A venit şi ziua mult aşteptată de toată ţara. În sfârşit Moldova va avea un preşedinte bun, un preşedinte care să fie onest, muncitor, corect şi, cel mai important, s-o scoată din criză. Săptămâna trecută, pe blogul meu, la această funcţie de care fug toţi politicienii (le este frică de responsabilităţi) şi-au depus candidatura mai mulţi cetăţeni. Printre aceştia şi eu - ca să dau exemplu. A fost foarte interesant de urmărit campania electorală. Candidaţii au muncit pe rupte, dar au venit şi Marile Zile a alegerilor. Vor fi mai multe zile pentru ca să poată vota toţi. Poate unii nu s-au trezit din petreceri, poate alţii încă nu şi-au plătit abonamentul la internet… Vă anunţ când se termină alegerile. Mai jos aveţi toate candidaturile depuse. A mai existat una, Napocel (http://napobloghia.wordpress.com/), însă s-a retras din cursa electorală provocând cea mai mare supriză a acestor alegeri. Citiţi cu atenţie ce propun candidaţii, cugetaţi bine şi alegeţi. “Urna” este în partea dreaptă, sus a blogului - un sondaj cu întrebarea: La alegerile prezidenţiale votez pentru… Aveţi grijă însă, trebuie să votaţi bine. Căci nu alegem în fiecar zi PREŞEDINTELE MOLDOVEI!

Alex Vorn (http://alexvorn.blogspot.com/)- Doresc sa devin preshedinte doarece cred ca e coolina. Eu trebuie sa fiu preshedinte deoarece fara mine tzara nu va ieshi din criza.

Cojocari Vitalie (www.cojocari.ro) - Vreau să ajung preşedinte pentru ca să duc toţi miniştrii cu rezultate proaste pe stadionul central din Chişinău, voi vinde bilete şi ouă clocite oamenilor care vor arunca cu acestea în înalţii oameni de stat. Ai prăbuşit economia? Harşti cu un ou puturos în creştet lui Dodon. Ai fost prins cu mâţa-n sac? Trah un ou clocit lui Papuc pe costumul nou. Să vedem cine dintre miniştri va mai avea curaj să fure. Pe banii câştigaţi vor fi cumpărate carţi pentru copiii moldovenilor. Mai vreau să fiu preşedinte pentru a obliga pe toţi funcţionarii în frunte cu mine să aibă discuţiile, şedinţele deschise publicului. Vrei să afli ce se discută în Consiliul Municipal? Intri pe site şi vezi. Dar ce se discută în cadrul şedinţei ANRE despre scumpirea gazului. Poftim, click şi ascultă sau mai bine - vezi! Dacă s-a întrerupt transmisia, şedinţa este declarată ilegală. Atunci să vezi cum vor merge lucrurile ca unse în Moldova. Şi încă ceva: vreau să fiu preşedinte pentru a pune camere peste tot, în toate birourile funcţionarilor, ghişeurilor, inclusiv în cabinetul meu. Toţi vor putea să vadă ce se întâmplă pe acolo. Şpaga, dacă nu va fi alungată din Moldova, barem se va retrage în colţuri întunecate până va fi limitată mult.

Florin Puşcaş (http://florinpuscas.ro/) - Eu vreau să fiu preşedinte al Republicii Moldova pentru că sunt cetăţean român. Numai un preşedinte român poate aduce reforma în structurile de stat. Şi cred că mi-aş pune prietenii, cetăţeni moldoveni, în poziţii cheie în stat. Inclusiv naşii care au dublă cetăţenie.

Grămadă Angela/Angy (http://www.angelagramada.blogspot.com/) - nascuta la 05 APRILIE 1981, reinviata la 05 APRILIE 2009, poreclita de parinti ANGELIKA, iar de prieteni si colegi ANGY. Apartenenta politica: candidat independent.

Calitate de baza: nu are Rusia copeici cati draci am eu (zis-a tatal meu)! Studii: multe, si mai mari si mai marunte + plus ceva economie + si mai multa politica.

Scop: sa-i arat lui Tkaciuk si intregii pleiade roskate kuzikinu mati si gde raki zimuiut! (sorry pentru jargoane :d – in sedintele guvernelor se vor repeta si asta daca cineva nu-si va face treaba asa cum trebuie) si fara Eurovisioane in sedintele Parlamentului!

Cauza depunerii candidaturii: imbunatatirea imaginii femeii politician in Republica Moldova, degradate intentionat de Zinaida Greceanii si Mariana Postoico + ignoranta masculilor politicieni au dus femeile la sapa de lemn + odata si odata tot va trebui sa ii infrunt personal pe toti frustratii tarii, asa ca aceasta campanie va fi o pregatire excelenta pentru viitoarea Margaret Thatcher a Moldovei!

Ce m-ar motiva: Draga Moldova, demonstreaza-mi ca ma vrei acasa!

