Dacă îi întrebi pe comunişti, desigur moldovenească. Dacă întrebi PL-ul, AMN-ul, PLDM-ul - română. Dacă îl întrebi pe Lupu, adică PD - nu răspunde. Îl vedeţi pe înaltul om de stat pe www.stireazilei.md într-un minunat joc de glezne şi într-o operaţiune de ştergere a putinii. Pe Lupu încă îl arde fundul dacă recunoaşte că vorbeşte româneşte? Atunci să-l anunţe cineva că nu mai este în partidul comuniştilor. Poate încă tremură la gândul că-l va supăra pe Voroneaşa. Marian Lupu să nu uite, asupra lui planează suspiciunea de trădare. Ar fi bine să se lepede de roşii cât mai repede şi cu tot cu limbă.

Să adresăm întrebarea din titlu societăţii civile. Dar mai întâi o precizare: şi înaintea guvernării comuniştilor a existat articolul 13 din Constituţie care prevedea că eu, cetăţean al Republicii Moldova, vorbeam moldoveneşte. Totuşi, pe mine, ca şi pe foarte mulţi ne durea în cot de acel articol. Noi vorbeam româneşte. Au venit comuniştii, iar unii s-au tratat. Durerea din cot i-a lăsat brusc. Au început să vorbească limba moldovenească sau limba de stat, limba oficială, limba materna. Era haios să-i observi cum încercau să ocolească cuvântul român cu exprimări bizare.

Stimaţi cetăţeni, vă este ruşine de acest lucru? Poate puteţi trece peste această ruşine. Acceptaţi că vorbiţi limba română? Cred că nu. Ştiu că nu. Vă cunosc, dragi cetăţeni moldoveni. Să vedem, vorbiţi moldoveneşte sau româneşte? 40 la sută dintre voi ar zice moldoveneşte, 30 procente - româneşte, iar 20 m-ar trimite să plimb ursul. Aşadar, numai un politician sinucigaş va încerca să schimbe mult regretatul articol.

Ce s-ar întâmpla dacă deputaţii care spun că vorbesc limba română s-ar îngriji să şi precizeze oficial acest lucru în constituţie? Ce pumni în cap şi-ar lua… În primul rând de la cei 60 la sută din cetăţeni: noi o ducem rău, dar vouă vă pasă de limbă? Întâi să avem ce pune pe limbă. Ce nu ştiu aceşti oameni (printre ei şi mulţi cunoscuţi de ai mei) este că, pe noi, românii basarabeni, aşa cum suntem noi, nu limba ne încurcă să mâncăm, ci capul prost. Dacă eram deştepţi poate nu ne mai plângea de milă Europa. Eu propun următorul lucru: am avut atâta amar de vreme limba moldovenească, în rezultat am ajuns cea mai jalnică şi mai săracă ţară din Europa. Hai să trecem la limba română, poate ne îmbogăţim. Ce pierdem? Oricum mai jos de atât nu putem să cădem.

PS: Propun un sondaj. Îl vedeţi în dreapta sus. Vreţi ca noua putere să schimbe denumirea limbii oficiale, din moldoveneşte în română?

Voronin, fii bărbat, te îndeamnă în aceste zile o ţară întreagă. Dacă nu înţelegi ce îţi strigăm, traduc pre limba ta transnistreană: Voronin şii mujîc. Îl lăudai la un moment dat pe Iura Roşca. Spuneai despre el că este mujîc, că Roşca ni veleaiet. Ce ai vrea să se vorbească despre- tine? Că vileaeşi, că nu eşti mujîc, că nu eşti ca Roşca? Să intri in istorie ca un nemujîc ar fi mai rău decât de a fi băgat la puşcărie şi ţinut acolo zece anişori. Pentru că în acest caz sunt mai multe părţi bună: pe aşa o căldura stai la răcorică în plus eşti cazat într-o cameră 2 pe 2 împreună cu douăzeci de mujîşi.

