Se spune că orice minune ţine trei zile doar. Sau două? Mai întâi să vă spun că aţi înţeles bine titlul - da, Filat este o minune a politicii moldoveneşti. Cum să-i explici altfel ascensiunea vertiginoasă? Doar domnul Filat nu prea are carisma, iar prin carisma înţeleg doar faptul că place sau nu place la public: prin apariţii, prin discursuri. La cum îi ştim pe moldoveni, ei parcă vor un lider din popor, un om care să le vorbească limba, un om care să fie cam ca ei: de exemplu Voronin. “Uite pe ăsta îl înţeleg”, îmi spuneau ţăranii prin 2001.

Filat este prea simandicos, prea bine îmbrăcat, prea elegant, prea curăţel. Ce lideri am avut până acum? Snegur - ca pâinea caldă. Lucinschi - ca şăfu’ di la raion îmbrăcat la patru ace, dar este prima generaţie în pantofi. Voronin - un tătucă dur, un om din popor, care ştie să vorbească pre limba oamenilor. Când colo, vine acest Filat - şi bogat, şi stilat, şi vorbeşte ca din carte, cine dracu să-l înţeleagă? Cine să-l voteze? Şi uite, l-au votat oamenii.

Să mă înţelegeţi corect. Nu m-am transformat peste noapte în Filatelist sau poate Filatist, ca să nu supărăm colecţionarii de timbre. Mă uimeşte însă această ascensiune bruscă şi tocmai până în vârful puterii. Scriam acum câteva luni că Filat este un tip găunos - aveam în vedere că nu prea are el profunzime, vorbeşte frumos, dar fără scânteie. La o adică, atunci când vorbeşte Filat casc a plictiseală. Credeam că nu va face nimic cu partidul lui liberal şi democrat. Cât am greşit! Ce ascensiune! Dacă în alegerile locale din 2007, Chirtoacă l-a bătut pe Filat rău, la alegerile din 2009, Filat s-a ridicat mult, mult. Filat avuse 8 procente atunci când a candidat pentru primăria Chişinăului, Chirtoacă peste 24 de procente. Acum, PLDM are 12,4 procente, iar PL 13,13.

Numai că, spre deosebire de Filat, Chirtoacă este popular, Chirtoacă are acea priză la public care îi lipseşte lui Filat, dar despre Chirtoaca vreau să vorbesc altă dată. Dacă totuşi vi se pare normal şi credeţi că este simplu, explicaţi asta: cum reuşeşte un partid de opoziţie, creat în 2008, să ajungă la putere un an mai târziu, să-şi desemneze liderul prim ministru? Cum? Parcă tot mi s-ar întoarce limba şi să spun că Filat merită respectat cel puţin pentru acest lucru. Mi s-ar întoarce, dacă nu aş şti că politica este arta unde imposibilul este mai mereu posibil şi unde încă se mai întâmplă minuni…

Deschiderea Realitatea la Chişinău a stârnit valuri uriaşe, talazuri în piaţa mediatică din Moldova. Poate vă miră, dar există piaţă mediatică la Chişinău. Numai că, din păcate, partea de caşcaval o ia televiziunea rusească. Mai exact, postul public de televiziune din Rusia papă cam 90 la sută din publicitatea moldovenească. Aşa că mă întreb, oare cât de sigură este investiţia lui Sorin Ovidiu Vântu în Republica Moldova? Oare chiar va scoate bani?

Pe de o parte, avem o televiziune rusească extrem de puternică, pe de alta, o televiziune naţională depăşită tehnic, intelectual şi, în sfârşit, avem televiziunile locale. Cele din urmă emit atât în română, cât şi în rusă, dar nu aceasta este problema. Problema este că nu se pot pune cu puternicile televiziuni ruseşti. Nu prea au ce programe să propună telespectatorului în schimbul show-urilor de la Moscova extrem de interesante şi bine închegate. Sau nu… Poate ar fi un program ce ar putea bate televiziunile ruseşti - ŞTIRILE. O fi moldovenii interesanţi de Vremea, programul de ştiri de la ORT, dar tot mai interesaţi ar trebui să fie de Mesager, Ştirile PRO TV, Novosti şi multe altele. Doar aşa află ce se întâmplă lângă ei. Aşa că răspunsul la prima întrebare este: da, afacerea Realitatea Chişinău poate fi profitabilă, asta dacă face ştiri de calitate.

