COJOCARI Vitalie

Filmul evenimentului din 15 octombrie este cât se poate de simplu: puţin după ora 22.00 o grenadă explodează în mijlocul mulţimii înfierbântate de dans şi aburi bahici. Câteva ore mai târziu răniţii ajung în spital. După o scurtă investigare medicală majoritatea sunt trimişi acasă. Imediat, a doua zi, procuratura, SIS, MAI declară într-un glas - a fost un atac terorist. Atât de promt, atât de siguri. Prea siguri.

De ce a facut asta? Ce a vrut să demonstreze atacantul? Pe cine a vrut să-l omoare, dar mai ales cine este teroristul? Întrebări la care poliţia nu a putut răspunde. Vedeţi vreo logică în această situaţie absurdă? Este greu de crezut că în Moldova există terorişti. Moldovenii şi teroriştii sunt noţiuni total antagoniste: apa şi uleiul. Nu ştiu o cauză atât de motivantă încât l-ar convinge pe un basarabean să devină pentru o noapte terorist. Pur şi simplu nu există. Individualismul şi egoismul sunt calităţi extrem de dezvoltate la noi. “Să moară capra vecinului” e urarea noastră preferată. De altfel, chiar de la început mi s-au părut umflate declaraţiile cu privire la atacul terorist. Am tăcut, cine ştie ce se ascunde în spatele unei explozii? Cine ştie ce minte dementă a pus totul la cale? 

În studenţia mea am participat la multe sindrofii de masă ţinute în centrul Chişinăului. Ţin minte că în fiecare colţ al Pieţei Marii Adunări Naţionale erau maşini de poliţie. Oamenii legii interveneau cu brutalitate oricând aparea vreun “suspect” ori “zurbagiu”. Deci, cum a fost posibil ca cineva să explodeze o grenadă în plină lume, în lumina reflectoarelor, iar zeci de oameni să-i vadă faţa şi totuşi poliţia să nu-l reţină? Cum? Mister! Am apelat la umor pentru a caracteriza neputinţa poliţiei de a rezolva acest caz. Acum, îmi dau seamă - miliţienii de la Chişinău sunt de-a dreptul incompetenţi. Să declari tu că este vorba de un atac terorist, să anunţi că ai identificat agresorul şi l-ai reţinut, iar la scurt timp să-l eliberezi fără multe explicaţii, acest lucru dă dovadă de mult, mult neprofesionalism. În primul rând ai arestat un nevinovat. În al doilea rând adevăratul terorist, dacă şi o fi existând unul, ar putea recidiva. Dar, mă întreb eu cu teamă, până la urmă este vorba de incompetenţă sau rea voinţă? Oare nu există elemente de diversiune în această afacere? Am mai văzut lovituri de strat orchestrate chiar de cei care spuneau că sunt urzupaţi. Oare cine stă cu adevărat în spatele exploziei?

Astfel de întrebări ne chinuie din ce în ce mai mult. Este şi normal din moment ce nimeni nu suflă o vorbuliţă despre incidentul din centrul Chişinăului. Poliţia a intrat în Silenzio Stampa, presa, din păcate, a trecut subiectul pe linie moartă şi nu mai scrie nimic. Apropo de presă: sunt sigur, aici, în România, ţinea prima pagină cel puţin o săptămână, la Chişinău a murit imediat ce poliţia a considerat că nu are ce să mai declare. Trist. Una peste alta, mă deranjează rău un lucru. Atunci când poliţia a trebuit să identifice nişte copii care scriau mesaje antiVoronin pe forumuri, s-au mişcat extrem de repede. Atunci când au trebuit să identifice participanţii la Revoluţie, au făcut arestări cât ai zice “demisie”. Astăzi, însă, când chiar este nevoie de ei pentru a prinde un nenorocit ce era să omoare zeci de oameni, eşuează lamentabil. Asta se întâmplă într-o ţară în care poliţia a uitat să-i apere pe oameni, într-o ţară în care menirea forţelor de ordine era să-i ţină în frică pe cetăţeni.

Dragi miliţieni, ştim că este uşor să faci poliţie politică cu minori ce scriu pe internet, ştim că este greu să prinzi adevăraţii criminali. Totuşi, parcă meseria voastră constă în a băga la răcoare băieţi răi. Mai ştim că sunteţi aceeaşi poliţişti care rupeaţi florile din mâinile tinerilor ce veneau să protesteze paşnic în piaţă şi îi chemaţi la violenţe, ştim şi asta. Se pare, însă că voi nu ştiţi noţiunea de demisie de onoare în cazul în care nu prindeţi un criminal…