mai mult rusa, sa li se adreseze la urma urmei. Cand zic rusi ii am in vedere pe ucraineni, rusi, evrei, gagauzi, adica vorbitori de limba rusa. O fi asa, nu o fi asa? Nu stiu. Totusi, ma enerveaza la culme faptul ca oamenii ii voteaza in continuare pe comunisti.

Ca e duminica, am zis sa bag ceva mai usurel pe blog, niste bancuri moldovenesti. Trebuie sa te nasti si sa traiesti in Moldova ca sa razi de ele, altfel nu te prinzi. Spuneti-mi daca v-au placut…

Incepem usurel cu o traducere a filmului Matrix. Clipuletul a facut valuri pe youtube.

 Celebra si clasica deja “Avem di tati”. Din pacate Planeta Moldova a cam disparut in ultimul timp ori s-a cam sters umorul lor.

Gheorghe Urschi, un umorist cu veleitati de scriitor, actor. Am crescut cu sketchurile lui.

Pavel Bechet, regretatul. A murit atunci cand devenise foarte celebru. Aduna sali intregi de moldoveni care veneau la seratele lui sa rada, radeau de fapt de ei. Ascultandu-i acum bancurile stau sa ma gandesc, de ce radeam pe vremuri de ma tineam de burta? Nu-i prea vad hazul acum, iar daca zambesc, mi-e zambetul amar.

Urechean, unul din ultimii dinozauri ai opozitiei, pare a nu fi invatat nimic din lunga sa viata de politician si este pe cale de disparitie.  De altfel, nici nu-mi prea place de domnia sa. Singura data cand l-am apreciat a fost la acea intalnire de pomina dintre opozitie si Voronin. Se intampla imediat dupa evenimentele din 7 aprilie. Era prezent si Lupu care spunea intr-o romana perfecta “am auzit mat peremat la Parlament”. Asadar, la acea intalnire, in timp ce Chirtoaca tacea umil, iar Filat se justifica copilareste: “domnule presedinte, nu noi. Nu suntem de vina. Am incercat sa-i oprim…”, Urechean a fost unicul care a avut curajul sa le spuna in fata comunistilor “voi sunteti de vina pentru ceea ce se intampla in Chisinau”. Bine, el a spus-o in sensul in care comunistii sunt de vina pentru fraudarea alegerilor, iar asta i-a scos pe oameni in strada. Ulterior s-a vazut ca a avut mai multa dreptate decat si-ar fi inchipuit.

-

In rest, nu am fost un fan al lui Urechean, nici chiar atunci cand era hartuit de comunisti si ii fugea pamantul de sub picioare - putea sa fie arestat in dosarul Ambulantelor. De ce nu mi-a placut domul Urechean? Pentru ca este de o prostie monumentala. A gresi e omeneste, inteleg, a insista in greseala ma duce cu gandul la lipsa inteligentei. Sa vedem greselile:

-

era primar, dar a renuntat la functia sa pentru a se apara cu imunitatea parlamentara - a pierdut vizibilitatea in presa, a cedat primaria comunistilor;

-

a cedat fara lupta EuroTV si AntenaC - in timp ce jurnalistii erau in greva foamei el se multumea cu niste comunicate sterile de presa. Uite-asa a pierdut putina sustinere mediatica pe care o mai avea;

-

a facut BEMD(Blocul Electoral Moldova Democrata) prin care l-a adus in parlament pe Diacov - mare TAMPENIE, de aceea am si scris-o cu litere mari. Imi scapa cuvintele sa descriu aceasta prostie, probabil cea mai mare. Cum sa-l accepti pe Diacov in partidul tau?;

-

cea mai recenta prostie este scandalul listelor - cine reface lista inaintea anticipatelor? Este ca si cum ti-ai da singur suturi, ti-ai pune piedica si ai arunca in tine cu caca. Iar cand Oleg Cernei, un membru extrem de activ al partidului, se supara pe buna dreptate ca este sarit, il arunci la coada listei. Sa stie ticalosul unde ii este locul. Eu in locul lui Cernei redactam deja cererea de aderare la PLDM.

-

Mda, AMN o sa-si muste coatele ca nu l-au votat pe Voronin presedinte. La alegeri o sa ia foarte putin din cauza schimbarilor, scandalurilor interne. Important de mentionat ca au facut bine refuzand sa-l voteze pe Voronin, dar pasii ce au urmat au fost ca ai racului, adica inapoi. Domnule Urechean, esti un politician batran, parca demult trebuia sa pleci de pe eschierul politic, cum le place analistilor sa spuna, asa ca ar fi o ocazie numai buna s-o faci.