Surse de finantare a punctelor incluse in platforma electorala: investitiile straine directe, iar datoria externa o achitam din scoaterea la licitatie a averii lui Vovka Voronin, pe care se va pune sechestru imediat cum depun eu juramantul. Daca prindem toata familia si o bagam la zdub – ajungem tara bogata! (vom organiza o licitatie deschisa, la care ii vom invita pe mai marii lumii, nu au ei ce are Voronin la Condrita)

Ce o sa fac: in prima luna voi taia frunze la caini, adica ma voi obisnui cu gardul de la Presedintie, in a doua luna ma apuc de munca. Ii tund pe toti care nu muncesc si ma incurca pe mine sa tai in continuare frunze la caini de dupa gardul presedintiei si asta deoarece eu sunt facuta pentru a ordona si controla, iar ei sunt platiti pentru a-si aduce obolul la prosperarea tarii!!!!!!!!!!

Ce nu fac: nu pun de baut, nu dau de fumat si bani pentru drogat colegilor din Guvern!

Nu vreau remunerarea muncii mele! E criza! Inteleg…, dar masina s-o am la usa casei mele mereu

Tipul de la cablu (fara blog) - Propun referendum dupa modelul CehoSlovaciei.Sa se recunoasca reciproc : Transnistria (fara Tighina) sa obtina independenta iar RM reunita cu Romania. Dupa care cetatenie romaneasca(europeana) la ai nostri ramasi in Transnistria + sprijin pentru scoala si biserica in limba romana. Eu zic ca se adopta cu peste 70%.

Al doilea lucru extrem de important pe acre il voi face este un filtru pentru toate blogurile , forumurile , saiturile dupa cuvantul cheie Napocel.

Ceea ce vedeţi în poză este o scrisoare primită de o persoană pe care o cunosc. Este basarabean, iar scrisoarea este unul din ultimii paşi realizaţi înainte de a primi cetăţenia românească. Ultimul, ultimul îl va face atunci când va depune jurământul. A fost o cale lungă până la această scrisoare şi mult chin. Dacă nu greşesc a depus actele pentru a primi scrisoarea şi implicit cetăţenia română prin 2000. I-a fost greu. A făcut nopţi albe sub pereţii direcţiei pentru Cetăţenie din Bucureşti. A suportat frig, ploaie, vânt, foame, oameni nervoşi, cozi enorme… Toate pentru o hârtie.

Trecând prin acestea nici nu mai ai putere să te bucuri. S-a bucurat însă. Eu m-am cutremurat de această nedreptate: există români şi încă foarte mulţi, cărora nu le pasă sau nu le place de ce scrie în paşaport; şi sunt români care se luptă să li se scrie în actul de identitate că sunt români. Ironia sorţii.

A fost ziua mondială a frumuseţii? Ah, am uitat s-o sărătoresc. Tristul de mine. Dar, iată că unii au ştiuuuut că este ziua mondială a frumuseţii şi au filmat pe străzile Chişinăului frumuseţi care se cred frumoaseeeee.

Când Ghimpu a solicitat televiziunii naţionale Moldova 1 să i se acorde timp de antenă noii puteri liberale pentru “a se adresa poporului” acesta a fost tratat cu dosul. Nu ca Ghimpu ar fi homosexual. Nu, pur si simplu i s-a întors pardonul, iar şefii din Televiziunea Naţională au început să se vaite de “ingerinţe” în politica editorială a postului. Na, că-i bună. Dar solicitarea lui Vladimir Voronin de a se adresa poporului cum a fost tratată? În genunchi şi cu un “poftim” mieros. Îmi pute de la o poştă a “ingerinţă“.

Rezultatul: la Moldova 1 au fost puse două materiale pe post. Unul, când Voronin îşi spune mesajul de adio şi doi, când Ghimpul este vânat de jurnaliştii de la acelaşi post de televiziune pentru a răspunde la o întrebare: cine vă face curte? Nu vă gândiţi la amor. Este vorba de coincidenţe aici. Şi înca ce coincidenţe norocoase. Nepotul, primar, el preşedinte de Parlament şi preşedinte interimar de ţară, iar curtea din faţa blocului a început să-i fie asfaltată… Vedeţi ambele materiale mai jos.

Din cele două materiale mi-a plăcut cel cu Ghimpu. Aşa trebuie să arate jurnalismul, incisiv… Cât despre cel cu Voronin, băi Todercane, băi. Eşti un mare nesimţit. Ştii ce înseamnă aceasta? Că nu simţi cât de mult ne saturi cu propaganda ta ieftină luată din manualele de istorie. Apropo de atmosfera din interiorul Moldova 1, Radioul Naţional, un cuvânt ar caracteriza-o: frica. Toţi todercanii se tem acum de noile schimbări. De altfel, nu toţi jurnaliştii de acolo sunt procomunişti. Îmi povesteau unii cu care mai ţin legătura că dacă până acum erau ameninţaţi cu datu’ afară, de curând au început să li se vorbească frumos, să fie întrebaţi de sănătate. Aha, deşi la televizor încă se vede roşu, în interior lucrurile sunt tulburi rău. Sper un singur lucru. Că materialele critice la adresa lui Ghimpu vor fi în continuare, dar vor apărea şi cele care vor şterge pe jos cu Voronin. Deocamdată, Voronin este mai tare ca Ghimpu.