Ce înseamnă să fii bărbat Voronin? Să fii bărbat înseamnă să recunoşti când ai greşit. Să fii bărbat înseamnă să admiţi că ai fost învins. Să fii mujîc înseamnă să fii demn - să nu te umileşti. Onoarea de bărbat nu îţi permite să fii jenant şi prost crescut. Un adevărat bărbat nu înjură în public, mai ales dacă sunt prezente zeci de doamne. Când un bărbat adevărat strigă ameninţări în prezenţa a sute de martori, înţelegi că a provocat la un duel. Poate nu este cazul să te tai în săbii, dar un meci de box tot ar merge… Pe când un meci de box între Voronin şi Filat? Pentru că un adevărat bărbat nu se ascunde în spatele mercenarilor din procuratură, poliţie ci iese la luptă dreaptă… Poate nu eşti bărbat Voronin? Ia, da-ţi pantalonii în jos să verificăm.

Punctual: recunoaşte că ai fost învins de coaliţia liberal democrată, treci într-o opoziţie constructivă cum îi chemai pe deputaţii necomunişti, eliberează superba vilă de la Condriţa şi cel mai important PLEACĂ LA PENSIE. ÎŢI AJUNGE CÂT NE-AI CHINUIT. Dacă îţi este frică să fii băgat la zdub şi cu averea confiscată pentru că ai furat-o de la noi, cetăţenii, să-ţi spun ceva. De fapt, ştii deja: corb la corb nu-şi scoate ochii, cum politician pe politician nu bagă la răcorică!

Reacţia Serviciului de Pază şi Protecţie la răsturnarea puterii din timpul primei şedinţe a Parlamentului a fost extrem de interesantă. Am stat cu gură căscată urmărind filmuleţul în care Ghimpu, noul preşedinte al Legislativului de la Chişinău, este luat sub aripă de bodyguarzi. Dacă nu ştiţi ce s-a întâmplat vă povestesc chiar acum. Câteva cefe late l-au înconjurat pe micuţul liberal chiar în momentul în care acesta ieşea de la şedinţă, au dus mâinile la buzunare şi, în loc să scoată cătuşe cum ne-am fi aşteptat, i-au înmânat nişte cărţi de vizită. Oau!

Şi cu ce ton vorbeau? Domnule preşedinte, vă rugăm, suntem în serviciul dumneavoastră… Hahaha. Am râs. Cum, bre, gorilelor, acum două zile l-aţi fi împins pe scări, dă-l dracului di prost - sî bagî în faţa şăfului Vladimir Nicolaevici, nu a avut loc acest incident, dar s-ar fi putut întâmpla, iar acum îl păziţi? Interesant.

Îmi revin în memorie imaginile cu Chirtoacă şi Ghimpu băgaţi în dubiţele poliţiei. Cine ştie ce drogaţi au fost transportaţi în ele, cine ştie ce boli rişti sa iei numai dacă respiri aerul infect… În numai doi ani şi ceva Ghimpu a făcut drumul de la dubiţa poliţiei la limuzina Parlamentului. A fost foarte rapid. Cred că de fericire nici nu a dormit în seara respectivă. Dar nu despre asta intenţionam să scriu. Vroiam de fapt să-i laud pe bodyguarzi. Să zic, maladeţ paţanii. Bravo băieţi, pentru cei care nu ştiu rusa. Şi mai vroiam să îi dau drept exemplu altor structuri (de exemplu Moldova 1) care încă pendulează sau nu recunosc noua putere.

Nu-mi vine să cred ce nesimţire, ce tâmpenie. Buăăăăi. O să vi se termine şi vouă treuca, altfel nu am cum să vă zic. Ce le faceţi moldovenilor, voi, cretinilor? Ce ştiri daţi pe postul public de televiziune? Mai mare mizerie nu am văzut în viaţa mea, eu, cel care cred că am zărit deja capătul nesimţirii umane. Imediat o să înţelegeţi de unde vine marea mea nemulţumire.

Mai întâi vă rog, vă implor chiar, să daţi click pe linkul: http://trm.md/index.php?module=stiri_int&news_id=11647. Este vorba despre reportajul pus pe post aseară de televiziunea publică şi naţională din Moldova. O mai mare minciună şi cretinitate nu o să vezi. Nu ştiu ce vină au reporterii care l-au făcut, dar eu, ca jurnalist, nu aş fi semnat acel material. Este incomplet şi minte pe faţă. În reportaj aflăm, nu atât noi, cât moldovenii care nu au acces decât la Moldova 1 că: a avut loc prima sesiune a noului Parlament; după ce a fost ascultat imnul ţării, deputaţii s-au dus pe la casele cui le are şi trebuie să revină în zece zile. Cam aici se termină materialul. Nicio vorbă despre faptul că deşi deputaţii comunişti au părăsit sala, şedinţa a continuat fără ei. Noua putere liberală care are 53 de deputaţi au şi ales deja preşedintele Parlamentului, iar forul legislativ trebuie să se adune în 8 zile, nu în zece cum a decis de la sine putere un deputat comunist.

