Calatorie la Chisinau: un oras “sarac”?
Ora 5 dimineata. Chisinau, undeva mai spre capatul orasului. Buimac de somnul de numai doua ore si dupa un drum lung ies in oras. Vreau sa respir aerul Chisinaului. Sunt fericit. Sunt acasa. Ma izbesc insa de o liniste nepasatoare. Pe strada sa urli de singuratate. Ciudat, la ora asta in Bucuresti e plin de lume si - un furnicar de masini. Inca un detaliu care ma frapeaza si pe care nu-l observasem cat am stat la Chisinau. Noaptea, masinile dispar ca prin minune. Drumurile sunt libere, iar linistea pare de mormant.
Doua blocuri noi, capitaliste, fac diferenta in marea blocurilor comuniste.
Nici parcarile nu sunt pline ca la Bucuresti pe timp de noapte. De altfel doar in fata blocurilor noi stau masini parcate. In rest nu vezi automobile. Explicatia: oamenii au garaje, iar cei care stau in case noi nu si le-au construit inca.
Strazile pustii. Doar un microbuz, transport in comun pe care il urasc, trece pe strazi
E totusi bine ca circula transportul in comun. Am de ales: microbuzul, numit la Chisinau rutiera si troleibuzul. Decid repede - urc intr-un troleibuz. Desi este mai batrana decat mine, masina comunista imi ofera spatiu, aer si pot sta ca omul in picioare, dar nu inghesuit ca un animal dus la abator cum ma simt in microbuzele infecte. Urasc rutiera, nu inteleg de ce nu au fost inlocuite. Sunt abominabile.
Troleibuzul pare din interior si mai comunist. Back in USSR!
Am o bancnota de 100 de lei moldovenesti si vreau sa platesc. La Chisinau in fiecare troleibuz exista cate o taxatoare. Ii intind bancnota, femeia se uita chioras la mine si cu un zambet acru imi zice:
“- N-aveti marunt?
- Nu, nu am.
- Pai de unde vrei sa am mascat de dimineata?”
“Pai, de ce crezi ca ar fi treaba mea?”, am vrut sa-i raspund, insa am zambit doar. Sunt acasa, sunt la Chisinau, dispozitie cu carul, rabd. De altfel, si urmatoarea taxatoare a avut aceeasi problema, nu avea “bani mascati“. Asa ca am folosit suta de lei ca pe un abonament, dar numai pana pe la vreo 11, cand Chisinaul se aglomereaza destul de mult. Taxatoarele aduna suficienti bani si pot sa-mi dea rest. Este momentul in care troleibuzele se transforma in rutiere mai mari.
Nici nu am incercat sa urc in troleibuzul acesta
Chisinaul are o problema mare: transportul in comun. Sper ca tanarul primar sa se sesizeze. Stiu ca are masina si este normal asta, totusi trebuie de facut ceva urgent. Este incredibil cum pot chisinauienii sa circule in microbuze mici, extrem de aglomerate si incomode, iar troleibuzele sa fie atat de vechi si sa circule atat de rar. Nu-i vorba, ma deranjau aceste probleme cand eram acasa, dar acum le-am resimtit mai acut.
Liniste si pustiu in Biblioteca Nationala. Un fapt trist
In schimb Biblioteca Nationala era pustie. Stiu, moldovenii nu prea citesc, dar totusi, ne aflam in perioada examenelor. Ar trebui sa fie plin de studenti. Asa, erau doar doua doamne la intrare care discutau despre flori. Barem bine ca nu aveau casti si nu ascultau manele, caci faceam o criza acolo.
Centrul orasului, modern, fara gropi si cu multa verdeata. Chiar si aici se observa “saracia” - lipseste aproape cu totul marcajul de pe strada
Sper sa nu mi-i pun in cap pe “patriotii” Chisinaului, dar, din pacate, Chisinaul mi s-a parut sarac. Nu ca ar fi saracit brusc in jumatate de an, nu ca m-am facut eu mai smecher intre timp. Judecati si voi: drumuri proaste, cladiri comuniste-cenusii, troleibuze vechi-sovietice, microbuze second hand, aduse din Germania si reconditionate prost. Toate aceste detalii le-am vazut mult mai clar si mai detasat. Adevarul este dur, dar adevar este: Chisinaul pare un oras care inca nu s-a rupt de epoca sovietica. Doar centrul Chisinaului contrasteaza. Noroc de verdeata, imaginea orasului este mai spalata astfel: strazile sunt pline de copaci, iar asta este bine si frumos. Cam atat cu observatiile generale, urmeaza partea trei, cu niste chestii mai practice si o calatorie in Nordul Basarabiei in partea a patra.
June 5th, 2009 at 15:00
Fiecare vede ce vrea sa vada
Avem si multe troleibuze moderne, cladiri moderne, iar marcajul de pe strazi a disparut in ultimii doi ani, asa cum au aparut gropile, de cand chirtoaca e primar.