Dar, până una, alta, Realitatea Chişinău procedează corect. Se înfige tare în ştiri, mai ales ca este o televiziune de ştiri. Apoi caută tot ce este mai bun pe piaţă: jurnalişti şcoliţi, cu meserie în cap, sunt luaţi de la alte televiziuni, ademeniţi cu oferte bune spune Felicia Roşca  pe blogul ei. Este normal, logic. Şi eu aş face la fel. Cât m-ar costa să cresc, să învăţ un începător? Timp, bani, nervi. Mai bine iau nişte profesionişti şi sparg piaţa. Acestea sunt talazurile despre care vorbeam la început.

Una peste alta, după trecerea comuniştilor în opoziţie, observ că tot mai mulţi români se gândesc să investească la Chişinău. Podurile de flori s-au dărâmat, sperăm că cele economice vor fi mai trainice.

Să presupunem că eşti pe o strada în Londra şi te întreabă cineva, Uer ar iu from? Tu îl priveşti în ochi şi îi spui, From Repablic of Moldova. Şi cum cuvintele înşirate de tine nu l-au informat, ba dimpotrivă, l-au băgat în ceaţă, începi să-i povesteşti locuri, chestii, oameni pe care i-ar putea cunoaşte şi care l-ar lămuri un pic. Dar te gândeşti bine şi nu prea găseşti personalităţi, oameni cunoscuţi în toată lumea. Ce dracu să-i zici englezoiului holbat la tine. Şi atunci îi cânţi, Maia hiii, Maia huuu, Maia hoho. Acum vezi că ochii i se luminează şi că încearcă să-şi amintească. Pe urmă silabiseşte, Druagostiea Din Tuei? Yes, yes, te bucuri tu, Dragostea din Tei, Ozone, Dan Bălan, întăreşti in disperare. Numai că mai mult de atât nu ai ce să-i spui. Cu preşedintele dictator ţi-e ruşine, în plus nu prea l-au dat pe Voronin la BBC ori CNN.

Aşa că te laşi păgubaş. Îl inviţi pe englezoi să bea ceai cu tine în prima cafenea ca să îi povesteşti de unde vii şi ce ţară reprezinţi. Mai întâi îl rogi să-şi termine repede ceaiul, iar din geantă scoţi un PET de Cola, în care tu ţii nişte negru de Purcari. Il torni repede să nu vadă chelnerul că ai venit cu băutura de acasă şi îi explici că vin de ăsta bea chiar şi Ze Quiin. Licoare bună şi naturală, cu multe grade, care se găseşte în abundenţă pe la Chişinău. Există în mijlocul ţării un beci maaaare, maaaare. Acolo ai vin cât un ocean.

După ce vă chercheliţi bând pe furiş Negru de Purcari, tu scoţi o poză din buzunarul de la piept. Este prietena ta. O frumuseţe de fată blondă, cu ochi albaştri şi cu privire gingaşă. Îi explici că femeile din Moldova sunt frumoase foc şi că nu le-ai schimba pe grasele şi prost îmbrăcatele englezoaice, mai ales pentru că ultimele au şi tupeul să nu-ţi facă mâncare atunci când te întorci pe două cărări acasă. La final te desparţi prieten de britanic, spunându-i că dacă trece vreodată pe la Cucuruzeni, păi să intre şi pe la tine. Locuieşti în casa cu poartă roşie de lângă biserică. De, moldovenii şi în Londra sunt ospitalieri.

Dacă serios, lucrurile cu care ne lăudăm noi în faţa străinilor sunt: cântâm bine, avem vin bun şi femei frumoase. Cum să cauţi alte valori? Fotbal, ioc. Savanţi, de unde? Economie - doar subterană. Sincer, nu am o problemă că ne lăudăm cu vin bun şi voce frumoasă. O fi şi astea calităţi. Mi-e cam greu să aud când se spune, frumoase fete pe la Chişinău. Dacă nu avem cu ce să ne mândrim, băgăm carne proaspătă la înaintare. După asta ne mirăm, cum de Moldova, o ţărişoară cu populaţia unui oraş, a umplut lumea de fete traficate?!

