Greaţa mi se urcă în gât şi o senzaţie de vomă îmi cutremură corpul. Pe ecranul calculatorului este afişată în aceste momente lista noilor miniştri ai cabinetului Filat. Este adevărat - o listă preliminară. Boris Focşa, ministul Culturii bre? Băiiii. Sunteţi aceeaşi comunişti, doar vopsiţi, meritaţi ca lingăii de la Moldova 1 să vă dea cu ţurla în cap. Cât de tare mă enervaţi… Deschid ziarele să văd ce se comentează. Maestrul Constantin Cheianu, care a început să ocupe locul rămas liber după detronarea lui Constantin Tănase, îşi exprimă nemulţumirea faţă de numirea terminatorului teatrului Luceafărul, Boris Focşa. O face bine: printre cele mai mari merite, îl are pe acela de a fi ruda dlui Dumitru Diacov…

Aflat într-o stare de sado-maso continui citirea listei. Aha, domnul Osipov. Victor Osipov, vicepremier? Şi încă va fi responsabil pe reintegrare. Pe acest domn îl cunosc oarecum personal. Ştiu că este jurnalist, purtător de cuvânt al AMN şi cam atât. Ce îl recomandă atunci în funcţie? Ce calitate neasemuită de negociator, cunoscător al realităţilor transnistrene are? Băăăăi, aţi înebunit? Este clar ca bună ziua: domnul Osipov n-a încăput pe lista de deputaţi trecuţi în Parlament din partea AMN-ului, dar s-a căpătuit cu o funcţie călduţă în Guvern. Hai, mai aveţi rude, nepoţi, purtători de cuvânt, poliţe neplătite, amante siliconate? Băgaţii pe toţi, poporul i-a ţinut pe nişte hoţi şi dictatori, va ţine în spinare şi nişte lingăi.

Gata, chiar acum vărs, uite, uite nu mai pot să-mi ţin voma. Constantin Tănase îi spală faţa neprihănită a lui Filat în alt editorial. Al câtâlea oare? Cică, încă neunsul premier este nevoit să-i accepte şi pe unii mai nepricopsiţi. Vezi Doamne, trebuie să facă compromisuri. Băi, băi… Chiar în ultima stare a prostiei am decăzut? Îmi şi închipui cum în casele domnului Focşa şi a domnului Osipov se deschid acum sticle cu şampanii, vinul curge gârlă ca să ude această numire… Între timp noi stăm şi ne uităm ca proştii într-un ziar care ne îndeamnă să acceptăm nişte compromisuri.

De asta am plecat eu din Republica Moldova. Uitasem, dar mă bucur că mi-aţi reamintit, jegoşilor.

Mă întreabă un coleg, Vitalie, vreau să merg la Chişinău. Spune-mi cât de sigur este? Întrebarea m-a surprins, mai ales pentru că venea din partea unui om informat. Cum adică sigur? Urşii nu umblă liberi pe stradă, oamenii nu se împuşcă din Kalaş, deci este sigur. Păi, în sens că… ai văzut ce s-a întâmplat la Chişinău? Nu aruncă cineva cu cocktail Moltov… continuă el să ma descoase. Îmi dau seama că vorbeşte despre distrugerea Parlamentului şi Guvernului şi îi spun în gluma: “Trebuie să ştii un lucru, numai săracii dau cu cocktailuri Molotov, în Moldova oamenii sunt bogaţi, au grenade adevărate. Ei nu se joacă.”