În acest moment trebuie să spun cine sunt jurnaliştii care au semnat materialul: Aurelia Leorda Paniş, Dinu Mija, Pavel Mişenin. Ruşine vouă. Ştiu că vi s-a impus, dar cu pata de pe nume ce faceţi?

Abia în următorul reportaj: http://trm.md/index.php?module=stiri_int&news_id=11649, aflăm restul povestit de mine mai sus. Numai că atât de întortocheat încât oamenii trebuie să înţeleagă puterea liberală a greşit continuând şedinţa fără comunişti. Acum, depinde de câtă minte are fiecare moldovean ce a văzut reportajul şi dacă poate cu bruma de minte să discearnă minciuna.

Iat-aşa. Nu procuratura, nu poliţia, nu Curtea Constituţională trebuie decapitată de urgenţă, dar Moldova 1. Şi asta pentru că orice nu ar face noua putere liberală va fi întors pe dos de către jurnaliştii postului public de televiziune. Câtă mizerie pot să mai îndure moldovenii până se mişcă liberalii aceştia?! Haidi bre, domnilor deputaţi din noua putere, mişcaţi-vă mai repede, căci poporul este minţit cu televizorul ca în vremurile bune ale lui Voronin. Parcă s-au terminat… vremurile.

ps: Acum trei săptămâni, când eram în satele din Republica Moldova simţeam că mă sufoc: eram total neinformat. La teveu nu aflam nimic. NIT, EuroTV, Moldova 1 duduiau de neinformare. Mă simţeam atât de prost să aflu noutăţi doar din zvonurile care circulau prin sat, încât nu credeam că sunt în secolul 21. Şi când mă gândesc că situaţia continuă… Ma înfior de indignare.

Na, că s-a întâmplat minunea şi opoziţia a pus mâna pe putere (legislativă deocamdată). Acum o jumătate de an nici nu visam la acest lucru. Ştirea este bună, schimbarea se vede, dar va trebui s-o şi simţim în buzunarele noastre stimaţi politicieni. Până una, alta, Trăiască Revoluţia! Nu-i aşa că a fost o revoluţie? Lupte de stradă, oameni morţi, răsturnarea puterii…

Scriam mai jos că opoziţia ar trebui să gândească inteligent ca să-l poată doborî pe vicleanul Voronin. Astăzi deputaţii din opoziţie au jucat ca la carte şi au luat iniţiativa în mâini. Bravo. Cu o oră în urmă erau în opoziţie, acum deja deţin puterea. Cred că ar trebui să-mi schimb pe viitor limbajul. Opoziţia a devenit puterea liberală, iar puterea a devenit opoziţia comunistă. Iată aşa.

Comuniştii au acum două opţiuni: să recunoască noile schimbări din Legislativ sau să nu le recunoască. Ce va face deputatul Voronin când va veni următoarea dată în Parlament? Îl va trimite pe Kalin să-şi reia locul pe care l-a lăsat astăzi sau va sta cuminte în băncuţă. La cum îl ştim pe Voronin, nici una, nici alta. Este un politician nonconformist care surprinde. Trebuie să ne aşteptăm la ceva, dar la ce?

După opt ani în care au vorbit când au vrut, cui au vrut şi ce au vrut, comuniştii sparg tăcerea. Apropo, deşi spun că au câştigat alegerile, realitatea este alta. Ştiţi unde văd eu acest lucru? Din relaţia deja vechii puteri cu presa de opoziţie. Unde aţi mai văzut ca grangurii roşii să dea interviuri presei care pune întrebări? Până acum erau doar în studiourile comode şi monologau cu jurnaliştii comozi. Sunt cam disperaţi sărmanii. În curând vor trimite scrisori redacţiilor în care vor ruga să li se ia interviuri. Aştept următorul interviu acordat de Voronin ziarului Cuvântul din raionul Rezina. Visuri…

