AMN a fost pe val atunci cand s-a numit Blocul Moldova Democrata. Se intampla la alegerile din 2005. Atunci au avut 30 la suta din voturi, iar Urechean era o putere. Voronin se temea, vedea in el principalul dusman si … cam asa era. Frica lui Voronin a devenit intre timp una paranoica. Desi seful AMN a pierdut mult de tot din rating, chiar si la aceste alegeri una din principalele tinte ale campaniei negre ale lui Voronin a fost Urechean.

Aceasta campanie neagra, lipsa unei politici coerente, greseli succesive i-au taiat grav din votanti AMN-ului. Asa ca tind sa cred ultimul sondaj care anunta ca Alianta Moldova Noastra ia 2,6 la suta din sufragii. Exista posibilitatea sa obtina mai mult, dar tot sunt la limita pragului de accedere in Parlament. Pronosticul meu este: AMN NU TRECE IN PARLAMENT. In ceea ce priveste PPCD am avut dreptate, sa vedem ce se intampla cu AMN.

Sincer, nu-mi pare rau de AMN, prea au gresit, au si ei vina lor ca Voronin a stat 8 ani la Putere. Asta pentru ca au tarat dupa ei in Parlament cateva partidute de unu-doua procente. Vazandu-se in fotoliile de deputati, partidutele i-au declarat iubire vesnica dictatorului Voronin. Printre ei si Diacov, tatal de suflet al lui Lupu. Apropo de Lupu, o singura parere de rau ma incearca, faptul ca va ajunge in Parlament. Si uite-asa vor mai trai moldovenii inca o mare dezamagire, inca o mare tradare: LUPU VA VOTA CU VORONIN. Pentru mine este evident, pentru 9,6% din votanti - NU!

Sa rezumam cele doua pronosticuri pe care ma aventurez sa le fac: AMN nu trece in Parlament; Lupu intra in Parlament si voteaza cu Voronin. Intelegeti de ce suntem saraci? Pentru ca suntem prosti…

Daca nu cititi presa din Romania, daca nu urmariti barem blogurile romanesti, numele Cristinei Ursol ar putea sa nu va spuna nimic. Asa ca, inainte de a trece la subiect sa facem prezentarile. Cristina Ursol este o basarabeanca, fosta angajata la o companie IT, fosta angajata a consulatului Romaniei la Chisinau. Da, ati ghicit, fata filmata in timp ce facea sex cu consulul Nuica.

“Cu ea a făcut sex consulul porno” titreaza ieri, 19 iulie in stilu-i caracteristic tabloidul Libertatea. Tot in ziar sunt puse si poze cu fata. Aceleasi poze le gasesc pe stirea.wordpress.com. De unde si pana unde au ajuns poze cu o fata in ziar si pe bloguri? Simplu, de pe odnoklassniki, reteaua de socializare ruseasca plina de moldoveni. Adica, “jurnalistii” au cautat pe odnoklassniki dupa nume, au gasit o fata care se potriveste cu cea din imaginile filmate cu camera ascunsa si au declarat: cu ea a facut sex consulul porno. De altfel, pozele au si fost sterse de pe odnoklassniki. Eu nu dau pozele pe blog, nu stiu cat de corect este sa prezinti niste poze cu o gagicuta ce se presupune ca ar fi fost amanta consulului porno. Apropo, tot ce este porno are priza la public in Romania. Pana acum au fost eleva porno, piticul porno, pensionara porno, preotul porno, profesoara porno si multii altii. Lipsea doar consulul porno. Acum ca s-a alipit si el distinsei adunari suntem extrem de linistiti. Trecem de la poze la informatii, caci ele conteaza cel mai mult in acest scandal.

Jurnal de Chisinau (Republica Moldova), Adevarul (Romania) au reflectat subiectul, iar din paginile lor aflam ca Cristina neaga orice legatura cu cazul consulului porno. „Tot ce se vehiculează nu este adevărat. Nu am pentru ce să vă conving că nu sunt eu aceea. Convingeţi-mă voi pe mine că eu sunt acea fată. Respectivele imagini puteau să fie trucate”, a declarat fata pentru Jurnal de Chisinau. Ciudata declaratie nu vi se pare? De unde stie ca se vehiculeaza? In presa abia acum au aparut informatii despre identitatea ei. Si inca ceva, spune imaginile puteau sa fie trucate. Adica admite ca ar exista imagini cu ea, doar ca sunt trucate? In plus, un alt ziar scria ca fata va organiza o conferinta de presa pentru a clarifica lucrurile. Waw, o conferinta de presa? O nevinovata ar fi socata si nu ar mai raspunde la apelurile acestea ciudate din partea presei, dar nu s-ar pune pe organizat conferinte de presa… Nu-i asa?