Românii vor respect. Mai exact Realitatea vrea respect pentru români. Clipul de mai sus este plin de chestii care te fac să-i urăşti pe politicieni. În principiu, campania este corectă şi loveşte unde trebuie. Potrivit sondajelor, în România, poporul are cea mai mică încredere în partide. De altfel, observ o situaţie incredibilă. Politicienii ştiu acest lucru şi au început să facă capital politic (cacofonie asumată) urlând că toate partidele sunt corupte. Băsescu, Oprescu fac parte dintr-o clasă politică, sunt exponenţii principali şi cei care o definesc, dar tot ei spun că aceasta e rea. Ce absurditate! Mulţi români văd asta, iar greaţa sporeşte. Nişte corupţi şi nesimţiţi. Dacă aş avea cetăţenie, aş merge la vot să mi-l anulez. Am, aşa, o silă faţă de animalele politice…

Spre deosebire de români, noi, moldovenii încă nu vrem respect. Noi nu am crescut până la acest nivel. Deocamdată suntem doar susţinători. Eu îl susţin pe Filat, iar eu pe Chirtoacă. Eu sunt pensionar şi am dus-o bine pe timpurile sovietice, aşa că ţin cu comuniştii. La moldoveni nu a apărut încă această atitudine critică vizavi de toată clasa politică. De pildă, eu. Am fost atât de mult anticomunist, încât mi-e greu să fiu antiFilatist, antiGhimpist, antiUrechenist şi alte feluri de anti… Uneori, atunci când mă mai trezesc şi le dau câte o scatoalcă politicienilor, sunt luat la trei parale de cei care sunt pro: proFilat, proGhimpu, proUrecheanu şi alţii. Oamenii încă nu conştientizează că politicienii au o altă socoteală atunci când vin la putere. Ei vin la putere nu pentru că au scopuri nobile, puterea este scopul în sine: trebuie s-o păstreze cât mai mult.

România a trecut prin ce a trecut Moldova. Este un pic mai matură la capitolul relaţie politicieni-popor. Atunci când poporul era ahtiat după Ciorbea, Roman, Constantinescu şi alţii, camarila lor politică fura de rupea. Aşa au apărut miliardarii români de astăzi. Ei bine, teamă mi-e că Filaţii şi Chirtoacii, Lupii şi Urechenii de azi să nu fie Ciorbii şi Romanii de ieri, pentru că noi, moldovenii, suntem ahtiaţi după puterea liberal democrată şi nu vom vedea ce ni se va fura de sub nas. Avem o scăpare - pur şi simplu trebuie să gândim critic. Somnul raţiunii naşte monştri ca Băsescu, Oprescu. Ar trebui să nu-i lăsăm nici pe Filat, Chirtoacă să se transforme în asemenea animale… politice desigur.

Pe aşa criză, aşa clipuri: cu bombe sexy şi goliciuni. Marca Dan Bălan, cine altu’? Habar nu am cum va fi primită piesa. Nu mă atinge cu nimic dacă va deveni hit. Nu-mi pasă că îmi va spăla creierii, iar peste o săptămână o voi îngâna şi eu ca un zombi. Altceva mă deranjează rău de tot…

Am o problemă mare cu noile piese lansate de moldoveni şi români. O MARE PROBLEMĂ şi chiar vroiam să scriu despre aceasta. E un prilej bun. Băi, fraţilor, nu ne mai poluaţi cu limba engleză. Dau drumu’ la televizor, ajung la canalele muzicale româneşti şi toţi, dar toţi, cântă în engleză. Probabil că limba română nu mai vinde la fel de bine. Dragostea din tei o fi fost o excepţie?

Dacă acum doi ani, numai vreo câţiva cântecaci români se strofoleau în engleză, astăzi vrei să asculţi ceva în română şi nu ai cum. Toţi schimonosesc engleza pe melodii ritmate şi sacadate. Mi-e silă deja, cred că şi piaţa este saturată. Sunteţi de acord? Dacă vine cineva cu un cântec nou în limba română acesta devine imediat HIT. Dan Bălan, tu ai uitat limba română?