Vorbeam de interviuri. Desigur, în primul rând îl am în vedere pe cel acordat de Mark Tkaciuk ziarului Timpul. L-am citit cu interes şi atenţie. Am fost chiar curios să urmaresc ce are de răspuns la o întrebare sau alta. Dar la asta ce ai de zis, nenorocitule? Ia, de aici, roşule. Aha, bună întrebare, oare ce va răspunde? Lăsând la o parte răspunsurile mai mult sau mai puţin viclene, ştiţi ce a contat în interviu? Atitudinea. Markuşa nu şi-a arătat colţii, a fost chiar diplomat. Mai ţineţi minte ce declaraţii în doi peri avea? Ce ascunde cuminţenia consilierului prezidenţial de care se tem şi câinii în Chişinău? Încercarea de a se reabilita pe ultima sută de metri. Memoria politică este scurtă. Uităm repede declaraţiile urâte şi usturătoare. Ne interesează doar prezentul, acumul. Mark ştie aceasta şi nu se ascunde în spatele întrebărilor, le înfruntă. El vrea să pară deschis. Şi este. Însă acum, nu şi cu jumătate de an în urmă, dar cine îşi mai aminteşte de aşa amar de vreme?

Am o problemă însă cu tipurile acestea de interviuri. Sunt prea scurte şi nu conţin chiar toate întrebările. Nu este vina jurnalistului. Vorbeam la început că comuniştii i-au fentat cât au putut pe ziariştii incomozi, iar în sfârşit când le pot pune întrebări jurnaliştii nici nu mai ştiu unde să înceapă şi unde să se oprească. Aşa că interviurile par o salată cu de toate.

Alexa, câştigătoarea marelui trofeu al concursului Mamaia este contestată din toate părţile în România. Publicaţia de scandal Atac scrie:

Câştigătoarea marelui trofeu din acest an din Republica Moldova, Olga Fesenco alias Alexa este somată de Casa de discuri “Cat Music” să nu îşi mai folosească în România numele de scenă “Alexa”, care este brand înregistrat şi aparţine unei alte artiste lansată de respectiva casă de producţie. Cat Music susţine că: “Conform certificatului de înregistrare a mărcii Nr.93741, considerăm că ne-a fost încălcat dreptul de folosinţă exclusivă a mărcii “Alexa”, protejată prin înregistrare de la O.S.I.M Bucureşti”. … Deşi se spune că este un festival naţional, de cîţiva ani încoace participă mulţi concurenţi din Republica Moldova. Dacă ţinem cont că pentru a intra la ei ne trebuie viză, nu înţeleg ce caută ei la un concurs naţional? Pînă şi trofeul l-au cîştigat, deşi erau alţii care îl meritau mai mult.

Uite-aşa… Alexa, sau Olga, învrăjbeşti poporul de pe cele două maluri de Prut. Dar lasă-i să vorbească, îi mănâncă invidia, fată.

Cine a citit Kafka mă va înţelege. România este un tărâm în care operele acestui scriitor sunt nimic. Dacă ar trăi astăzi şi aici s-ar putea inspira pentru alte sute de romane. Aproape orice adresare la o autoritate este o întâmplare kafkiana. De exemplu, întâmplarea de mai jos.

Un basarabean a primit la vama moldo-românească o amendă. Motivul: a stat prea mult în România. Tranzita România spre Moldova, când s-a decis să rămână prin Bucureşti. Dar cât? O întrebare pe care a pus-o celor de la Departamentul Migraţie din Bucureşti. 45 de zile, dar după aceasta trebuie să părăsiţi teritoriul României, fu răspunsul. Nici prin gând să stea 45 de zile. După două săptămâni era la vamă. Surpriză, însă. Vameşul îl amendează: a depăşit timpul legal de şedere în România. Să înnebuneşti, nu alta. Când un funcţionar îţi spune una, iar altul opusul, îţi vine să te urci pe pereţi.

Bun, unde trebuie să plătesc amenda şi cât costa?, a dat din mână omul a lehamite. 500 de lei, la orice trezorerie, spune vameşul. Adică încă un drum în România. No, bine. Se întoarce la Chişinău unde stă vreo câteva zile după care ia drumul Italiei. Mai întâi trece pe la Bucureşti să-şi plătească amenda. Merg să-l ajut. Ce am povestit până acum au fost copilării. Adevărata anecdota - urmează.