Apropo, o informatie mentionata prin ziare este faptul ca inainte de a ajunge la consulat, Cristina Ursol a fost angajata la o firma de IT, Romsym Data. De aici ar fi fost data afara pentru comportament indecent. Observati o conexiune importanta intre cele doua locuri de munca. Romsym Data este o companie de IT din Romania, o companie importanta care s-a extins si in Moldova. Fata are parca o anumita afinitate pentru locurile de munca in firmele romanesti. Greu de crezut ca nu ar fi fost plasata deliberat in cele doua joburi de serviciile secrete. Una peste alta, cele mai cautate cuvinte pe google despre Moldova in aceste momente sunt doua: Cristina Ursol. Astept cu nerabdare conferinta de presa ca sa aflu cine naiba este Cristina Ursol?

Pe ce se mai toaca banii pe la Moldova 1? Pe emisiuni cu vedete de carton, cu acelasi decor de pe timpul lui Brejnev. Dupa ce s-a facut roscata, a cantat la Moscova la Eurovision, Nelly Ciobanu a trecut in studiourile Moldova 1 sa prezinte o emisiune proasta rau. Chiar nu aveti pic de imaginatie? Chiar sunteti atat de limitati? Nu puteti sa inventati si voi ceva? Oare voi va priviti emisiunile? Sau este o tortura pentru voi ca si pentru noi?

Daca ar fi vorba de alta televiziune privata din Moldova, mi s-ar rupe, dar asa, Moldova 1 este platita din bani publici. Si ce vedem noi pe banii nostri, la televiziunea noastra? O tanara pictata pe fata ca Cleopatra si un tip intr-o camasa roz sunt in topul muzicii usoare moldovenesti. S-au terminat moldovenii prin Moldova, de aduceti pitipoance si cocalari in emisiune? Barem de m-ar fi distrat cei doi, piti si coca… Dar nu, cei doi m-au plictisit de moarte, iar cantecul a fost jalnic si mai prost chiar decat emisiunea. Va las si pe voi sa va plictisiti. Este prima data cand zic asta pe blog: nu cred ca o sa rezistati sa vizionati clipuletul pana la final.

Continuăm să comparăm Moldova cu alte ţări dictatoriale şi vrem să vedem cât de mult se aseamănă cu acestea. Ultima data am vorbit despre “ţara” Transnistria, astazi, însă o sa va povestesc despre Belarus unde am fost acum câţiva ani. Nu s-a schimbat mare lucru de atunci, aşa că încerc sa îmi improspătez memoria şi va invit într-o călătorie la Minsk. La final voi veţi trage concluziile.

“Lukashenko este susţinut de peste 50 la sută din populaţia Belarusului, eu cred că opoziţia faţă de el se manifestă doar în Minsk, în restul teritoriului, însă, oamenii pur şi simplu îl adoră“, mi-a spus şoferul de taxi cu care am intrat în discuţie. De abia ajunsesem în capitala Belarusului şi deaceea eram foarte interesat de situaţia politică de aici. Sincer să fiu, înainte de călătorie eram puţin îngrijorat - doar mergeam în una din cele mai „dure dictaturi” din Europa. Am rămas însă surprins să văd cît de relaxaţi erau oamenii şi cît de uşor puteau să discute cu un străin despre dictatorul lor.

Şoferul de mai sus era un tip de vreo 40 de ani, soţia sa lucra la fabrică şi avea un salariu de… 200 dolari, în ceea ce-l priveşte, salariul său nu sărea de 250 dolari. La preţurile nu foarte mari ale Minskului omul se putea considera reprezentant al clasei de mijloc. De altfel, acest şofer este un fel de reprezentant al opoziţiei pasive din Minsk: nu este mulţumit de preşedinte, îl ia peste picior ori de cîte ori are ocazia, dar nu va întreprinde ceva mai mult. Tot de la acest şofer am mai aflat detalii interesante despre „cum se trăieşte în Belarus?”. A început cu miştourile: Lukashenko se consideră un hocheist de marcă. Când este pe gheaţă ceilalţi se feresc şi îi permit să marcheze, iar mai nou, vrea chiar să fie acceptat chiar în echipa naţională. Rîd şi curcile de dînsul, mai continuă şoferul zîmbind pe sub musteţi. Devine brusc serios: în Belarus sunt organizate asociaţii de pioneri, „CMБ (Союз Молодежи Беларусии)” şi sunt impuşi să intre în rîndurile lor tinerii, elevii. Am înţeles repede de ce a lăsat gluma: nu vrea să-şi înscrie copilul în aceste organizaţii, dar simte că nu are cum să lupte cu sistemul.