Trecând peste glume, întrebări mai mult sau mai puţin serioase, cât de sigur este să mergi în Republica Moldova? Depinde de la caz la caz, de la om la om. Numai drumul între vama Albiţa şi Chişinău cât face… De obicei este pustiu şi cam înfricoşător, ca în filmele americane despre tărâmurile nimănui unde din senin apar vampiri, bandiţi, terorişti. De pildă, mergi noaptea şi doar din când în când mai vezi câte o maşină, în rest, singur, pe o şosea întunecată. Atunci când aceasta o mai taie şi prin codri, iar noaptea devine parcă mai neagră, fără voie îţi aminteşti poveştile despre bandele de rakeţi care jefuiesc la drumul mare. Ha, iată că şi eu am perpetuat o legendă…

Chiar dacă imaginea Moldovei este şifonată aici la Bucureşti, în ultimul timp s-a reabilitat un pic. După revoluţie oamenii au ţinut să-mi spună că se bucură de faptul că i-am dat jos pe comunişti. Şi tot ei au precizat unul şi acelaşi lucru independent unii de alţii, în România s-a întâmplat la fel în ‘89. Aveţi grijă să nu calcaţi ca şi noi pe greblă. După 20 de ani, la putere avem aceeaşi comunişti şi de fapt nu s-a schimbat nimic. Trebuie să înţeleagă şi noile autorităţi de la Chişinău că a survenit o dezmorţire şi să nu piardă trenul.

Încet, dar sigur, ziarul Timpul se transformă în Moldova Suverană. Un fel de Moldova Suverană pentru Filat. Mă uluiesc apelurile la solidaritate, la sprijin, la incredere în guvernul Filat, îndemnuri ce vin din partea celui mai bun editorialist de la Chişinău. Aţi văzut, nu am pus în ghilimele cuvintele cel mai bun editorialist. Eu chiar cred în ce zic, deşi mulţi m-au ironizat când am mai spus asta.

Unde a dispărut critica, unde a dispărut dorinţa de a taxa fiecare greşeală, fiecare pas cu stângul cu care se lăuda Timpul? Este posibil să-şi fi schimbat politica editorială. Da, dar s-o ştim şi noi. Adică nu strigăm sus şi tare că suntem independenţi, dar de fapt ne autoînregimentăm în trâmbiţaşii regimului Filat… Chiar dacă regimul este democratic şi mult, mult, mult mai transparent. În varianta online a Timpului citesc şi mă crucesc: “are nevoie de ochiul critic al presei, dar mai are nevoie, poate de o mie de ori mai mult, şi de sprijinul nostru, pentru că povara ce şi-a luat-o nu e numai a lui, ci şi a noastră.” Hai să stabilim nişte chestii pe care bătrânul editorialist le ştie, dar… poate le uită. Sprijinul pe care, noi, boborul ar trebui chipurile să-l acordăm guvernului Filat i l-am dat deja. Ce naiba? L-am votat, deci l-am sprijinit. Logic. Ce se mai vrea de la noi? Să ni se spună ce înseamnă acest sprijin? Ce să facem? Să-i ducem oala, să-l ajutăm să treacă strada, să-i aducem mâncare la pachet la ora prânzului? Cu ce să-l ajutăm pe domnul Filat? Cum zic ardelenii, dacă-i musai, atunci cu plăcere. M-aş înscrie primul pe listă. Totuşi, primul ministru va trebui să pape ciorbă rece - de la Bucureşti până la Chişinău să tot fie mai bine de 500 de kilometri.

Aha, dacă sprijin înseamnă lipsa criticii, atunci mă iertaţi, dar spun pas. Nu vreau să închid ochii la eventualele potlogării ale noului regim. Somnul presei naşte monştri la Chişinău. Domnul Tănase să-şi citească arhiva ziarului propriu. Va vedea ce au făcut comuniştii timp de opt ani. Ne-am ars cu ciorbă, suflăm şi în iaurt. Una peste alta, dilema ridicată de gânditorul de la Timpul este dificilă? Criticăm guvernul Filat şi astfel ne alăturăm Moldovei 1, comuniştilor răi ori îl lăudăm şi ne facem că plouă, deşi afară e secetă, iar Filat fură ca în codru?

