Atacul bonelor
Aici si aici filmulete care nu lasa pe nimeni rece. Niste copii sunt altoiti de bone. Poate ati uitat, dar bone sunt acele femei care trebuie sa aiba grija de copii, sa-i hraneasca si sa stea cu ei. De unde au luat aceste doamne masive si cu creierii formati in epoca de aur ca micutii trebuie fluturati prin casa ca sacii de cartofi?
A bate sau a nu bate copilul? O intrebare buna. Nu am inteles niciodata de ce bataia este rupta din rai. Probabil cineva este batut in rai, iar din aceasta bataie s-a luat o bucatica si s-a impartit pamantenilor. Ciudata gandire. Unii mai spun ca acolo unde da mama sau tata creste. Foarte profund. Daca creste carnea sau pielea - o fi vorba de vreun cancer. Nu inteleg ce este bun in aceasta.
Eram mic, un pustiulica cu ochi verzi si zulufi blonzi in cap. As fi fost considerat o dulceata de baietel daca nu stateam mai mereu prin carbuni sau daca nu bateam fetitele. In plus aveam o placere nebuna sa ma catar prin copaci. In ochii educatoarelor, un fel de bone de la gradinita, eram un infractor feroce. Cum mai urlau netrebnicele, cum mai strigau ca niste isterice, nici nu trebuiau sa ma bata sau sa ma puna cu mainile ridicate intr-un loc intunecos. Inima mi se facea cat un purice, iar ochii se umpleau de lacrimi de la sine. Tin minte ca aveam niste educatoare mari si grase, niste halterofili mustaciosi. Au fost cosmarul copilariei mele.
De aceea, cand le-am vazut sora lor la televizor mi-au revenit in memorie bonele copilariei. Mai exact atacul bonelor din gradinita. Copiii sunt usor de speriat si de stricat. Raman cu sechele pe viata din cauza unor astfel de femei. Apropo, zilele trecute eram in metrou - iar o romanca statea cu un copchil de mana. Romanca incruntata si suparata, copchilul jucaus si tot timpul intreband una, alta. Cand i-a dat un dos de palma peste fata romanca… Am ramas perplex si fara replica. Probabil trebuia sa reactionez - dar ceva din mine m-a oprit, acest ceva se numeste educatia primita intr-o tara in care este normal sa stii ca micutii sunt ciomagiti de parinti, iar tu nu reactionezi: “nu ma bag in familia lor“. In Italia sau Franta in secunda doi apareau politisti si inspectori de la Protectia Copilului.