Aparatul represiv din Belarus nu iartă pe nimeni. Lukashenko l-a arestat chiar şi pe prietenul său cel mai bun după ce-l pusese în rol de mare demnitar. Tot la capitolul arestări: amanta preşedintelui, un funcţionar destul de important al băncii naţionale bieloruse, a fost aruncată în puşcărie. În ceea ce priveşte aberaţiile: la ieşirea din Minsk se construieşte o bibliotecă foarte mare în formă de sferă. Este o ambiţie de a lui Lukashenco după ce a văzut una la fel în Polonia. Tot din gura lumii am aflat că preşedintele lor a fost văcar la o fermă din sat, dar acum are 2 universităţi absolvite: Universitatea Pedagogică din Minsk, specialitatea de Istorie şi Academia Agrară Belorusă. Poate aşa se explica dragostea pentru colhozuri care sunt de fapt un balast pentru economia Bielorusiei şi sunt susţinute de la buget din cauza necompetitivităţii lor pe piaţă. Important de menţionat: privatizarea pămîntului este interzisă, dar se permite arendarea lui. Astfel, preşedinţii de colhoz îşi iau pămînt sau îl dau în arendă. Fac astfel averi fabuloase peste noapte, au maşini bune, case mari.

Apropo, în Belarus se conduce după decretele prezidenţiale. Aici practic nu există parlament şi nici opoziţia nu se aude. Ziarele de opoziţie sunt imprimate la tipografiile din Lituania, după care sunt aduse şi în Belorusia. Televiziunea este în totalitate la cheremul preşedintelui şi spune doar ce face Lukashenko, cît de harnic sau bun este el. Alternativa se conturează totuşi: jurnaliştii unui post de radio ce a fost închis, vor să deschidă un post independent de televiziune în afara hotarelor Bielorusiei, dar care va emite pe teritoriul ei. Paradoxul care m-a lăsat perplex consta în faptul că mulţi oameni cu care am discutat şi care nu-l agrează pe Lukashenko, înţeleg, totuşi, de ce alţi cetăţeni îl susţin, ba mai mult, unii din ei cred că pentru Belarus este benefic ca la putere să se afle Lukashenko - are o politică bună socială chiar şi economică. Susţinătorii înflăcăraţi ai preşedintelui provin de obicei din rîndul oamenilor din provincie şi a bătrînilor pensionari.

Spre deosebire de bătrîni, majoritatea tinerilor sunt în totalitate împotriva lui Lukashenko. Cei mai activi dintre ei se implică în ONG-uri. În Belarus, însă, nu sunt tolerate ONG-uri ce activează în domeniul drepturilor omului. Cîteva licee din Minsk au fost închise pentru că erau un fel de şcoli pentru tinerii disidenţi. Motivele închiderii liceelor nu contau, erau aberante. Limba bielorusă studiată bine la aceste licee este considerată limba opoziţiei. Au fost cazuri cînd cei ce vorbeau în limba bielorusă au primit bătaie. Un lucru ciudat mai am observat: publicitatea stradală lipseşte în totalitate din oraşe. Nu vezi în Minsk ca şi la Chişinău sau Bucureşti panouri mari cu publicitate. Poţi vedea totuşi multă publicitate socială. „Pentru Belarus!” este cea mai frecventă şi a rămas încă de la referendumul in care Lukashenko şi-a întrebat cetăţenii dacă îl mai accepta pe fotoliul de preşedinte. Un localnic îmi zicea că în toată publicitatea din timpul referendumului era prezent cuvîntul „pentru”. Astfel se sugera că trebuie să votezi „pentru” la referendum; „pentru” însemna că eşti de acord ca Lukashenko să candideze din nou. În timpul referendumului din Bielorusia exista un banc foarte popular:
Pe buletinele pentru referendum este scris:
„Nu sunteţi împotrivă ca Alexandr Lukashenko să candideze la alegerile prezidenţiale?
Prima variantă de răspuns: nu, nu sunt împotrivă;
A doua variantă de răspuns: da, nu sunt împotrivă.”
Cam aşa arată situaţia societăţii civilă din Bielorusia – formal i se acordă dreptul la alegere, dar de fapt ce să aleagă?

L-am văzut pe Lukashenko vorbind la televizor. Era filmat de jos în sus şi vorbea unor funcţionari pe un ton părintesc, dojenitor. Era vorba despre o decizie pe care trebuiau să o ia acei funcţionari, iar sfatul preşedintelui s-a rezumat la avertizarea că trebuie să se gîndească bine la ceea ce trebuie să facă, deoarece e o responsabilitate mare. Vă amintesc de ceva sau de cineva detaliile inşirate de mine mai sus? Nu în zadar Voroneasha are o relatie buna cu Lukashenko, o relatie sănătoasa, între doi barbaţi potenţi şi care se vor la putere o veşnicie.