Cred că problema este pusă greşit. Un proverb vechi românesc spune schimbarea domnitorilor, bucuria prostimii. Aşa că nu trebuie să ne bucurăm că a venit Filat, trebuie să fim fericiţi că a plecat Voronin. Cât despre Filat, îi dăm cu tesla în cap atunci când este cazul. Rugăminţile fierbinţi de a nu-l critica vin mult prea devreme. Fac mai mult rău, căci ne luăm o grijă în plus în suflet: oare nu cumva Filat va face trăsnăi mai dihai decât comuniştii, iar noi nici nu avem voie să zicem pâs?

De multe ori m-am gândit cât de mult s-a schimbat viaţa mea în ultimii ani. Sunt diferit şi parcă mai deştept, dar în acelaşi timp mai prost decât voi fi în anii care urmează. Ridic aceste probleme existenţiale pentru că în ultimul timp am fost extrem de agitat, am avut mult de muncă la serviciu, iar sâmbăta şi duminica, în loc să mă odihnesc oleacă, mi-am chinuit creierii pentru a stabili ce fel de mobilă mi se potriveşte în bucătăria renovată?

Sunt în Bucureşti. Bucureştiul este un oraş agitat, am devenit un tip agitat. Dacă m-aş opri pe stradă aş rămâne surprins de viteza cu care circulă alţii, de parcă nu aş fi alţii. Vreau să-mi iau şi permisul de conducere, fac ore în acest sens. Deci, încă un plus la viteza mea zilnică. Asta dacă îmi iau maşină.

Apropo, când zic de ultimii ani, am în vedere anii bucureşteni. Eram şi la Chişinău grăbit, dar în Bucureşti viaţa mea a prins o viteză uluitoare… La Chişinău mergeam cu troleibuzul, Maxi Taxi, aveam internet prin dial up. Chiar şi aşa aveam timp berechet. Îmi permiteam luxul să citesc, dacă vă vine să credeţi. În schimb, la Bucureşti merg cu metroul, taxiul, iar viteza internetului de acasă este chiar mai mare decât în redacţie. Nu mă întrebaţi cât, este pur şi simplu mare. Totuşi, nu reuşesc să fac mai nimic şi sunt în întârziere permanentă. Luxul de a citi este acum un lux pe bune. La facultate, un coleg ar fi zis în această situaţie că am intrat în mizeria timpului. Nu-mi plăcea expresia pentru că, părerea mea, timpul nu este o toaletă, este un malaxor care ne toacă sănătatea, anii, cititul, prietenii… Continuaţi lista.

Acesta este răspunsul la întrebarea: unde am dispărut şi de ce nu mai scriu pe blog? Mi-a plăcut răspunsul în gluma al unui comentator, în Afganistan. Să ştiţi că nu e aşa. Altfel… am scris textul de mai sus pentru că postul nu putea conţine doar o propoziţie: NU MAI AM TIMP.

Astăzi este o zi importantă. Astăzi se va repara o greşeală, o prostie, o gogomănie comunistă. Astăzi dispar vizele pentru românii care vor să vină în Moldova. Îmi spunea ieri un coleg, “ai voştri sunt proşti? Păi, vom veni iarăşi, noi, românii şi vom face revoluţie. La asta nu se gândesc?“. Desigur glumea.

Când a trebuit să vizitez consulatul Moldovei în Bucureşti am văzut români care încercau să-şi obţină vizele pentru a ajunge la Chişinău. Mulţi nu ştiau că ar fi avut nevoie, erau din diferite părţi ale ţării şi au trebuit să se întoarcă chiar de la vamă pentru că nu fuseseră lăsaţi să treacă. Nopţi nedormite, bani cheltuiţi, zile pierdute. Voronin trebuie să se fi bucurat, a reuşit să le facă rău românilor.