Ultimii opt ani din istoria ţării au fost ani ai activităţii noastre comune de făurire. Şi pentru mine, ca persoană care a muncit două mandate complete în funcţia supremă din stat, anume astfel îmi vor rămîne întipăriţi în memorie aceşti ani.(Aceste vorbe îmi amintesc de bancul în care Taisia Voronin îl întreabă pe Vova Voronin: “dar numai fiul nostru munceşte în ţara asta?”)

Moldova a demonstrat în această perioadă că este capabilă să fie un stat şi o societate suverană, demnă de independenţă şi democraţie. Deşi Moldova încă nu se numără printre cele mai bogate ţări din Europa, deja acum tuturor le este clar cum şi în ce mod putem avansa, în pofida celor mai grele încercări. Putem avansa cu îndărătnicie, cu consecvenţă, cu succes. Secretul acestei dezvoltări făuritoare este simplu: numai sprijinul pe propriul popor, pe propriile forţe, pe propria energie şi creativitate.(Adevărat pe jumătate, Moldova nu este printre cele mai bogate ţări. Este printre cele mai sărace. Cea mai săracă)

Am crezut noi oare încă în 2001 că la fiecare patru ani vom putea să sporim de două ori bugetul ţării, să majorăm de mai multe ori pensiile, salariile şi bursele? Am putut noi oare să credem că, într-adevăr, vom reuşi să lichidăm criminalitatea organizată şi să scăpăm oraşele şi satele noastre de capii lumii interlope şi de slugoii acestora? Cine ar fi putut crede atunci că, peste cîţiva ani, Moldova va ieşi la mare şi că ea va fi deja o ţară care s-a angajat cu fermitate pe calea integrării europene? Cine ar fi putut admite gîndul că, într-o ţară săracă, fără bogăţii minerale şi resurse semnificative, se va reuşi sporirea speranţei de viaţă, restabilirea şi construcţia a zeci de spitale, a mii de şcoli şi grădiniţe? În sfîrşit, a putut oare cineva să creadă sincer că, peste opt ani, în ţară vor creşte aproape de zece ori suprafeţele livezilor şi viilor, că pe cîmpuri se vor întoarce zeci de mii de unităţi de cea mai modernă tehnică şi că satele Moldovei practic toate vor fi gazificate, telefonizate, iar în şcoli va veni Internet-ul?(Nu, nu voi, ci moldovenii care au plecat în număr mare au dublat bugetul ţării. Este uşor de dublat ceva în valoare de 10 lei. Iar cu livezile şi viile te lauzi de parcă le-ai pus tu. Ori ai plătit din banii tăi sădirea lor? Cât despre gaz… În satul Cuizăuca nu avem gaz. La fel şi în zecile de sate vecine. Iar referitor la mafie, aceasta nu a dispărut, şi-a schimbat denumirea, în ministrul Papuc, familia Voronin ş.a.)

Da, toate aceste planuri şi bune intenţii ne umpleau, într-adevăr, sufletele şi inimile noastre. Într-adevăr, în 2001 noi am venit la putere cu dorinţa sinceră de a schimba situaţia din Moldova în bine. Dar, cred că n-am fi putut realiza nici cea mai mică parte din cele menţionate, daca nu ne-am fi bazat pe dispoziţiile, pe interesele şi pe aspiraţiile majorităţii absolute a Dumneavoastră, cetăţenilor ţării. Anume de aceste interese ne-am condus şi atunci cînd am ieşit în largul integrării europene, şi atunci cînd ne-am perfecţionat democraţia, şi atunci cînd am restabilit legăturile istorice de veacuri cu Rusia, legături date uitării, şi atunci cînd am depus eforturi enorme în vederea restabilirii unităţii Patriei noastre. Şi, desigur, atunci cînd cu toată lumea, cu toată ţara am făcut să renască sfintele noastre relicve - Căpriana, Curchi, „Eternitate”, Şerpeni şi mii de alte locuri ale credinţei, memoriei şi gloriei noastre naţionale.(De ce interese democratice v-aţi condus când aţi arestat tineri în stradă, aţi dat foc Parlamentului? Căpriana şi Curchi au devenit nişte mănăstiri kitsch cu termopane, gresie şi faianţă.)