S-a întâmplat o minune şi nimeni nu a murit în “atacul terorist” din Chişinău. Sincer, nu-mi explic… Mă bucur că nu s-a întâmplat o tragedie, dar totuşi, de ce? Am încercat să-mi dau seama de puterea exploziei şi am căutat ceva imagini pe youtube. Vedeţi mai sus ce au făcut nişte ruşi inconştienţi cu o grenadă oarecum similară. Aceasta a bubuit extrem de puternic şi putea omorî pe oricine care îi era în preajmă. Cum a fost lume multă în Piaţa Marii Adunări Naţionale, singura explicaţie raţională este că insul, primul terorist basarabean, i-a speriat pe oameni. Aceştia s-au împrăştiat repede şi abia după aceasta a aruncat grenada. Un terorist bun la inimă. Ar mai fi o explicaţie: mâna lui Dumnezeu i-a ferit pe tineri.

Pam-pam. Iată-l pe primul terorist moldovean. Aduce un pic a Bin Laden. Îi lipseşte barba şi accentul, dar, de fapt, nu l-am auzit vorbind. Înainte să-i analizăm mecla teroristului, să analizăm informaţia de sub poză. E tare - vîrsta 23 ani, înălţime 170 cm, părul negru. Îmbrăcat scurtă verde închisă, blugi negri, vorbeau/vorbea în limba de stat. Un terorist tânăr, cam jos de înălţime, ochi migdalaţi şi bruneţel. O fi rrom? O fi chinez? Şi încă ceva, ce este închisă, culoarea verde sau geaca teroristului? Eh, păcat că nu avem informaţii suficiente. L-am găsi mai repede. Doar toată lumea vrea să-l cunoască pe primul terorist basarabean.

Ce ţin în mână este o piatră, pe care dacă o tratezi cu cianură iese 0,001 grame de aur. De altfel, dintr-o tonă de materie brută abia de iese un gram de aur. Vi se pare mult, puţin? Păi, să ştiţi, această zonă este cea mai bogată în aur din Europa. Problema este că locurile sunt şi o perlă de frumuseţe virgină.

Nucile pe care le-am găsit prin munţi erau mici, foarte tari, şi aveau un gust ciudat. Oare conţineau aur? Apropo, lacul pe care îl vedeţi este unul sterp; frumos, dar sterp.

Priviţi cum rugineşte încetul cu încetul muntele. Sâmbăta trecută, muntele era de o culoare roşie galbenă, astăzi trebuie să fi nins şi totul o fi alb pe la Roşia Montană. Poza doi este un început de carieră. Aici se aduna piatra, se prelucra şi se scotea aur. În poza trei vedeţi o casă frumoasă, dar semiprăbuşită. Pentru că nu se mai scoate aur, minele sunt închise, oamenii au plecat lăsând jale în urmă. Păcat de munţi, aici ar putea fi dezvoltat turismul, doar că se scuipă pe o astfel de posibilitate. Oamenii ar vrea, autorităţile locale îi încurcă.

Oraşul pare unul medieval, cu ulicioare înguste, cu ferestre mici şi cu obloane trase. Păcat că se distruge. Apropo, în zona au scos aur până şi romanii. Cică anume pentru Roşia Montană au cucerit ei Dacia. Vedeţi nişte pietre cu inscripţii latine. În poza trei aveţi o galerie subterană - aşa arată o mină din perioada romană.

Domnul din imagine a fost ghidul nostru, desigur, ar fi preferat să sfredelească acum munţii, doar este miner. În poza trei vedeţi cum arată o carieră de aur părăsită. Am trecut pe lângă aceasta, iar senzaţia este că mergi pe Lună, mult praf, pietre, părăseală. Oare aşa va arăta Roşia Montană după reluarea săpăturilor?

Încă nişte poze din care frumuseţea răzbate cu putere. Ah, da şi noi pe un vârf de munte.

M-aş mai întoarce aici. Frumuseţe monumentală. Oare chiar se distruge? În ultima poză vedem şi valea Oltului.

Undeva, pe o pantă de munte, a fost construită o biserică catolică. Sublim. În poza a doua, un lucru şocant: o piatră funerară pe care cineva şi-a trecut numele şi anul naşterii deşi nu a murit. Ce chestie ciudată?! În ultima poză vedeţi… aur. Mai exact este o vână de aur. Este aici de sute de mii de ani şi au rămas foarte puţine. Le-au sfredelit, explodat dacii, romanii, ruşii, germanii, românii… Aurul acesta - o binecuvântare, care de fapt s-a întors ca un blestem împotriva românilor.