June 5th, 2009 at 15:26
Vitalie, de aceea tinerii şi vor o schimbare…
June 5th, 2009 at 15:28
Vitalie, intra cind ai timp pe ivangoncearuc.blospot.com, şi da-te cu parerea.
June 5th, 2009 at 16:15
Vitalie , citind zi de zi blogul tau , nu mai am dubii : esti roman 100 % ! Ai invatat cel simplu lucru pe care il fac romanii : sa vada raul inainte de toate, nimic din ce e al lor , nu e bun.
Nu stiu cu ce compari tu Chisinau , daca il compari cu Bucuresti , gresesti.Chisinau are vreo 800 de mii de locuitori la 120 km patrati , Bucuresti are 2 milioane si ceva la 240 kilometri patrati.Un oras mult mai inghesuit si mai murdar , asadar.
Transportul in comun e identic , tot inghesuiala si la unii si la altii.Manele la Bucuresti , manele am auzit si la Chisinau intr-un magazin de produse elecronice, imi venea sa ma duc sa o intreb pe tipa aia care asculta : Ce ai in cap de asculti mizeriile asta?
Gropile sunt la fel , chiar as putea spune ca sta mai bine Chisinau , macar e mai curat decat Bucuresti.
Hai cu restul , sunt curios ce o sa mai povestesti!
June 5th, 2009 at 16:16
Sa nu fie o surpriza pentru tine ca Biblioteca Nationala este pustie caci doar 17% de carte este in limba romana cu grafie latina. Si chiar din aceste 17% prea putina literatura stiintifica sau didactica(ceva f. usurel asa) In rest sunt dogme sovietice si bla-bla-bla depasit, invechit si plin de praf.
Asta este situatia,
Bafta
June 5th, 2009 at 16:25
Mde… acum 2 ani cand reveneam de la Bucuresti la Chisinau, ajunsa in gara centrala, la ora 06.00 dimineata am inceput sa plang de tristete… . Cum mai inteleg toate astea… . In martie 2009, cand am fost din nou “acasa” am constatat ca nu a evoluat deloc infrastructura capitalei, dimpotriva… . Si cum sa dezvolti ceva daca la fiecare pas ti se da peste nas daca incerci sa faci ceva, ca de, nu e bine sa te dai mai destept decat altii… .
June 5th, 2009 at 17:00
Claudiu, inainte de a fi roman, moldovean, american, rus, orice, sunt jurnalist. Iar ca jurnalist sunt critic. Nu pot sa fiu altfel. Inca ceva, vezi subtitlul blogului:”le gasesc ac de cojoc”. Asta mi-am propus sa gasesc ac de cojoace… doar sunt din cojocari
. Si sa stii, eram la fel si la Chisinau. Nu m-am schimbat, poate doar am devenit un pic mai cinic. In rest acelasi om. Cat despre ce urmeaza, ai rabdare, ca mai trebuie sa si lucrez, dorm, mananc 
. Glumesc.
Vik, datele tale sunt oficiale? Daca da, este grav, extrem de grav. Tin minte ca la mine in sat, biblioteca era plina de literatura rusa, sovietica, comunista. Dar asta este alta poveste… povestea mea trista.
Angy, deci, ma intelegi!
June 5th, 2009 at 17:17
Inca cum inteleg….
June 5th, 2009 at 21:55
Intr-adevar, poza 2 e socanta. cine a trait macar un pic in Bucuresti, stie ce zic.
Mersi pt poze, insa oricum problemele de care te plangi tu in Chisinau, sunt cele mai usor de rezolvat. Intrebarea e, doua degete de asfalt nou, niste marcaje si niste autobuze/troleibuze Mercedes ar ridica nivelul de confort si ar face pe locuitori sa fie multumiti de conditiile de locuire? pt ca daca e sa facem comparatii cu Buc (desi e cam fortat ex. si bine pt Chisinau ca e asa), lumea e tot nemultumita si pe buna dreptate.
deci, care sunt principalele trei (sa zicem) probleme ale unui chisinauan in viata de zi cu zi?
June 5th, 2009 at 22:09
Filip, mi-e greu sa generalizez si sa spun: astea sunt. Oricum, cele de care m-am lovit si pe care le-am enuntat, dupa cum ai zis si tu, sunt usor de rezolvat. Sa vedem daca asa cred si autoritatile…
June 7th, 2009 at 03:05
Vitalie, nu prea agreez termenul ca « ca jurnalist tre sa fii critic ». Io unul consider , imho, ca un jurnalist tre sa fie intai de toate obiectiv – critica fiind doar o ustensila a sa, mai putin profil
). Cand compari, compari merele cu merele, si perele cu perele. Bucurestiul e capitala europeana de peste 150 de ani. Adica 150 de ani, resursele unei tari europene formate sunt focalizate spre crearea, mentinerea si dezvoltarea infrastructurii unei capitale europene. Or Chisinaul era un amarat oras de provincie pe vremea Romaniei Mari, devastat de razboiul al doilea mondial, si reconstruit ca oras, iarasi provincial (subliniez) de rusi (ei, cu viziunile lor). Ca a devenit peste noapte capitala, e alta poveste. Deci comparatia Bucuresti - Chisinau e una neavenita. inadecvata.