Astăzi, doresc să Vă mulţumesc, dragi concetăţeni, pentru toată această muncă colosală comună, pentru toate aceste realizări cu adevărat fenomenale cu care ne putem mîndri. Acesta este rezultatul Dumneavoastră, succesul Dumneavoastră.(Hai, că ai dat-o în demagogie, dar bravo pentru singurul adevăr spus complet… că doar poporul munceşte)

Vă spun sincer, predau cu inima grea funcţiile conducerii ţării în mîinile noii puteri. Voi fi franc: eu nu cred în capacitatea politicienilor care au făcut alianţă doar în baza emoţiilor negării şi denigrării totale a propriei ţări, doar în scopul repartizării funcţiilor, de a propune societăţii un nou program pozitiv. Nu cred în capacitatea lor de a fi o echipă unită, de a conduce statul, bazîndu-se pe interesele Dumneavoastră  fundamentale, dar nu pe propriile scopuri şi interese. Eu nu cunosc experienţe de guvernare reuşită, care să se fi bazat pe ideea lichidării propriei ţări, pe năzuinţa de a o nimici. Pe un asemenea sol nu poţi să cultivi decît disperare, demoralizare şi sentimentul fatalităţii. Nimic mai mult.(Gărgărele cu muci. Apropo, ce înseamnă franc? Poporul nu ştie franceza)

Dar, cu toate acestea, vreau sa fiu optimist. În primul rînd, pentru că jumătate din societatea moldovenească s-a pronunţat univoc şi categoric în favoarea continuării cursului reformelor şi transformărilor pe care noi cu Dumneavoastră l-am ales. Iar, în al doilea rînd, pentru că în ţara noastră exclusiv poporul hotărăşte cum să se dezvolte, încotro să meargă, spre care scopuri şi spre care înălţimi să tindă. Moldova a demonstrat că puterea în ţara noastră se schimbă exclusiv în baza principiilor democratice, aceasta însemnînd că poporului nostru îi rămîne întotdeauna şansa de a stopa orice scenariu periculos şi de a reveni pe calea făuririi. Eu sînt optimist pentru că Moldova a fost şi trebuie să rămînă o ţară democratică. Iar aceasta înseamnă că ţara noastră are viitor.(A se citi, sunt răpus de acest război, simt cu steaua mea politică se stinge)

Eu părăsesc funcţia de Preşedinte în perioada unei crize economice globale dintre cele mai grave. Mai bine de un an noi am desfăşurat o luptă inegală cu criza şi am demonstrat că sîntem capabili să facem faţă şi unor asemenea încercări. Dar acum, întreaga echipă a adepţilor şi tovarăşilor mei, pe care am format-o pe parcursul tuturor acestor opt ani, trece, împreună cu mine, în opoziţie. Aceasta, bineînţeles, nu este cea mai bună utilizare a capacităţilor şi posibilităţilor noastre, într-un moment atît de complicat pentru Patria noastră. Totuşi, a venit rîndul oponenţilor noştri să dea dovadă de asemenea calităţi, de asemenea capacităţi şi abilităţi. Noi, însă, sîntem satisfăcuţi că lăsăm succesorilor noştri statul fără datorii în faţa societăţii, cu o datorie externă de cîteva ori mai mică, cu enorme rezerve valutare, cu planuri şi cu concepţii naţionale de dezvoltare, elaborate pentru toate sferele şi direcţiile - de la politica externă la cea socială, de la ocrotirea sănătăţii la ştiinţă. Le lăsăm succesorilor noştri pace şi stabilitate la Nistru, încrederea întregii societăţi în ziua de mîine şi concordie interetnică. Şi va fi o eroare periculoasă dacă ei vor renunţa la această moştenire a ultimilor opt ani şi vor porni pe o altă cale de dezvoltare a ţării.(Ai promis că rezolvi problema transnistreană, dar ai lăsat-o fix acolo de unde ai luat-o sau mai rău. Abia aştept replica economică a noii puteri. Aştept un fel de audit al ţării: să înţelegem cam în ce hău economic ne-au lăsat comuniştii. În vorbele tale nu am cum să cred, nu sunt tâmpit)

Însă, în orice caz, stimaţi compatrioţi, noi rămînem cu Dumneavoastră. În altă calitate, noi totuşi rămînem cu Dumneavoastră şi, ca şi pînă acum, vom apăra interesele şi drepturile Dumneavoastră. Sînt convins că vremea făuririi se va întoarce din nou pe pămîntul moldovenesc. Altfel, pur şi simplu nu poate fi. Mulţumesc tuturor celor care pe parcursul acestor opt ani au muncit împreună cu noi, care au crezut în noi, mulţumesc tuturor celor care doresc şi pe viitor să edifice împreună cu noi o ţară modernă, o ţară europeană de succes. Toate cele bune! La revedere. (Rămâi cu noi? S-o crezi tu. În jumătate de an vei fi o amintire urâtă a unui căpcăun cu care vor fi speriaţi copiii năzbâtioşi. Mulţumesc pentru faptul că ne-ai urat toate cele bune, însă nu noi te-am votat. Nu o fă pe adevăratul preşedinte. Probabil vroiai să spui adio şi nu la revedere.)