Se apropie alegerile prezidenţiale în România, alegeri în care vor fi implicaţi şi zeci de mii de moldoveni, poate chiar sute de mii. Moldovenii vor vota în draci pentru Băsescu. Sunt sigur. Înaine de a aruncă votul în urnă ar trebui să se întrebe: ce a făcut Băse pentru Moldova? Nimic. Ba nu, răspunsul este: NIMIC BUN!

Ceea ce a făcut marinarul preşedinte sau preşedintele marinar a dăunat Moldovei şi viitorului acestei ţărişoare. S-o luăm pe rând. Mai întâi să vorbim de ceea ce s-a văzut. S-a văzut faptul că Băse a venit să-l susţină pe Voronin în 2005, la alegerile prezidenţiale, atunci când generalul era aproape pe ducă - în jurul Basarabiei bântuiau revoluţiile portocalii. Aşa ne-am ales cu prelungirea guvernării roşii. Băse nu s-a oprit aici. L-a invitat pe Voronin la Bucureşti şi i-a organizat un târg de vinuri. Ce curtoazie frumoasă! Pe urmă Voronin i-a trimis nşpe mii de sticle de vin din care am băut şi eu. Băsescu nu le-a ţinut pentru sine ci le-a împărţit tuturor celor care veneau pe la Cotroceni.

Noi moldovenii ce am câştigat din aceste gesturi drăguţe? Ulterior au fost declaraţii d’ale lu’ Băse. Că dăm cetăţenie moldovenilor, că trebuie să avem o relaţie bună cu Moldova. Cetăţenia se obţine la fel de greu, iar relaţiile s-au înrăutăţit. Partea de vină o are şi preşedintele României, nu doar Voronin.

Acum, ceva ce pe mine m-a şocat, ceva ce nu aţi auzit din altă parte. Ştiaţi că Băsescu, mai exact PD-L, l-a susţinut cu fonduri şi oameni pe Iordan la alegerile locale din 2007? În fiecare zi, oameni de la PD-L plecau spre Chişinău să-l ajute pe Iordănel să câştige primăria. Cineva însărcinat cu acest lucru spunea cuiva, care mi-a zis şi mie: “Nu vreau să-i ajut pe comunişti, dar nu am ce să fac. Ordin de sus.” De unde de sus? Lesne de închipuit. Abia când a câştigat Chirtoacă a fost luat în braţe de Băse, dar până atunci a fost total diferit.

Probabil că Băsescu are nevoie acum de voturile moldovenilor. Alegerile se anunţă extrem de tensionate, iar rezultatele strânse. Trebuie să se întrebe, însă: oare merită să fie votat de moldoveni? Şi moldovenii trebuie să se întrebe acelaşi lucru.

Primul lucru pe care l-am făcut când am văzut ştirea pe jurnaltv.md, pe unimedia.md, protv.md şi stireazilei.md a fost să anunţ alţi jurnalişti despre tragedie. Era ora 12.00, dar jurnalistul şi înainte de somn este jurnalist. Imediat după aceasta m-am întrebat, oare ce face fratele meu, student în Chişinău? Pe vremea când eram eu student nu ratam şansa de a merge la concertele din centrul oraşului. Nu de puţine ori am stat lângă Arcul de Triumf privind scena.

Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat, însă vocea somnoroasa a fratelui m-a liniştit - dormea. Hm, ce băiat cuminte. Am urmărit informaţiile despre ce se întâmpla în Chişinău şi la Realitatea. În direct era Dorin Chirtoacă ce spunea că numai cu o săptămână în urmă, un colet suspect, pe care scria Moarte lui Dorin Chirtoacă, a fost găsit în centrul oraşului. Coincidenţă sau nu, ieri seara o grenadă a explodat… Oare chiar cineva îi vrea moartea lui Chirtoacă?