Bună ziua, îi spun doamnei de la ghişeul trezoreriei, avem o amendă şi vrem s-o plătim. Răspunsul mă lasă fără replică: o astfel de amendă nu se poate plăti aici. Unde? Nu ştie femeia. Aflu numărul direcţiei de grăniceri şi îi sun. Aceştia: plăteşte la trezorerie. Trezoreria, din nou: nu se plăteşte la noi. În disperare sun chiar la vama unde s-a dat amenda: plătiţi la trezorerie sau la CEC. Huuuu, mergem la CEC. Dar de unde?! La CEC ni se spune senin că nici la ei nu se plătesc astfel de amenzi.

Am stat strâmb şi am gândit drept: alergi să le dai bani? Extraordinar. Şi înca ce eforturi! Pe de altă parte, îi dau dreptate omului amendat: dar dacă vreau să revin în România şi nu-mi permit pentru că nu am plătit o amendă? Ştiţi ce ne-a răspuns funcţionarul de la vamă? Până se introduc datele în calculator… Eheheee…

Cine s-a grăbit să le cânte prohodul comuniştilor au tras aer în plămâni, dar nu au mai reuşit să sufle în trompetă. Voronin a contraatacat lăsându-ne mască. Nu ascund - şi pe mine. Ca un leu rănit, în amorul propriu desigur, s-a retras în superba sa vilă din Condriţa, în căsuţa sa de vacanţă din Karlovy Vary, şi-a lins rănile, după care s-a întors în luptă. Între timp toţi aşteptau să vadă cum reacţionează. Analiştii ghiceau în bobi: este în minoritate, aşa că trebuie să negocieze cu Alianţa de Inter-cărare în Europa. De unde? Voronin NU O RECUNOAŞTE. Să mori de râs sau de nervi. Eu de exemplu m-am amuzat. Ieşirile lui Voronin au foarte mult umor negru.

Adevărul ştiţi care este? Că Voronin are un simţ al politicii extrem de ascuţit. Nu pot să nu le dau dreptate celor care îl consideră un politician iscusit, cel mai bun din Moldova. Încă este cel mai bun. Pe omul acesta îl trimiţi în pustietatea Siberiei şi se întoarce cu un sac de bani câştigaţi din vânzarea zăpezii. Aşa s-a întâmplat şi acum. Au existat voci care au anunţat că Partidul Comuniştilor se destramă. Prima etapa a fost plecarea lui Lupu. A doua va fi când caţiva deputaţi vor vota pentru opoziţie. Cică există o nemulţumire mare în rândul PCRM. De unde aţi luat-o? Lupu oricum nu era de acolo. Iar de plecat a plecat singur, singurel. Cât a fost in partid nu şi-a făcut niciun “amic”. De ce credeţi atunci că vor exista comunişti gata să fugă?

Ba dimpotrivă, aş spune eu. Comuniştii se uită cu şi mai multă speranţă la Voronin Salvatorul. În aceste vremuri tulburi ar putea să-i readucă la troacă. Nu vor să se mai teama pentru ziua de maine, pentru afacerile lor. Este convenabil să fii deputat comunist la Chişinău. Afacerile duduie, banii curg, fiscul nu te deranjează. Dacă plec la Diacov, cine îmi garantează business-ul? Tot Voronin este mai de nădejde. In Voronin we trust! Priviţi la foştii mari granguri comunişti: Vasile Ursu, Vladimir Mişin, Eugenia Ostapciuc, Victor Stepaniuc. Au fost debarcaţi din funcţiile mari pe care le aveau. Au rămas mai mult sau mai puţin la coadă, nimeni nu a crâcnit, însă. V-aţi întrebat de ce. Disciplină de fier? Nu - bani mulţi şi viitor luminos. Acesta este răspunsul. Tarlev este o excepţie, Tarlev este un prost. Despre Lupu am zis: nu era din tablou. Aşa că aşteptaţi trădători în rândul comunişti când vor zbura aricii.