Atât a avut a ne spune Voronin. Cred că este un discurs important. După el noi, moldovenii, parcă ne-am trezit dintr-un vis urât. Să ne fie ruşine pentru aceşti ani în care am tropăit pe loc închipuindu-ne că alergăm spre Europa. Voronin a plecat, dar a promis că se întoarce. Timp de 8 ani, ca un adevărat miliţian ne-a tras pe dreapta, ne-a scos toată benzina din rezervor lăsându-ne pe toţi în pustiul Sahara. Totuşi, ne spune că va reveni. Aceasta trebuie să ţină minte noua putere. Este ca şi atunci când Hitler a murit, iar fascismul a fost doborât. Germanii, cât sunt ei de germani, le-a fost permanent frică să nu lunece din nou spre svastică şi SS. Şi nouă trebuie să ne fie frică de revenirea lui Voronin. Altfel nu o să putem merge înainte. A fost rău, dar sper acum că poate fi şi bine.

ps: Discursul lui Voronin mi-a făcut să-mi pice o lacrimă din… Va las să ghiciţi de unde mi-au venit emoţiile. Eu am treabă. Avem alegeri importante pe blog - ţara are nevoie urgentă de preşedinte.

Nu este o glumă şi nici nu este 1 aprilie ca să credem că ar putea fi, dar România vrea să trimită în cosmos o rachetă care ar folosi pe post de combustibil apa oxigenată. Bine, iniţiatorii proiectului spun că apa este într-o concentrare mult mai mare decât cea din farmacie, însă tot apă oxigenată rămâne… Puteţi vedea ştirea pe care am făcut-o despre nemaiântâlnita rachetă. Alte noutăţi pe care le propun românii: racheta va decola dintr-un balon; balonul va fi cel mai mare umflat vreodată pe faţa pământului; racheta, mai bine zis una dintre ele, va fi legată cu bucată cu bucată de cablu; în schimb a doua rachetă, cu forme sferice foarte ciudate, trebuie să ajungă pe luna şi ne va trimite de acolo emailuri. Uite-aşa. Românii au planuri mari. E drept, vor să câştige un premiu băbănos de 30.000.000 dolari pus la bătaie de americanii de la Google.

În timp ce românii se chinuie să trimită un email de pe lună, moldovenii se gândesc cum pot transmite în direct şedinţele Parlamentului. Pentru că, nu-i aşa, încă nu se retransmit? Eh, dacă era Voronin la putere… Nu ar fi suportat o astfel de ofensă, o palmă dată chipului său mereu încruntat. Îl chema repejor în birou pe omul de ştiinţă, gânditorul profund, doctorul în tot felul de ştiinţe netrebnice, oops, netrebuincioase, marele om de stat Stepaniuc şi îi ordona să facă, să dreagă, dar moldovenii să ajungă înaintea românilor pe lună.

Stepaniuc ar fi căutat imediat să rezolve problema. Şi cum moldovenii sunt peste tot. Sigur ar fi găsit el vreo unul care să spele geamurile rachetelor de la NASA. Omul are familie acasă, trimite bani celor 3 copii, soţiei şi mamei bolnave, deci poate fi şantajat cu familia. Iaca şi rezolvarea. Băi, Ioane, tu şi? Cu tătu’? Trebu’ atunşi când racheta e gata de plecari sî ti strecori pi undiva şî sî stai acolo pînî ieşi în cosmos, iar odatî ajuns, n-au şi sî-ţi facî. Doar n-o sî cheltuiascî milioani di dolari pentru a ti duşi pi pământ. Când ieşi în cosmos, de amu’ îi aproapi di lunî. Ori aşteaptî pi şineva la poputcî (vehicul de ocazie), ori plăteşti pi şineva, cî nu-i diparti. Iar când ajunji pi lunî, fă cu mâna fix la ora 21.00, cî noi o sî ti filmăm şî ti dăm în laiv la Mesajer. Poneatno? Cum adicî, cum ti întorşi. Cu poputca, câi mai ieftin, iar noi nu prea avem bani - bujetu’ nu ni permiti. Reşesiune şi alegerile.

ps: În spiritul acestui pamfleţel continuăm să primim platforme electorale şi candidaturi pentru alegerea preşedintelui Moldovei. Aştept să vă propuneţi candidaturile. Nu uitaţi, au mai rămas câteva zile. Săptămâna viitoare, adică luni şi marţi au loc alegerile. Duminică - ultima zi în care va mai puteţi propune candidatura şi platforma electorala. Detalii în postul de mai jos.