Una peste alta, iarăşi vor începe discuţiile despre faptul că moldovenii au prea multe arme, la Chişinău sunt automate, grenade la liber… Of, ce m-am săturat de prostiile acestea. Ce să-i faci?! Astfel de ştiri alimentează clişeele. Totuşi mi-e greu să cred că au apărut terorişti la Chişinău. Greu pentru că adevăraţii terorişti sunt cei care ne-au lăsat fără drumuri, fără viitor, fără o societate sănătoasă. Politicienii terorişti au concurenţă?

Apropo, priveam imaginile de la sărbătoarea din centrul Chişinăului. Când eram acasă nu observam asfaltul crăpat şi plin de gropi pe care dansează fete una ca una. Parcă era normal să văd vinul gâlgâind din butoaie. Nu mă mira atunci când tinerii dădeau lejer peste cap pahare de vin sau vodkă. Nici oamenii beţi mangă ce se dădeau în stambă pe străzi nu era mare noutate. Până la urmă cineva dintre aceştia pot fi, sunt teroriştii? Îi vedeţi în clipuleţul de mai sus.

Pam-pam. Filmul călătoriei mele în Roşia Montană, o localitate din România, un mic orăşel cochet, extrem de frumos, aflat în mijlocul Carpaţilor, acolo unde am fost weekend-ul trecut. Nici nu vă închipuiţi câtă frumuseţe poate exista pe lume. Cum putem noi să ne limităm la lumea noastră mică din oraşele noastre mari? Suntem atât de neînsemnaţi în comparaţie cu frunza ce rugineşte în copacii din vârf de munte… Asta am înţeles eu din mica mea călătorie. A început cu CFR-ul absolut românesc, a urmat pe drumurile din România cu un autocar din România, a continuat pe cărările puţin umblate ale munţilor, români şi ei, şi s-a terminat cu întoarcerea acasă - pe drumurile în care veşnicia se loveşte de multă nesimţire şi lucrări de mântuială.

Astăzi povestim despre CFR. Am luat trenul din Gara de Nord. Am întârziat şi nu reuşisem să ne fi luat bilet, aşa că omul din tren mi-a spus discret, dacă luaţi bilet de la mine, va fi mai scump! Era un fel de a mă convinge să-i dau şpagă. Am preferat să-i râd în nas şi să-l refuz pe naşul. Nu s-a supărat şi mi-a tăiat chitanţă. Până la urma nu a fost rău în tren, decât că în spatele nostru au stat două femei de etnie rromă, ca să nu zic ţigănci, ce şi-au scărmănat limba şi depănat istoria toată noaptea. Am aflat amănunte picante din anatomia bărbaţilor lor, dar şi multe cuvinţele pe care mi-e jenă să le reproduc aici. Oricum le cunosc genealogia de la maimuţă până astăzi povestită şi descrisă amănunţit. Păcat că nu-mi foloseşte la nimic. Am fost martor şi la o situaţie anecdotică: doi reprezentanţi ai etniei rrome au greşit trenul. Şi-au dat seama atunci când acesta ieşea din gară. Vasileeeee, opreşte bă trenu’, a ţipat rromul mai mare celui mai mărunţel. Numai că Vasile nu prea oprise trenuri la viaţa lui, aşa că în loc să apese botonul pentru oprire tren, l-a apăsat pe cel pentru deschiderea uşilor între vagoane. După această nereuşită au urmat alte expresii cu rădăcini adânci în anatomia familiei lui Vasile, care Vasile a aflat în plus şi ce servicii sexuale ar urma să-i presteze colegului său de călătorie. 

Revenind la filmuleţul de mai sus. Cer scuze pentru calitatea extrem de proastă, dar, nu-i aşa, frumuseţea nu poate fi pixelată? Erupe din imaginile proaste suprinse cu un telefon mobil. Revin în posturile ce urmează cu poze extraordinare din mica mea călătorie. Deocamdată, o vedeţi pe repede înainte în clipuleţul de mai sus. Apropo, şi muzica este mişto…

Eu sunt în Alba Iulia, Moldova în CSI, şi prima chestie şi a doua am ştiut-o de o săptămană. Via Petru Terguţă un reportaj.

Astăzi merg spre Alba Iulia. Este o călătorie interesantă, fără peripeţii. Sper. După cum v-am obişnuit deja, poze şi posturi mai târziu pe blog.