La filme cu sex se pricep, la organizarea procesului depunerilor dosarelor - NU. Este vorba de functionarii consulatului roman din Republica Moldova. Ori isi bat joc de oameni, ori sunt niste dobitoci patentati. Cred ca este vorba de varianta a doua. De altfel, tipul de la consulat a recunoscut - ne-a luat prin surprindere situatia… Adica, suntem niste ratati penibili platiti din banii romanilor, dar nu ne putem face meseria pentru ca suntem incompetenti.

Oare acesti libidinosi ce nu pot vedea o camera asunsa in debara cand prin fata le flutura un fund de femeie nu sunt in stare sa aiba grija ca niste oameni sa nu stea in soare, sa nu lesine ca animalele duse la abator? Vai s’amar de capul nostru. Sarmanii tineri basarabeni, ar vrea sa studieze in Romania, isi doresc mult acest lucru, se imbulzesc, pentru multi dintre ei acest lucru reprezinta singura raza de speranta. Ar da orice sa se vada bursieri ai statului roman: s-au saturat de Moldova, dar nu - imbulzireaaaaaaa! Nu le-a spus nimeni tinerilor ca BAC-ul nu este ultimul examen pe care trebuie sa-l treaca cu brio daca vor sa studieze in Romania. Ultimul examen ar fi testul de aptitudini fizice: impinsul, datul din coate, rezistenta la zeci de ore in caldura insuportabila. Iar asta nu te invata nimeni la scoala, asta inveti la scoala vietii. Oare pe Diaconescu, pe ministrul de externe al Romaniei nu-l deranjeaza aceste cozi?

Si cand te gandesti ca voronistii asteapta astfel de ocazii ca sa-i intarate pe oameni impotriva Romaniei. Oare nu realizeaza “expertii in relatii internationale si diplomatii cu experienta” de la consulatul roman ca si-o fac cu mana lor, isi taie crenguta de sub picioare? Cat de prosti trebuie sa fie?! Sa nu-mi zica mie cineva ca problema nu se poate rezolva; in fata consulatului Romaniei sunt mereu cozi. Sunt alegeri nenicilor, trebuie sa fiti de zece ori mai atenti din moment ce SIS-ul este cu ochiul pe voi. Oare cu cine vorbesc…

Am injurat de mama focului cand am vazut reportajul de mai jos filmat de colegii mei de la PRO TV Chisinau.  

Parerea mea: dezbaterile electorale din Moldova sunt la fel de importante, poate chiar mai importante decat campania in sine. Din ce imi permite spatiul virtual, de aici din Bucuresti, am reusit sa urmaresc pana acum doua dezbateri electorale: una de la PRO TV Chisinau si alta de la Moldova 1. La PRO TV si-au incrucisat cuvintele Pavlicenco (PNL), Filat (PLDM), Turcanu (PV-partidul lui Voronin). La Moldova 1 au fost doi tipi, unul de la AMN si altul din nou de la PV. Imi cer scuze nu le tin minte numele, desi dezbaterea dintre ei a fost foarte interesanta si as spune … de rating. Da, stiu, un cuvant strain Moldovei 1.

Urmarind dezbaterile electorale am realizat ce greseala tactica au facut comunistii acceptand sa participe la acestea. Sunt niste dispute care dinamiteaza audienta, iar in multe cazuri opozitia este peste putere pentru ca este greu sa explici de ce se traieste greu? Cum se face ca agricultura este la pamant? De ce dupa 8 ani de guvernare rosie populatia are inca o viata grea? Personal mi-a placut mult de tot dezbaterea de la Moldova 1. Am inceput s-o urmaresc din momentul in care discutia a ajuns la gazificare. Omul lui Voronin se lauda, am reusit sa gazificam mai multe sate, mii de gospodarii si a mai spus alte bla-blauri. N-a avut insa noroc de un opozant prost. Omul lui Urechean sta la curte si chiar a “beneficiat” de programul de gazificare. Asa ca si-a insirat povestea si a fost foarte convingator: am dat bani pentru a trage tevi, am platit pentru ca sa mi se aduca gaz. Practic mi-am adus singur gazul in curte. La fel au facut si satenii mei. Care este aportul vostru? De ce va mai laudati atunci?