Cred că a venit momentul să explic clar cum se vor desfăşura alegerile preşedintelui Republicii Moldova pe acest blog. În primul rând trebuie să aveţi umor şi… un calculator conectat la internet. Intraţi pe blogul meu, scrieţi-mi un comentariu în care trebuie să spuneţi de ce vreţi să fiţi preşedintele Republicii Moldova şi gata - sunteţi înscrişi. Comentariile cele mai bune vor fi selectate, iar “candidaţii” prezentaţi într-un articol separat săptămâna viitoare.

Ca să dau un exemplu, mă înscriu şi eu în “cursa electorala”. Deci, de ce vreau să ajung preşedinte?

Vreau să ajung preşedinte pentru ca să duc toţi miniştrii cu rezultate proaste pe stadionul central din Chişinău, voi vinde bilete şi ouă clocite oamenilor care vor arunca cu acestea în înalţii oameni de stat. Ai prăbuşit economia? Harşti cu un ou puturos în creştet lui Dodon. Ai fost prins cu mâţa-n sac? Trah un ou clocit lui Papuc pe costumul nou. Să vedem cine dintre miniştri va mai avea curaj să fure. Pe banii câştigaţi vor fi cumpărate carţi pentru copiii moldovenilor. Mai vreau să fiu preşedinte pentru a obliga pe toţi funcţionarii în frunte cu mine să aibă discuţiile, şedinţele deschise publicului. Vrei să afli ce se discută în Consiliul Municipal? Intri pe site şi vezi. Dar ce se discută în cadrul şedinţei ANRE despre scumpirea gazului. Poftim, click şi ascultă sau mai bine - vezi! Dacă s-a întrerupt transmisia, şedinţa este declarată ilegală. Atunci să vezi cum vor merge lucrurile ca unse în Moldova. Şi încă ceva: vreau să fiu preşedinte pentru a pune camere peste tot, în toate birourile funcţionarilor, ghişeurilor, inclusiv în cabinetul meu. Toţi vor putea să vadă ce se întâmplă pe acolo. Şpaga, dacă nu va fi alungată din Moldova, barem se va retrage în colţuri întunecate până va fi limitată mult.

Acest mesaj îl veţi vedea şi în comentariul acestui post, unde vă puteţi propune şi voi candidaturile. Ai înţeles Angy acum? Despre modalităţile de votare veţi afla mai târziu, acum fug la serviciu.

Continuă campania electorală pe internet. Cum care campanie electorală? Cea de alegere a preşedintelui Republicii Moldova. Agenţia Mediafax a dat chiar o ştire în care a luat în serios anunţul dat pe best jobs despre faptul că Moldova aşteaptă depunerea de CV-uri pentru postul de preşedinte al ţării:

Doar 35 de persoane au răspuns unui anunţ publicat pe site-ul bestjobs.md pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Republicii Moldova, pentru care este căutată o persoană “capabil(ă), cu experienţă în condus ţări, dornic(ă) să rămână în istorie şi să se îmbogăţească doar din salariu”.

Conform anunţului publicat în data de 4 septembrie, responsabilităţile postului includ “organizarea şi conducerea de şedinţe, verificarea zilnică a bugetului statului, deplasarea în teren”, dar şi “posibilităţi de călătorii în străinătate.

Cerinţele se referă la “abilitatea de a citi clar discursuri şi comunicate de presă”, “experienţă de minim doi ani în posturi din conducerea ţării”, “cunoştinţe de gramatică”, dar şi “cunoaşterea perfectă a limbilor română şi rusă” şi “abilitatea de a vorbi cu accent moldovenesc” sau “fizic plăcut”.

Obiectivele locului de muncă, cu un termen de patru ani, sunt crearea unui mediu economic şi social “care să-i convingă pe moldovenii din străinătate să se întoarcă în ţară (sau să regrete că nu se întorc)”, dar şi să protejeze populaţia “pe cât posibil de tot felul de crize, mai ales politice”.

“NB. Dacă nu ai respectat obiectivele şi nu eşti capabil să justifici eşecul în aşa fel încât să te credem, te dăm afară şi ne dai 80 la sută din salariul plătit deja înapoi”, avertizează anunţul, adăugând că, pentru candidaţi constituie un avantaj aptitudini de navigare pe Internet, cunoştinţe de Word, Paint, Solitaire sau Black Jack. Potenţialii candidaţi mai sunt avertizaţi şi că, în cazul neîndeplinirii obiectivelor, vor primi “comentarii negative pe Facebook, Linkedin şi pe blogul personal”, “suficiente cât să nu mai fie angajaţi de nici o ţară”.

Finalul anunţului promite candidaţilor că, în cazul în care vor îndeplini obiectivele, “vor fi poleiţi cu aur” sau chiar cu platină în cazul în care le vor şi depăşi.