Acum s-au scos vizele, iar Steaua nu va avea nevoie de niciun act eliberat de consulat pentru a merge la Tiraspol. Dar de ce am pus poza de mai sus? Este făcută la vamă, partea română, unde moldovenii sunt căutaţi la sânge de ţigări. O nouă regulă, lege, ordonanţă, ce o fi asta nu ştiu, le permite celor care intră în România să aibă cu ei doar doua pachete de ţigări. Nu două cartuşe, doar două pachete. Mare chin pe fumători şi pe cei care fac olecuţă de bişniţă. Vameşii scotocesc peste tot, găsesc cartuşele şi, ca în poze, rup ambalajul, iar din 2 cartuşe, cât ar fi avut voie până acum să introducă în România, oamenii se aleg doar cu 2 pacheţele. Asta şi face domnul vameş sau grănicer din poză, le lasă celor doua femei patru pachete de ţigări, câte două pentru fiecare. Vă daţi seama, mare nemulţumire pe moldoveni. Eram în autocarul care mă ducea spre Bucureşti, iar oamenii comentau românii se răzbuna pentru că am introdus vizele. Probabil, acum oamenii vor vrea să se scoată regula celor două pachete de ţigări, doar au fost scoase vizele…

min 15.49 Chiar acum urmăresc meciul. Sunt surprins să văd cât de bine se mişcă Sheriffii. Încă o dată, ruşine nouă, moldovenilor, care trebuie să mulţumim unor separatişti pentru faptul că arată fotbal. Aleargă bine, se mişcă bine fotbaliştii “moldoveni” spun comentatorii de la PRO TV.

min 17.02 Meciul fără spectatori lasă de dorit. Stelei îi este greu să se apropie de poarta lui Namaşco, unul din cei doi moldoveni cu acte în regulă de la Sheriff. Cam plictiseală.

min 20.36 Kuchiuk îl loveşte rău în faţă pe Rada. Auzim cât de tare strigă şi se zvârcoleşte fotbalistul român. E rău fără spectatori…

min 22.3o Comentatorii repetă laude la adresa Sheriff. “Stau foarte bine în teren moldovenii” spun cei doi. Tot jocul este la mijlocul terenului. Cam urât este fotbalul ce-l vedem…

min 37.29 Meciul este anost în continuare, Sheriff nu poate, Steaua este surprinsă de jocul închis al galben negrilor. Parcă toată lumea aşteaptă pauza. Ce naiba, mai e timp.

min 41.20 O lovitură pentru Sheriff. Să vedem… Nimic. Steaua se chinuie să ajungă la poarta Sheriff.

min 47.oo Pauză. Ce joc, ce plictiseală. Dacă şi în a doua repriză Steaua va juca la fel va avea un mare chin la Tiraspol.

min 45.00 Începe a doua parte a meciului. Comentatorii despre Sheriff: “moldoveni cu tupeu, răi, bine aşezaţi, mai tari decât ne-am fi aşteptat”.

min 45.40 Cea mai importantă fază a meciului, cea mai mare ocazie a jocului ratată de Sheriff. Zapata scoate bine de pe linia porţii. Vedeam deja golul când Zapata a reuşit o mică minune.

min 57.20 Intra Toja. Mare lucru, Steaua continuă să joace prost.

min 70.00 Jocul este mai interesant, contraatacurile se succed rapid. Totuşi contabilizăm o lovitură spre poarta Stelei. Hm, am devenit susţinător al Sheriff-ului… Comentatorii le spun ruşii de la Sheriff Tiraspol, dar nu greşesc prea mult, la Tiraspol se vorbeşte aproape numai ruseşte. Pe teren se vorbeşte ruso-engleza.

UPDATE Am adormit, nu am mai rezistat să urmăresc cum 22 de oameni plimbă o minge pe un teren. Dimineaţă realizez că meciul s-a terminat la egalitate. N-am pierdut mult.

Buna ziua,

Nu ştiu cine citeşte acest email, dar solicit ca el să ajungă pe masa sau în faţa preşedintelui Companiei “Teleradio-Moldova”.