Oricat nu ar fi incercat sa dreaga busuiocul, tipul “comunist” nu a reusit. AMN-istul avea fluenta in vorbire si a reusit sa aiba priza, cel putin la mine. Stiti de ce? Pentru ca nu a fost politician, AMN-istul a venit in studioul televiziunii in calitate de om simplu sa le ceara socoteala voronistilor. Moldovenii care l-au urmarit s-au identificat cu el - asadar, o chestie simpla, dar eficienta. Domnilor comunisti, de ce ne merge rau? Ati avut 4 ani sa faceti lucrurile pe care le promiteti, de ce nu le-ati facut? Zic patru pentru ca primul mandat, adica primii patru, au fost de acomodare… Bravo nene de la AMN, chiar mi-a placut prestanta ta. La un moment dat te simteai atat de bine incat vorbele curgeau din tine ca un fluviu. Ai monopolizat discutia, o duceai unde doreai, iar voronistul nu reusea sa te prinda sa-ti dea replica, asta desi ati vorbit un timp egal. Parca minutele tale erau mai lungi. Am simtit o mare iritare in vocea voronistului: simtea ca era mai mereu in corzi si trebuia sa intre in clinch ca sa scape de ploaia de pumni.

N-a fost rea nici discutia dintre Filat si Turcanu de la PRO TV, doar ca Filat nu a reusit sa-l faca la fel de bine ca AMN-istul de la Moldova 1. Oricum, discutia de acolo s-a invartit in special in jurul violentelor din 7, 8 aprilie: voi le-ati provocat; nu, voi le-ati pregatit, cam asta a fost toata discutia. Una peste alta, observatia mea dupa cele doua show-uri este ca partidele de opozitie sunt mai infipte, mai decise, mai hotarate si mai bine pregatite in aceasta runda de dezbateri electorale decat in cea din aprilie. Oare se va intampla minunea?

De obicei nu fac asta, dar astazi am furat un text scris de Constantin Cheianu Reeves. Ha, nu Reeves, doar Cheianu - era o gluma. Articolul aparut in Timpul mi se pare mai mult decat haios, mi se pare… trist. I-am adus o imbunatatire: textul contine rusisme, iar romanii nu le vor intelege, asa ca traduc. Enjoy.

„Vladimir Nikolaevici, se auzi în receptor vocea triumfătoare a directorului SIS, am prins guzganul! Hatite pasmatreti(Vreti sa vizionati)?”. „Măcar îi bună parnuha(porno)?”. „Îi nicevo(este buna)…”.

Când pe ecranul imensei plasme apăru Tricolorul românesc şi Voronin buchisi pe silabe „A-şa Ro-mâ-nia vre să ai-bî Mol-dova…”, comunistul nr. 1 izbucni într-un hohot de râs năprasnic: „Maladeţ!(Bravo)”. Artur chiţcăi şi el fericit. Apoi pe ecran începu partea cea mai interesantă şi preşedintele ţării, punându-şi ochelarii, se făcu din ce în ce mai atent. Primele secvenţe surprindeau românul şi moldoveanca în poziţia clasică.

„Haroşii cadr(O imagine buna)”, aprecie Voronin cu aerul criticului de film. „Mai încolo e şi mai nicevo (bun)”, îl încurajă Artur. Secvenţa cu poziţia clasică nu mai sfârşea şi liderul PCRM începu la un moment dat să dea semne de nervozitate. „Parcă am spus că românul nu trebuie să poată face nimic şi aşa noi arătăm că România vrea să ne aibă, da’ nu poate!..”. Abia acum şeful SIS realiză că nu a înţeles corect misiunea dată de boss. În loc să-i toarne românului în şampanie preparatul „Antisculatum”, elaborat în laboratoarele SIS, ea, aşa cum îi ceruse greşit superiorul, i-a strecurat o doză dublă de „Viagra”. Pe Artur îl trecură fiori reci când îşi aminti ce urmează mai departe în film… Mai departe partida de amor nu mai sfârşea. „Trebuie făcut montaj, spuse preşedintele cu acelaşi aer de cunoscător, trebuie tăiat cadrul şi trecut la alt cadru”.

Aici Artur făcu o altă greşeală. El acceleră imaginile pentru a ajunge la altă secvenţă şi Voronin trebui să suporte tabloul turaţiilor nebune ale românului. Şeful SIS opri la secvenţa cu poziţia „din spate”. Fiindcă ştia că şi asta durează vreo jumătate de oră, mută mai departe, până ajunse la imaginile cu fata postată, în picioare, cu spatele la camera de filmat. „Bună figurocică(silueta)”, aprecie Voronin. Când însă, mai târziu, agenta împinse plapuma de pe pat pe podea, îmbunătăţind astfel unghiul de filmare, Voronin bolmoji supărat: „Ce fel de razvedciţă ai tu, băi, Artur, dacă ea face aşa procoale(greseli)?”.