Doar 35? Mda, o muncă foarte grea. Înţeleg. Una peste alta, continuăm să alegem preşedintele dintre noi, cititorii acestui blog. Aştept propuneri la comentarii. Deci: cine se bagă pentru un post de preşedinte? De ce trebuie să fiţi anume voi preşedintele Moldovei şi, foarte important, de ce vreţi asta?

Moldova parca ar fi într-un război civil: două parlamente(PCMR, AIE), doi preşedinţi(Voronin, Ghimpu), fără un guvern. Pe post de ghiulele vorbe spuse la nervi, adică na hren-uri, dar şi articole tăioase în presa angajată de fiecare parte. O situaţie dramatică apare însă şi nu se vede din cauza acestui război.

Am citit un articol în www.businessexpert.com şi mi-am dat seama că lucrurile pot fi rele, rele, rele de tot când praful se va aşeza un pic. Mă refer la economia Moldovei, la bănuţul de toate zilele. Comuniştii au văzut că nu mai fac faţă cheltuielilor cu bugetul subţire şi au încercat să obţină un împrumut de la FMI. FMI-ul a zis: OK! şi a făcut o listă cu cereri. Moldova trebuia să-şi deprecieze leul, adică dolarul să se scumpească. Moldovenii să se pensioneze la 65 de ani, asta dacă mai supravieţuiesc până la acestă vârstă. În plus, pensiile să nu mai crească… deloc. În schimb să crească impozitele, mai exact TVA-ul. Mai este o altă chestie care m-a făcut să mă îngrozesc: concedieri în rândul medicilor şi profesorilor. Vreţi să daţi afară oameni când se scumpeşte totul în jur?

Vă trebuie un rezumat sau aţi prins totul? Adică, vă dăm afară, totul se scumpeşte din cauză dolarului în creştere, muriţi dracului de foame şi nu ajungeţi la pensie căci oricum vrem să economisim nişte bani. Îmi trebuie şi mie o poză a tipului care reprezintă FMI în Moldova. Vreau să joc darts pe ea. Apropo, comuniştii nu au acceptat condiţiile, în schimb vine noua putere care a contactat telefonic FMI şi a solicitat niscaiva negocieri. Sper să trimită nişte oameni pregătiţi şi negociatori buni, altfel se va tăia în carne vie.

PS: continuă înscrierea în cursa pentru preşedintele Moldovei, nu vă sfiiţi să vă propuneţi candidatura. Nu uita, ţara are nevoie de preşedinţi! Vedeţi postul de mai jos.

Am făcut o glumă pe acest blog. Am zis dacă tot se caută un preşedinte să o facem ca la carte. Am ticluit un anunţ de toată frumuseţea pe care am zis să-l dăm pe CNN. O vedea vr’un nene şi poate îşi face milă de noi: se angajează la noi preşedinte să ne scoată din sărăcie. Când colo cineva a şi publicat un anunţ pe internet în acest sens. Buun. Văd că a prins ideea. Eu, de exemplu, aş alege un preşedinte german. Ăştia ştiu să muncească, sunt corecţi, punctuali, le place ca şi cei din jur să pună osul la treburi. Mai mult, atunci când România s-a gândit să-şi aducă un rege, tot la un german s-au gândit. Logic. N-au greşit mult. Păcat că a fost istoria rea.

Ce vroiam să propun de fapt? Bre, oameni buni. Hai să alegem un preşedinte. Noi, că ne-am săturat de matrapazlâcurile lor. Ei numesc preşedinte, ei se ceartă, se împacă, fac afaceri… Voronin a fost cumva preşedintele Moldovei? D’apoi cum… Cine l-a ales. Eu nu. Voi? L-aţi ales? Tot nu. Este preşedintele a 101 oameni care au participat la nişte alegeri.

Aşa că propun să alegem un preşedinte, dintre voi, cei care citiţi acest blog. Alex Vorn, cititor fidel al acestui blog şi-a propus deja candidatura. Bravo! Ideea este următoarea. La comentariul acestui post scrieţi de ce vreţi şi de ce trebuie sa fiţi preşedintele Moldovei, scrieţi tot ce vă dă prin cap. Orice platformă este bună… Peste fix două săptămâni o să organizez alegerile. Fac un sondaj cu numele celor care m-au convins. Cred că o să fie cam toţi, cretinii să se autoexcludă din start, ei oricum candideaza pentru adevărata funcţie de preşedinte. Hai s-o facem şi pe asta… Succes la alegeri stimaţi cititori.

Îmi vine greu să scriu despre ceva ce respect enorm. Simt că orice aş spune ar transforma adevăratele mele sentimente în trivialitate. Nu ascund, ţin mult la Pro TV Chişinău. Nici nu s-ar putea altfel. A fost primul meu job adevărat. A fost visul devenit realitate, pe care îl vedeam zi de zi când îmi urmăream reportajele seara la TV. A fost scopul atins, a fost fericirea de a mă simţi jurnalist adevărat. Nici o altă redacţie din Chişinău nu cred că m-ar fi făcut să ating această nirvana.