Voronin are răbdare. Omul acesta o să hăituiască Alianţa până când nu va şti unde-i nordul şi unde-i sudul. Voronin nu se grăbeşte. Negocieri înseamnă pierderea frâielor. El e la putere şi când colo vine cineva să-i spună hai să negociem că trebuie să pleci. Eu nu vreau să plec, este mesajul preşedintelui roşu. Aşa că aşteaptă. Până în februarie 2010 mai este. Până atunci moldovenii se vor sătura şi de opoziţie, dar mai ales de criza economică pe care nu o vor deosebi de cea politică. Ar fi cazul ca opoziţia să se grăbească. Au luat iniţiativa agendei politice şi le bagă pe gât negocieri comuniştilor. Numai că răspunsul lui Voronin le-a cam tăiat suflul, aşa se înţelege din reacţiile pe care le-am văzut. Eh, noi suntem corecţi, noi le-am propus negocieri, iar ei nu le vor. Ce să facem? Să fiţi deştepţi şi să scoateţi din scăfârliile voastre tinere şi învăţate soluţii ingenioase. Vladimir Voronin, grizonat şi la 68 de ani vă dă clasă!

În ultimul timp am făcut câteva ştiri despre Madonna: că vrea trandafiri în culise, că măsurile de securitate sunt extraordinare, că biletele de la concert s-au vândut ca pâinea caldă, că au apărut bişniţarii, că unii vor să vadă concertul Madonnei de la balcon… Şi multe alte chestii pe care nici nu le mai ţin minte, atât au fost de multe.

După ce ştirile au fost publicate pe site-ul www.ştirileprotv.ro am urmărit cu mare atenţie comentariile vizitatorilor. M-am amuzat teribil. Românii sunt tari la băşcălie. Ar ieşi campioni mondiali în caz că s-ar face un astfel concurs. După ce am citit tot felul de epitete care o caracterizau nu tocmai frumos pe baba Madonna au început comentariile adresate celor care au inventate epitetele. Dar primii nu au lăsat garda jos şi au răspuns. Şi din vorbă în vorbă am aflat că unul este retardat, altul trebuie să se împuşte, al treilea tâmpit, măgar, lipsit de creier…

Aţi observat o legitate? Apare o ştire, un text pe un blog sau un site. După aceea vin primele comentarii. Sunt la subiect. Numaidecât, însă vor apărea şi cei pe care îi numesc generic Ghiţă Contra: sunt deştepţi, sunt puternici, îi învaţă minte pe toţi. De aici se rupe firul comentariilor şi începe discuţia, nu, monologul de Obor.

Acum, o chestie care nu are legătură cu subiectul… Madonna a venit la Bucureşti - bucuria multor din jur mă lasă rece. Mare lucru. Nu înţeleg de ce se omoară mulţi pentru a veni la concert! Să dau bani pentru a merge pe jos câţiva kilometri, să mă îmbulzesc în transportul în comun, la intrare şi în timpul show-ului, să nu văd nimic pentru că pomii sunt plini de frunze? Nuuuu. Vine Madonna să-mi vopsească peretele din dormitor? Cel puţin vrea să-mi cumpere niste vopsea lavabila? Aşa că, de ce să nu păstrez 160 de lei foarte buni pentru a fi cheltuiţi în Praktiker ori Hornbach.

Apar ca ciupercile după ploaie şi se înmulţesc mai dihai ca iepurii de laborator. Vorbesc de analiştii politici care au început să polueze internetul. N-ar fi o problemă, nu-mi plac, sar peste ei şi gata - am scăpat. Dar de unde? Îi bagă alţii în seamă, ziare, site-uri, de-mi omor creierii cugetând, băi ce dracu o fi spus inteligent aceşti tovarăşi de scrie în ziar despre ei?

Aşa că mă înşir pe citit. Citesc, citesc, dar pierd rândul, gândul mă duce la altceva şi realizez că sunt pe alt site, căutând cu totul altceva. Mă ambiţionez şi revin la analiză, dar fără succes. Articolul aşa şi nu-l termin. Nu sunt eu de vină. Dar ce? Felul în care scriu respectivii domni. Mai exact, stilul abordat în analiza sau comentariul politic compus pe genunchi. Să-l luăm, absolut întâmplător, pe Denis Cenuşă. Are şi un blog: cenusadi.wordpress.com . Să vedem ce scrie în una din ultimele sale analizuţe.