Altceva (aici deja io sunt critic
Daca chiar iti doresti sa compari Bucurestiul, compara-l nene cu Budapesta, cu Varsovia, cu Praga – cu sunt comparabile. Insa n-as compara Bucurestiul cu Berlinul, Londra, Parisul… ca deh, comparam merele cu merele si perele cu perele
Inca ceva, chestia cu 100 de lei… Nu mai stiu care este costul unei calatorii in troleibuz la Chisinau, sa presupunem ca 2 lei. Raportul fiind de 1:50. Biletul la cursa 783 (Otopeni - Romana) e 7 RON (cam vreo 2 EURO). Extrapolat ar fi sa-i oferi soferului de masina, in aeroport, la plecare, o bancnota de 500 RON (approx) pentru o calatorie, si sa astepti rest. Din experienta mea personala sunt mofturosi la 50 RON.
Ar mai fi ceva. Vezi IP-ul meu (nu se schimba), deci stii tara, chiar si localitatea unde locuiesc. Este considerate (localitatea) una din top 20 mondial ca calitate a vietii. Avem chiar si o retea de transport public (autobuze), cu drumurile sale private. Nu benzi - drumuri (adica masinile n-au voie sa circule, doar autobusele). Calatoria o poti plati la intrare cu tichete, sau cash… E de datoria calatorului sa aiba la dispozitie suma exacta pentru a achita calatoria (business process wise). No change policy. Am patit-o si eu o data cand am luat autobusul, calatoria costand $2.5, am platit-o cu o bancnota de $5…No change :((((
P.S. In Romania exista o publicatie, care o citesc (on-line) cu un deosebit interes – Dilema Veche. Pretinde a fi un exponent al cremei intelectualitatii romanesti. Articole bine scrise, de calitate… Long story short – lume buna. Unul din articole (dealtfel grosso modo bine scris), despre Chisinau si Basarabia, se termina printre altele cu scena din aeroportul din Chisinau, cand tipul reflecta inainte de cursa de Bucuresti, citez : « Peste o ora voi fi in occident (n.m adica la Bucuresti) ». M-a dat pe spate tipul, am ras cu pofta… :))
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=270&cmd=articol&id=10433
June 7th, 2009 at 13:24
Calin, tot respectul pentru argumentele tale, dar reciteste-te. Spui ca nu poate fi comparat Chisinaul cu Bucuresti pentru ca Chisinaul a fost un oras amarat de provincie pe timpul Romaniei Mari. Corect, dar noi vorbim despre timpul prezent. Astazi, Chisinaul nu mai este ce a fost, chiar asa, cu reminiscente sovietice. In plus, simplul criteriu, pe care il invoci chiar si tu, ca ambele orase sunt capitale, imi permite sa fac aceasta comparatie. De altfel eu compar fix mere cu mere, adica aglomeratia de acolo cu aglomeratia de aici, transportul din comun - acolo si aici, si inca alte chestii pe care o sa le mai vezi pe blogul meu.
Acum, treaba cu jurnalistul critic - de acord, critica este o ustensila, o unealta, mai colocvial vorbind. In acelasi timp raman la parerea ca un jurnalist trebuie sa fie critic, daca se considera un jurnalist obiectiv. Spiritul critic il deosebeste pe jurnalist de scriitor.
June 7th, 2009 at 16:04
Vitalie , daca mergem pe premisa ca zonele urbane pot fi comparate pe criteriu de capitala, logic conchidem ca putem compara Londra cu Kinshasa (capitala Congo Democratic) - ambele sunt capitale, au retea de transport in comun, si crede-ma ambele sunt supra aglomerate (am locuit in ambele). Or IMHO chestiile nu sunt chiar asa…
Actul de comparatia care ai facut-o intre Chisinau si Bucuresti, in profesia mea se numeste benchmarking. Desi cu o mica diferenta - benchmarking-ul presupune comparatia a ceva versus un standart sau norma general acceptata si pertinenta segmentului analizat (in engleza i se spune: relevant range) – ca obicei medii (mai rar mediane)
Faptul ca Chisinaul si Bucurestiul sunt capitale, nu este criteriu de comparatie , ci mai curand de grupare (statistic vorbind – populatia de capitale a lumii.). Ca sa vezi daca sunt comparabile (adica sunt mere sau pere), se determina criteriile de comparatie (nici unu-doi, nici sute…rezonabil) si se face un tabel (matrice), ulterior grupandule conform criteriilor (ex. km/pasageri pe an, gradul de uzura a parcului tehnic, costul calatoriei, procentajul costurilor fixe vs variabile, bugetul anual public alocat per pasager/km etc.). Vei observa vizual ca orasele/capitalele vor avea tendinta sa formeze grupe. Ca sa te convingi ca o capitala apartine la grupa respectiva (e mar sau para), n-ai decat sa obtii coeficientul de corelare. Poti face comparatii de asa tip bazandu-te pe datele actuale (prezent), poti diviza datele in segmente temporare (astfel observi daca si care din capitale migreaza dintr-o grupa in alta in timp etc.) In cadrul grupelor se obtin medii (sau mediane), si ulterior se compara performantele raportat la aceste medii.