Ieri, PRO TV Chişinău a făcut 10 ani de supravieţuire. Pentru că asta fac jurnaliştii de meserie într-o ţară în care eşti arestat deoarece stai lângă o camera şi ţii în mână un microfon. Au fost 10 ani în care PRO TV Chişinău a scris istoria clipei. Şi după zece ani, monopolul ştirilor PRO TV Chişinău nu a fost clintit. Sunt încă cei mai buni. Explicaţia stă în profesionalism. Nu exagerez, Republica Moldova ar avea de pierdut multe dacă ar dispărea PRO TV Chişinău. De fapt, toţi cei care au încercat să distrugă PRO TV, l-au făcut mai tare. În schimb ei au dispărut subit sau urmează să dispară trecând în cărţile de istorie la capitolul Moldova în cădere liberă. Vezi cazul PPCD, care nu mai există practic ca partid şi PCRM - un mastodont în putrefacţie.

Dar prefer să nu vorbesc despre politică, importanţă, destin. Vreau să vă povestesc despre relaţia specială pe care am avut-o şi o mai am cu PRO TV Chişinău. Eram anul întâi la Facultatea de Jurnalism, ULIM. Multă naivitate, multe vise, iar unul dintre ele să fac reportaje de televiziune. Practic, pentru aceasta am venit la facultate, nu? După nişte perindări pline de experienţe utile printr-o agenţie de presă, radio, ziar s-a întâmplat minunea. Am ajuns să muncesc cu cei pe care îi admiram şi îi urmăream pe furiş pe la conferinţele de presă: jurnaliştii de la PRO TV Chişinău.

M-a ajutat experienţa, m-a ajutat marele vis. Am insistat mult, am depus CV-ul, am fost luat pentru câteva săptămâni de probă şi în sfârşit am fost angajat. Trebuia să mă fi văzut. Un student, anul trei de facultate, angajat la PRO TV. Numele meu era atunci Fericire. A trebuit să învăţ mult, a trebuit să fur de la noii mei şefi, de la noii mei colegi: Artur, Angela, Lorena, Elena, Oxana, Dorian, Cornel, Natalia, Cătălin… M-am simţit extraordinar de bine atunci când am făcut reportaje bune, m-aş fi băgat în pământ când o dădeam în bară. Îmi era ruşine să greşesc copilăreşte când munceam cot la cot cu profesioniştii.

Ţin să povestesc un episod. Dar mai întâi să vă întreb dacă aţi auzit de Vasile Botnaru? Este unul din cei mai buni jurnalişti din Moldova. Un tip pe care îl respect mult şi care mi-a fost o perioada profesor la facultate. Ne învăţa cum se scrie şi ce înseamnă ştirea. Dar nu era genul de profesor uzat şi închistat în propriile teorii. Nu, un jurnalist care a venit să-i înveţe pe nişte copii lucruri elementare. Bun. Despre ce episod este vorba? Am făcut un reportaj din Transnistria. Era despre referendumul din partea stângă a Nistrului prin care oamenii erau întrebaţi dacă vor să se unească cu Rusia. A doua zi după ce a fost difuzat materialul meu, l-am întâlnit pe stradă pe Vasile Botnaru. S-a uitat la mine, m-a recunoscut, m-a salutat şi mi-a zis că i-a plăcut foarte mult reportajul. Am avut o zi frumoasă… Da. Ce să mai zic? Soarta a făcut să plec din Chişinău şi sunt nostalgic după acele vremuri frumoase. Cât despre şcoala PRO TV Chişinău, rămâne adânc încrustată în creierul meu de jurnalist. La mulţi ani colegi! Chiar cu o zi întârziere.

Nu e Alexa, adică urâţică, fără voce şi doar cu un camion de tupeu. Dimpotrivă, mi se pare frumoasă, are voce, cântă bine. Ieri a deschis a doua seară de concurs la Cerbul de Aur. Video mai jos. Personal, mi-a plăcut. Voi, ce părere aveţi? Vorbim de Olia Ţira. Poate nu ştiaţi, dar Olia Ţira s-a născut în Germania de Est, în familia unui ofiţer, iar în timpul copilăriei a călătorit extrem de mult. Abia când a trebuit să fie dată la şcoală s-a stabilit în Cahul, orăşel din sudul Basarabiei. Pe lângă cum cântă îmi mai place la Olia o chestie: că a evoluat mult în ceea ce priveşte limba română. Vorbitoare de limbă rusă, a reuşit să treacă la un nivel acceptabil, chiar bun al limbii române.

Apropo, la Cerbul de Aur mai participă Geta Burlacu şi Pasha, un cântăreţ din Moldova de care nu am mai auzit.