Retorica agresivă şi anti-occidentală întrebuinţată de preşedintele PCRM, V. Voronin, confirmă în mod repetat iraţionalitatea şi anacronismul acestei forţe politice perimate, dar nedornice să părăsească cu demnitate viaţa politică centrală. Pe fondul unei fobii electorale accentuate (fredonate regulat de V. Voronin), liderul comunist a reuşit recent să-şi revigoreze autoritatea politică intra şi extra-partinică „ştearsă” şi fragilă prin comunicarea „tet a tet” cu preşedintele rus D. Medvedev. Paradoxal, dar acest lucru a fost inoculat şi în cazul cu prim-ministrului ucrainean, pe marginea controversatului regim de intrare a moldovenilor pe teritoriul ucrainean, instaurat de Guvernul „Timoşcenko”, iar apoi în mod uluitor denunţat tot de el. Or, Voronin îşi revendică semnificaţia de figură politică majoră capabilă în continuare să acţioneze, chiar şi pe plan extern. Discursul formulat de liderul PCRM, ulterior interpretat şi răspândit de „câinii de pază” (watchdogs) a regimului comunist (postul TV „NIT”) reflectă obiectivele elaborate în laboratoarele comuniste şi probabil convenite cu Moscova (în timpul întrevederii Medvedev-Voronin au fost puse în discuţie probleme legate de situaţia post-electorală din Modova).

Pfoa! Of, of, capul meu. Să traducem! Retorica înseamnă de fapt - discurs, dar aşa este la modă la noi, analiştii, să-i spunem - retorică. Anacronism, perimat - înseamnă învechit, dar noi nu-i spunem aşa, poate chiar înţelege cineva ce am zis şi nu ne consideră deştepţi. Pe fondul unei fobii electorale - expresia a devenit aproape un clişeu. O folosim atât de des, încât suntem acuzaţi de limbaj de lemn. Nu mai ţinem minte cine a enunţat-o prima dată, dar a sunat atât de bine, încât nicio analiză nu merge fără a avea ceva pe fondul a ceva, de data asta a fricii, pardon al unei fobii. Mă întrebaţi ce vreau să spun prin să-şi revigoreze autoritatea politică intra şi extra-partinică „ştearsă” şi fragilă? Adică, autoritatea lui Voronin a fost slabă, dar s-a întărit ca după un pumn de viagra băut cu un pahar de russkaia vodka. Clar, da? Mergem mai departe. Toată logoreea de cuvinte frumoase, anglicoase mă pun în valoare pe mine, comentatorul, dar nu comentariul. Nu e decât o formă cu un conţinut greu de digerat. Asta este din păcate analiza politică a lui Denis Cenuşă pe care nu-l ştiu, dar pe care îl rog să-mi ierte traducerea.

În ceea ce mă priveşte, de când mă ştiu, m-am ferit de limbajul de lemn. Îl au bine dezvoltat de exemplu poliţiştii. Mai nou văd că şi comentatorii politici. De ce să creăm propoziţii inteligente, sclipitoare? Ne ascundem în spatele unor expresii consacrate şi suntem liniştiţi că am spus ceva. Eu nu deţin adevărul absolut, nu-l posed şi nu-l voi poseda vreodată. Textul de mai sus este doar o părere, dar voi ce părere aveţi?

Vedeţi mai sus momentul în care se anunţă că Alexa, cântăreaţa din Republica Moldova, a primit trofeul Mamaia. Dacă vă este lene să-l vizionaţi aflaţi că pe lângă premiu, Alexa a primit şi o maşina: o Skoda Fabia. Se putea şi mai bine, dar nici acest autovehicul nu este de lăsat în drum. Oricum, se vorbeşte în Chişinău că Alexa ar avea bani pentru zeci de Skoda Fabia… După acordarea premiului, Alexa a cântat o piesă. Nu este vorba de cea premiată. Pe asta o vedeţi mai jos.

Nu ştiu dacă vă place sau nu piesa. Nu ştiu dacă sunteţi sau nu fan Alexa. Nici nu contează, pentru că eu o să fiu sincer ca de obicei. Părerea mea despre domnişoara Alexa este că s-a chinuit prea mult să se remarce, să ajungă cântăreaţă. Grav este că ne-a chinuit şi pe noi, cei care o suportăm în continuare. Mare lucru Mamaia - un premiu obscur. Sentimentul meu este că are pe cineva extrem de puternic în spate care o promovează, o bagă peste tot. Nu este solicitată de public, dar ea tot apare şi apare şi apare… Ca în publicitatea cu geamuri: Să reziste, să reziste! Cântă fad şi trist, nu arată cine ştie ce bine, dar ea… rezistă. Remarcabilă este doar dârzenia cu care ni se bagă pe gât. Oricum, felicitări Alexa!