Domnule V. Todercan,

În calitate de cetăţean al statului Republicii Moldova, plătitor de taxe din care vă primiţi salariul, vreau să-mi exprim nemulţumirea vizavi de faptul cum gestionaţi compania. Politica editorială a Radioului Naţional şi a Televiziunii Naţionale Moldova 1 este părtinitoare, incorectă, manipulantă. Niciodată, dar niciodată nu aţi prezentat critic Partidul Comuniştilor, însă schimbaţi registrul şi atitudinea când vine vorba de alte partide. Nu este corect, nu vrem atitudini de la dumneavoastră, vrem echidistanţă. Pentru că nu ne puteţi oferi acest lucru vă cer să demisionaţi.

Aştept un răspuns oficial pe adresa de email de pe care v-am scris în conformitate cu legea. În plus, sper că în curând veţi realiza chiar dumneavoastră că aţi fost depăşit moral şi etic şi veţi depune cererea de demisie. Adevăraţii patroni ai Televiziunii Naţionale sunt cetăţenii moldoveni. Sunt cetăţean moldovean, adică unul dintre patroni, unul dintre şefii dumneavoastră, de aceea am dreptul să va cer demisia.

Vitalie Cojocari, cetăţean al Republicii Moldova

Am trimis această scrisoare către Moldova 1. Ce ar fi să bombardăm cu emailuri compania din dealul Schinoasei? Eu am dat un exemplu căci mă întreba un vizitator, dar ce putem face? Iată, trimitem emailuri. Este simplu, desigur dacă vă deranjează politica editorială sau, ca să-i spun pe nume, nesimţirea conducerii Televiziunii. Ei, nesimţiţii trebuie să înţeleagă, ca noi, cei ce le plătim salariile nu suntem proşti, putem fi uniţi şi reacţionăm. Dacă nu ştiţi ce să le scrieţi, puteţi să trimiteţi chiar textul meu. Nu ţin la drepturile de autor…

Aştept comentariile voastre, vreau să număr câte emailuri va primi Todercan. Oleg a fost primul cu ideea. Nu ştiu dacă a şi trimis emailul. Oleg, ai trimis? Şi încă ceva, chiar sunt curios dacă va răspunde Todercan. Potrivit legii este obligat, dar noi am văzut ce respect are faţă de lege.

UPDATE: Scrieţi pe trm@trm.md; presedinte@trm.md .

Alex  Vorn - 17%

Cojocari Vitalie - 13%

Florin Puşcaş - 0%

Grămadă Angela/Angy - 55%

Tipul de la cablu - 9%

Nu am cu cine vota/Nu votez - 7%

Acestea sunt rezultatele oficiale şi finale ale alegerilor. Pe acest blog, astăzi s-a decis, Republica Moldova are un nou preşedinte: Grămadă Angela. Eu am fost învins, eu îmi recunosc înfrângerea. Nu sunt ca Voronin. Poporul a vrut-o, poporul s-o aibă. Doaaaamneeeelor şi dooooomnilor, preşedintele Republicii Moldova este o femeie, Grămadăăăăă Angeeeeela. Îi dăm cuvântul să ne spună ce are de gând să facă cu criza economică, taie sau creşte din taxe, cum rezolvă problema transnistreană, dă afară oamenii după cum cere FMI-ul? Toată atenţia noastră este îndreptată spre Angela, prima femeie preşedinte care a fost aleasă democratic pe un blog.

PS: Eu m-am clasat pe locul trei. Lumea nu m-a votat. Unde să mă ascund? Dar era şi de aşteptat, oamenilor nu le-a plăcut propunerea cu miniştrii împroşcaţi cu ouă clocite. Alex Vorn a ajuns pe doi. Bravo. Tipul de la cablu are 9 la suta din sufragii, candidatul cu nume ciudat Nu am cu cine vota/Nu votez a fost votat de 7 procente, iar Florin Puşcaş nu a acumulat decât… 0 procente. În total au votat 128 de oameni. Apropo, cine-i mai bun: preşedintele nostru, Angela sau preşedintele lor, Lupu?