Adevăratul dezastru însă abia urma. Acesta se produsese atunci, când consulul trecu prin faţa camerei de luat vederi în baie şi cei doi demnitari trebuiră să vadă atributul acela masculin… Şi Voronin, şi Artur, într-un explicabil reflex masculin „comparativist”, îşi încordară muşchii mai jos de burtă, dar de acolo nu le veni niciun ecou. „Dacă al unui simplu consul de-al lor îi aşa, se gândi Voronin, cum trebuie să fie al Ambasadorului?… Dar al unui ministru român?… Dar al prim-ministrului?…”.

Când ajunse cu gândurile la antipaticul „Băsăscu”, conştiinţa comunistului se întunecă. Brusc, lui Voronin îi veni în gând o frază pe care hotărî să o păstreze pentru conferinţa de presă de miercuri, 15 iulie: „Este imposibil cu autorităţile actuale româneşti să hotărăşti ceva…”.

„Iura gotov peredati video svoim istocinicam v Buhareste…(Iura este pregatit sa transmita imaginile surselor sale de la Bucuresti …)”, îi raportă Reşetnikov.

„Valeaite…(Dati-i bataie…)”, spuse Voronin.

O precizare extrem de importanta pe care nu cred ca am mai facut-o pana acum, dar care este utila ca sa-mi intelegeti mesajele politice publicate pe acest blog: nu sunt pro opozitia din Moldova.  Foarte multi politicieni din cele trei partide liberale, iar mai nou si partidul democrat, imi displac - mie scarba, jena, greata de multi dintre ei. Revenim, spuneam ca nu sunt pro opozitie, SUNT ANTIVORONIST. Ah, da, nu anticomunist pentru ca partidul comunistilor nu exista in Republica Moldova; comunismul de la Chisinau este doar un blazon, un nume, o marca inregistrata cu care se momesc voturi.

Precizarea este cruciala. Nu doresc sa schimb o propaganda, un regim, o dictatura pe alta. Pentru ca, pana la urma, politicienii din opozitie sunt la fel de avizi de putere ca si comunistii, iar in rezultat, la fel de predispusi dictaturii. Un exemplu concludent: priviti spre Georgia si Ucraina, doua tari in care opozitia a luat locul puterii; doua tari in care opozitia a ajuns la fel de corupta, iar in cazul Georgiei chiar mai dictatoriala decat vechiul regim.

In acest caz, este simplu sa mi-l inchipui pe Ghimpu ajuns presedinte al Moldovei si ordonand politiei sa-i aresteze pe manifestantii comunisti din PMAN. Lejer mi-l inchipui si pe Urecheanu care in calitate de  presedinte al Parlamentului ii inchide microfonul lui Stepaniuc. Chiar si blandul Filat poate zgaraia rau. Cum? In calitate de prim ministru, delapidand fonduri si implicand firme apropiate familiei lui in afaceri cu statul. Voua cum vi se pare? Am sarit eu calul sau este o vedenie posibila?

De aceea citind bloguri, ziare care ii ridica in slavi pe PLDM-isti, PL-isti, AMN-ist in anumite cazuri (sic!) si pe PD-isti mi se face greu pe suflet. Nu vreau sa ma inscriu in pleiada, ca sa nu-i spun pleava, care le canta osanale politicienilor din opozitie. Gresiti oameni buni. Incercati sa mai limitati linsul dosului. Oare nu stiti ca pupatul excesiv in fund dauneaza grav democratiei?

Apropo, trecand rapid la actualitatea basarabeana, in sfarsit observ ca se incing spiritele la Chisinau. Pana acum campania electorala era extrem de plictisitoare. Cum alegerile se apropie bagam perfuzie multa. Totul a inceput de la sondaj: doar 29 la suta pentru comunisti? Extrem de putin, dar in acelasi timp fals linistitor. Cu apa rece nu ne imbatam, dar ne permitem sa ne bucuram un pic. Ma infricosez  insa cand imi dau seama ca exista 7 la suta de prosti care vor alege PD-ul lui Lupu; asta pe langa cei 29 la suta ce vor vota comunistii. Trezirea, bre…

Smirnov poate pleca fericit la pensie sau poate muri linistit: visul lui a devenit realitate, iar Moldova este o Transnistrie oleaca mai mare. Tot ce se intampla astazi in stanga Nistrului se oglindeste si in dreapta. Chisinaul calca atent si fidel pe urmele Tiraspolului. Au trecut vremurile cand politicienii de la Chisinau aratau cu degetul peste Nistru spunand ca acolo nu-i democratie, acolo drepturile omului sunt incalcate, acolo nu exista libertate a presei, oamenii sunt terorizati. Se intampla cu ani in urma, iar comunistii prefera sa evite acum aceste discutii.