Or, io, fara a face teste de asa tip, nu cred ca Chisinaul are vreo sansa sa cada in aceeasi grupa cu Bucurestiul… Or altfel, iarasi revenim la comparatie intre Kinshasa si Londra…
Chestia cu obiectiv si critic… Obiectiv inseamna relatare impartiala, efectiv reflectarea subiectului tel quel. La randul sau critic, chiar si etimologic (grec. judeca), deriva din a judeca, a opiniona, a aprecia, evalua. Intr-un caz relatez intamplatele, in altul le evaluezi (dupa ce criterii, in ce context, metodologie etc etc)…Diferenta fiind semnificativa. Ambele fiind atribute d-ale jurnalismului, sunt totusi chestii diferite, deseori ireconciliabile
June 7th, 2009 at 17:56
Calin, nu neg, o comparatie bazata pe reguli si criterii clare ar trebui sa arate cu mediane, tabeluri si asa mai departe. Depinde de ce-ti propui, scopul meu nu a fost insa o comparatie stiintifica, mai degraba una jurnalistica, de culoare. Iar critica, putem sa discutam la infinit. Si stii de ce, pentru ca una este ceea ce scrie in dictionar si altul este intelesul din viata de zi cu zi, cand trebuie sa te intrebi de fiecare data cine sta in spatele celui cu care vorbesti, ce interese ascunse si ce urmareste de fapt? De aceea un jurnalist obiectiv va fi prin definitie si un jurnalist critic. Ti-o spun si din experienta, nu doar din teoria invatata la facultate.
June 7th, 2009 at 19:38
Vitalie, don’t get me wrong, eu apreciez foarte mult munca ta. Dupa mine esti cu trei capete mai sus decat multi colegi de-ai tai din zona respectiva cu vechime-n breasla. Ai un potential enorm, valorificat abia la 10%… Insa observa, te rog, am scris din zona respectiva…
) de argumente, sa-si expuna mesajul coerent.
Un pic off topic. In scolile de jurnalism din Occident, se face statistica si analiza datelor pe paine. Una din cele mai bune scoli de jurnalism din America de Nord, fiind chiar in unde locuiesc eu. Corectitudinea, pertinenta, credibilitatea si pana la urma valabilitatea mesajului, la un profesionist, critic depind de capacitatea sa de a colecta, selecta, analiza si sinteza datele cu care opereaza. Apoi combinandu-le cu un lant logic si articulat (arta elocventei n-a abolit-o nimeni
Revenind la subiectul topicului, eu unul te percep ca jurnalist de meserie, adica cineva care e capabil sa prezinte orice subiect , subliniez orice, intr-o maniera…sa-i spunem cel putin decenta. In mod normal gandul coerent ulterior devine o functie motorie …
Sincer, n-as vrea sa ajungi jurnalist ca « guru » jurnalisticii din Basarabia – care efectiv scriu ce le tuna prin cap peste noapte. Asa, doar pentru divertisment, ia orice editorial scris de oricine din « marii » ziaristi din RM, si du-l la un prof de logica de liceu (adica de baza), sau ORICARUIA care din motiv ca vrea sa faca scoala in Vest, studiaza LSAT, MCAT sau GMAT (unul din module obligatorii fiind essay writing). Ofera-le sansa sa faca analiza scrisului la capitolul coerenta si pertinenta mesajului … Ramai trasnit de concluzii- analfabeti, nu alta.
P.S. Explica-mi si mine, poate eu nu pricep ceva, jurnalistica de culoare valideaza cumva mesajul neconcludent, sau scuteste de a scri corect si coerent ?
June 8th, 2009 at 00:10
Merci de aprecieri. Merci pentru sinceritate. In mod cert jurnalistica de culoare nu este un eufemism pentru lipsa de argumente, coerenta sau mai stiu eu ce. De altfel intre jurnalistica si culoare am folosit o virgula, adica era vorba de culoarea in sine, nu de culoarea ca adjectiv ce ar defini jurnalistica.