Cel mai bun club de fotbal din Moldova este din Transnistria. Spun asta cu regret, pentru că ciobanii de la Zimbru nu reuşesc să câştige meciuri cu cluburi obscure din Moldova, dar mite să joace cu vreo formaţie străină. Altceva este Sheriff. Acolo sunt bani (negri, suri, dar sunt), acolo au infrastructură (un stadion extraordinar şi multe altele), jucători buni (brazilieni, africani, români) şi mai există dorinţa de a câştiga meciuri. După cum spunea odată antrenorul Sheriff-ului, belorusul Leonid Kuciuk, fiecare remiză este o înfrângere pentru noi.

Cât nu ar fi de penibil şi urât pentru noi, moldovenii, dar un club de-al separatiştilor scrie istoria fotbalului moldovenesc. Aşa că va trebui să le mulţumim dacă vor face minuni în Europa League. Pe site-ul Sheriff-ului sunt doar nişte informaţii culese de pe www.uefa.com despre meci. În plus se aminteşte despre întâlnirile România-Moldova în care moldovenii s-au făcut de râs şi… cam atât. Pe site-ul Stelei avem în schimb un sondaj: cine câştigă, Steaua sau Sheriff? Steliştii, fani înrăiţi, spun în proporţie de 93 la suta că victoria va fi a lor.

Vorbeam ieri cu un coleg de la PRO TV, redacţia sportivă. L-am întrebat cum crede că va fi meciul. Va câştiga uşor Steaua? Răspunsul mi-a dat de gândit. Mi-a zis că nu, cine ştie… Sheriff are o echipă puternică. Mâine la 10.05, seara cu cine ţii? Eu cu fotbalul, dar nu m-ar deranja ca separatiştii de la Sheriff să producă o surpriză în Ghencea.

Via http://inconstantin.ro/ o supradoză de râs. Dacă o administraţi, aveţi grijă să nu fiţi luaţi cu salvarea. Cardiacilor, diabeticilor şi susţinătorilor comuniştilor le este contraindicat. Hahaha. Codreanu a făcut o treabă minunata cu traducerea asta.

Rămân şocat de tupeul, încrâncenarea, nesimţirea şi cretinismul conducerii Moldova 1. Acest post de televiziune cu producţia inspirată din anii când Hruşciov bătea cu papucul în mese nu scuipă doar în noua putere, ne tratează şi pe noi, simplii cetăţeni, ca pe nişte proşti. Bre, Todercanilor, eu sunt prost? Cei care citesc acest post sunt proşti? Zic că nu. Atunci de ce ne consideraţi copii de grădiniţă?! Citesc şi mă minunez de un comunicat emis de gânditorii din dealul Schinoasei. Nu-l citiţi, o sa vă enervaţi ca şi mine.

De ce în Moldova o companie publică se războieşte cu nişte politicieni, iar pe alţii îi pupă deschis şi zilnic în popou? Pentru că pot şi pentru că noi tolerăm acest lucru. Nu avem o societate care să răspundă în vreun fel unor asemenea jigniri. Oameni buni, sunt banii noştri! Ce facem? NIMIC. Ce fac eu? Eu scriu deja al treilea, ori al patrulea post pe blog la acest subiect. Am vreo 200 de cititori pe zi. Cine va comenta referitor la nelegiuiţii care mai conduc o ditamai hardughie televizată? Nu ştiu. Nu ne interesează ce se face cu banii noştri. Ne merităm atunci soarta. Iarăşi ma enervez…

Dragi cititori, stimaţilor. Am deja vreo sută şi ceva de vizitatori fideli. Dintre aceştia, câţiva zeci sunteţi şi comentatori. Dintre ei vreo zece care chiar percutează şi îmi înţeleg mesajul, alţii care mă opoziţionează. Respect pentru toţi. Vreau să mă înţelegeţi corect: nu sunt un cetăţean, blogger, jurnalist pro noua putere, dar mă roade la sânge jocul dublelor valori. Pe comunişti nu-i atingem, în restul dăm cu rahat. Ce joacă-i asta? Cum reacţionăm domnilor?