De ce? Pentru ca astazi, in Moldova lucrurile stau mai rau chiar. Nu trebuie sa aduc argumente, cautati pe Google Moldova stiri si vedeti cate grozavenii o sa cititi. Stiu ca pe moldoveni nu-i intereseaza drepturile civice si libertatile, burta sa fie plina. Totusi, inainte sa vina comunistii la putere le pasa. Poate pentru ca moldovenilor din dreapta Nistrului li s-a inoculat ideea ca in Transnistria este rau si periculos. Oamenii nu prea treceau Nistrul si credeau ce vedeau pe la televizor. Atunci ii deranja ca drepturile omului nu sunt respectate, astazi insa cand chiar sub nasul lor au loc incalcari flagrante - nu le pasa.  Moldova este un taram al paradoxurilor.

Dupa ce au venit comunistii la putere nu am mai auzit ca autoritatile de la Tiraspol sa fie acuzate ca incalca drepturile omului. Au si comunistii limita lor, nu pot sa fie chiar atat de cinici. Zilele trecute am studiat procedura de acreditate a jurnalistilor straini in Transnistria. Nu era mare lucru de facut: o poza, explicatia - de ce vrei sa vizitezi Trasnistria si aveai raspunsul in 30 de zile. Desigur, KGB-ul de la Tiraspol verifica tot ce stia despre persoana care urma sa fie acreditata cat si institutia de presa pe care o reprezinta.

De altfel s-a intamplat in cateva randuri sa vizitez Transnistria. Aveam actele in regula si nu mi s-a intamplat nimic. La Chisinau insa, jurnalistii romani cu acte in regula au fost saltati si scosi afara din tara. Autoritatile dictatoriale comuniste nu aveau dreptul s-o faca, dar au facut-o. Niste nesimtiti. De altfel procedura de acreditare a jurnalistilor la Chisinau este mai stufoasa, iar jurnalistii romani nu prea au sanse s-o vada. Raspundeti-mi atunci la o intrebare: cine-s mai corecti, mai democrati si respecta mai mult libertatile individului - comunistii moldoveni sau cei din statul vecin, Transnistria?

Cu ceva timp in urma, mai exact cu vreo 5 ani, am scris un articol pe care asa si nu l-am publicat in nici un ziar, dar nici pe blog. Am dat peste el accidental ordonand lucrurile prin email. Il vedeti mai jos. Stiti, am avut senzatia ca am revenit cu masina timpului in vremurile cand aveam 20 de ani si eram anul patru la facultate. Ce vremuri… Oricum, este interesant sa-mi redescopar niste ganduri, chiar daca unele dintre ele s-au schimbat oleaca. Sorry pentru lungimea mare a articolului.

Raporturile destul de tensionate dintre România şi Republica Moldova au ţinut mult timp prima pagină a ziarelor. Dâmboviţe şi Bâcuri de cerneală au curs pe hectare de foi pentru intrebarea: relaţia Bucureşti-Chişinău încotro? Nu ştiu dacă s-a găsit vreun răspuns, dar sunt sigur că dezbaterile vor continua.

Pînă nu demult, însă, a existat o breşă în filosofia relaţiilor moldo-române. Breşa constă în faptul că ziariştii, politicienii şi analiştii din toate domeniile au uitat să includă în ecuaţie poporul. Simplii cetăţeni au fost excluşi pe nedrept din discuţiile referitor la raporturile dintre cele două state. Părerea lor nu prea conta, căci, de ce să ne complicăm cu probleme mărunte? Cu ceva timp în urmă greşeala a fost parţial refăcută (parţial – pentru că nu există ceva similar şi în Republica Moldova): un sondaj Gallup realizat în România relevă statistici mai mult decît îngrijorătoare: românii (58%) erau de acord cu introducerea vizelor pentru cetăţenii moldoveni. O altă cifră demonstrează că cetăţenii români (41%) nu prea au idee de conflictul Transnistrean. Informaţii foarte preţioase pentru a se înţelege unde s-a ajuns după mai bine de 15 ani de legături „fraterne”.

Se creează impresia că noi, cei din Republica Moldova şi cei din România, trăim în două lumi paralele, pe două continente îndepărtate şi parcă vorbim două limbi diferite. E lipsă totală de comunicare şi ca să fiu mai clar voi aduce următorul exemplu:
Eram într-o călătorie prin România. Mă aflam în trenul Sofia-Bucureşti şi am avut o discuţie interesantă cu nişte cetăţeni români. Ceasul arăta ora 12, miezul zilei. Din cauza căldurii nu  puteam dormi. Era, însă, o vreme potrivită pentru discuţii. In compartiment eram cinci: un bulgar, trei români şi eu, un jurnalist din Republica Moldova, care ardea de nerăbdare să afle „Ce se mai aude prin România?”.

Doi români urcaseră încă din Bulgaria, aveau o dispoziţie bună şi glumeau pe seama vameşilor bulgari, deoarece aceştia li se păreau prea morocănoşi. Mă rog, îmi ziceam în gând, nu au avut (ne)norocul să-i vadă pe vameşii nerecunoscutei Republici Transnistrene. Dar pentru că nu sunt prea tare în psihologia vameşilor români şi bulgari, am preferat să discutăm despre ce mai cunosc românii despre Republica Moldova. Unul din români, un domn de vreo treizeci de ani, şi-a rezumat cunoştinţele sale în trei cuvinte: fete, vin şi Transnistria. Despre fete ştia că sunt frumoase, despre vin că e bun, iar despre Transnistria, doar că acolo a fost război. Cam atît.

Mai multe despre raporturile dintre Chişinău şi Bucureşti ştia un alt condrumeţ al nostru, o doamnă trecută de 50 de ani ce luase trenul de la Giurgiu şi mergea la Bucureşti. Aflând ca sunt din Republica Moldova şi-a amintit de îndată că în urmă cu vreo 10 ani, cînd noi ne aflam în ananghie energetică, România ne-a ajutat. Mai important, în această poveste, i s-a părut doamnei faptul că din cauza acestui ajutor frăţesc a suferit dumneaei. Pur şi simplu Guvernul la acea dată trebuia să mărească salariile, însă, a refuzat majorarea lor pe motiv că sursele financiare suplimentare au mers spre Republica Moldova.

Din una, din alta, am ajuns să discut cu doamna şi despre „De ce Basarabia nu s-a unit prin anii ’90 cu România?”. Părerea dumneai era, că pe atunci în Republica Moldova se trăia mai bine ca în Ţară şi deaceea „voi nu aţi dorit să fim împreună (sic!)”. Am încercat să o conving că lucrurile au fost puţin altfel, dar în zadar, dumneaei era bine (dez)informată.

Din aceste două discuţii edificatoare tragem concluzia că informaţiile despre Republica Moldova pe care le deţin cetăţenii români, datează tocmai de pe timpurile podurilor de flori sau de atunci când din cauza moldovenilor nu s-a mărit salariul românilor. Se pare că acea comunicare sau, mai bine zis, lipsa comnicării ce există la nivel oficial, între cele două state, se reflectă şi în rândul cetăţenilor.

Se creează impresia artificială că noi cei din stânga Prutului şi ei, cei din dreapta Prutului, avem drumuri diferite. Greşit domnilor! Cel puţin, eu nu cred aşa. Drumul nostru este comun şi nici o viză, nici o Uniunea, fie ea Europeană sau Sovietică, nu ne va putea despărţi pentru că suntem români. Tot în acelaşi tren cu care am venit de la Sofia la Bucureşti, o doamnă m-a întrebat: „Sunteţi român?”, am răspuns: „Da!, şi am adăugat, român din Republica Moldova”.

Moldova a pus-o. Si inca rau de tot. Monica Macovei, europarlamentar roman, este numita in functia de presedinte a delegatiei Parlamentului European pentru Republica Moldova. Nu stiu ce sfori s-au tras, nu stiu cum s-a negociat, dar pana la urma un roman va fi cel care va reprezenta UE la Chisinau.

Ce inseamna asta? Ca orice escapada de hamaiala baloasa a comunistilor impotriva Romaniei va fi taiata scurt. Zic a comunistilor pentru ca dupa cum se misca lucrurile se prefigureaza inca patru ani de roseata. Monica Macovei este vazuta in Occident ca un om ce a pus gand rau coruptiei. Cum coruptia este ca la ea acasa in Moldova, rezulta ca Monica Macovei are multe ganduri rele si pentru Moldova. Abia astept sa vad prima vizita a Monicai Macovei la Chisinau. Multe cuvinte grele vor cadea peste capul comunistilor.

Pe doamna securista Monica Macovei nu o poti duce de nas cu vinul de Cricova, cu fetele din Chisinau. Nu-ti merge. Sa vad ce mai filmati voi de prin debarale. Dupa cum ziceam, dansa este o securista care va stie trucurile.  Macovei nu e Nuica.