Revenim la comunicat. Citez din el bucăţi ce fac referire la războiul Moldova 1 şi opoziţia Liberal Democrată: “o încercare epuizată de a eructa vânzolelile pre-electorale ale celor patru partide; Alianţa pentru Integrare Europeană face tot posibilul ca IPNA Compania “Teleradio-Moldova” să treacă sub controlul noii guvernări…“. Deci, pe lângă faptul că se lansează în aprecieri şi comentarii politice care nu fac faţă unei companii echidistante ne mai şi spune că se vrea trecerea sub controlul noii puteri (sic!) - o exprimare alambicată, care lasă loc de interpretări şi întrebări: “Care este problema, nu vă lasă vechea putere?; Dar aţi fost până acum sub controlul vechii puteri şi aşa vreţi să rămâneţi?”. Mda. Todercanilor, dacă prin absurd citiţi acest post nu vă obosiţi să răspundeţi, sunt întrebări retorice. O să mai revin la acest subiect pentru că mă doare. Mă doare deoarece jurnalismul în Moldova, cu mici excepţii, a rămas gripat la nivelul anilor ‘90.

Dacă priveşti echidistant şi fără părtinire la cele întâmplate vineri şi sâmbătă, nu poţi să nu observi un anumit paralelism existenţial care-i apropie şi care chiar îi înrudeşte pe aceşti doi oameni - V. Voronin şi Mihai Ghimpu. V. Voronin nici în cele mai urâte vise ale sale nu l-ar fi văzut pe Mihai Ghimpu preşedinte al R. Moldova. La fel şi M. Ghimpu, în cele mai frumoase vise ale sale nu s-ar fi văzut preşedinte… Timpul, Constantin Tănase, Luni, 14 Septembrie 2009.

Are ce are Tănase cu Ghimpul şi îl înghimpă mereu cu câte o vorbuliţă. Aproape de fiecare dată. Probabil nici Ghimpu nu nutreşte prea multă simpatie faţă de editorialist. Chiar şi Dorin Ghimpu, pardon Dorin Chirtoacă şi-a luat-o pe cocoaşă de câteva ori - aşa, să fie. Fac abstracţie de “iubirea” dintre cei doi: Ghimpu şi Tănase, şi vreau să-i dau dreptate ziaristului când spune că politicianul nici în visele sale cele mai ude nu s-a văzut preşedinte şi preşedinte (adică de ţară şi parlament).

Steaua domnului Ghimpu străluceşte acum cu putere, este în ascensiune şi a atins culmi nebănuite. Oare sunt cele maxime? Din ce îmi dau seama, ascensiunea nu ar mulţumi nici colegii de coaliţie, dar ce să facă, îşi aşteaptă şi ei momentele de glorie. Încă o dată, mai creşte Ghimpu sau este maximum ce a putut obţine? Mulţi îl compară cu Roşca şi PL cu PPCD. În principiu au dreptate. Ghimpu a avut un timp barbă, este proromân, a furat tot electoratul creştin democrat, iar asemănările se opresc aici. Nu putem afirma că PL se opreşte ca şi PPCD la maximum 15 procente, căci mai mult nu are de unde să adune. Încă nu. Între timp PL va trebui să scape de stereotipul PPCD-ist în care l-au încadrat foarte mulţi la Chişinău.

Sincer, nu sunt un admirator al lui Ghimpu, chiar dimpotrivă, am fost nemulţumit permanent că Chirtoacă nu este lider într-un partid pe care l-a ridicat din cenuşă. Totuşi, tipul are mult noroc şi, de ce nu, un pic de talent politicianesc, doar un pic.

PS: Alegem în continuare preşedintele Moldovei pe acest blog. Votaţi, până nu este prea târziu!