Am publicat mai jos un lung drept la replică în care, s-o spun pe şleau, eram făcut cu ou şi oţet. Este adevărat, la început mi se recunoşteau nişte merite, dar asta numai ca să fiu tras după aia rapid de urechi şi frecat cu sare. Din ce am citit cu ochii raţiunii, nu a emoţiilor, îi dau dreptate doamnei Lilia Gurez într-un singur caz: rebotezarea domnului Negruţă în Drăguţă. Acum îi sunt dator cu un miel domnului Ministru. I-l dau de Paşte. Dar, cum am putut eu, un jurnalist atent la detalii, să-l numesc Drăguţă, pe cineva care de fapt este Negruţă? Adică, numele-i vine de la Negru şi nu este Drăguţ cu noi de niciun fel. Este omul ce măreşte taxele şi vrea să ne oblige să mai avem o hârtie la noi atunci când părăsim Republica Moldova: asigurarea obligatorie.

Da, da. Deşi Lilia Gurez spune că legea care ne obligă să ne prezentăm cu poliţa de asigurare în dinţi la graniţă nu este opera diabolică a Guvernului ori a Ministerului Finanţelor, eu continui să susţin că este fix aşa. De ce? Să vedem mai întâi ce spune doamna Gurez: propunerea cu prezentarea poliţei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală la ieşirea din ţară, începînd cu 2010, niciodată nu a fost discutată la nivel de Guvern şi, după cum am fost asigurată la Ministerul Finanţelor, nici nu urmează să fie discutată.

Să vedem ce spune site-ul Ministerului Finanţelor: www.minfin.md. Daţi click pe următorul link: http://minfin.md/common/actnorm/budget/projectact/05.11.2009/proiect_lege_Partea_II.doc; se deschide un document de tip word; mergeţi până la pagina şase; undeva la mijlocul paginii este menţionată o propunere de modificare a articolului 11 din Legea numărul 269-XIII din 9 noiembrie 1994, cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova. Citim cu înfrigurare ce ni se pregăteşte. Oau, dar ce modificare interesantă? Şi anume:

…se completează cu alineatul (6) cu următorul cuprins:

“(6) La ieşirea de pe teritoriul ţării, cetăţenii Republicii Moldova cu domiciliul în Republica Moldova, cu excepţia copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani, au obligaţia să prezinte poliţa de asigurare obligatorie de asistenţă medicală valabilă, eliberată de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină.”

Acum am şi eu o întrebare, cine minte? Ministerul Finanţelor pe doamna Gurez. Site-ul ministerului Finanţelor pe noi? Sau Doamna Gurez pe mine? Oare cine o fi minţind în Guvernul Moldovei? O să-i trimit aceste întrebari şi doamnei Gurez, aşa cum mi-a sugerat să fac, ca să ne lămurim şi noi în acest labirint de snoave.

Între timp, cred că trebuie să fac o precizare: chiar dacă mi s-au spus multe lucruri şi în dreptul la replică, şi în comentariile unora dintre voi, nu am niciun resentiment. Nici unul! Este o dezbatere normală şi sănătoasă. Mi-am asumat-o. De altfel, într-un semi motto al blogului spun că vreau să “le găsesc ac de cojoc”. Un joc de cuvinte ce implică numele meu de familie, dar care explică existenţa blogului. Pentru că blogul acesta nu mângâie pe creştet, ci dă cu tesla în ţeste. Desigur, metaforic. Aşa că, continui să le găsesc ac de cojoc celor care sunt nesimţiţi, proşti, dar care deţin puterea. Mi se mai spune că am un limbaj prea “colorat”. Doamna Gurez îl consideră chiar licenţios. Hm, este colorat, dar nu conţine înjurături! M-am săturat să le aud în tot Bucureştiul, aşa că nu le suport pe blogul meu. Este “colorat” pentru că nu mi-am propus să fac o dizertaţie despre efectele benefice ale noilor taxe asupra macroeconomiei Moldovei. Mi-am propus să dezbat problema din punctul de vedere al cetăţeanului de rând. Asta fac, iar ceea ce unii numesc limbaj “colorat”, eu numesc limbă vie, ceea ce unii consideră limbaj academic, serios, eu îl scuip şi-i zic limbă de lemn de stejar.

UPDATE: Încă aştept un răspuns la întrebările mele. Unde s-a pitit eroarea sau cine minte în Guvernul Moldovei? Eu nu ştiu, iar serviciul de presă al Guvernului tace. Oare cât timp?

UPDATE: Primit răspuns, scris deja un post!

Cu bucurie în suflet vă spun, stimaţi şi dragi cititori ai acestui blog, că Serviciul de Presă al Guvernului Republicii Moldova îşi face munca şi nu mănâncă banii statului degeaba. În urma publicării pe acest blog a articolului “Nesimţirea Guvernului Filat“, am primit un email pe care îmi permit să-l aduc la cunoştinţa voastră. Este reacţia la ceea ce am scris mai jos despre noile mişcări fiscale ale Guvernului Filat. Nu am intervenit, nu am modificat nimic, textul de mai jos aparţine, după cum spuneam, Serviciului de Presă.

Am rămas profund indignată şi nedumerită după ce am citit ultima „creaţie” a Dvs. de pe blogul personal referitor la Guvernul Filat. Din cîte-mi amintesc, eraţi un jurnalist care verifica informaţia înainte de a o face publică. De aceea, nu am înţeles de ce nu aţi apelat la Serviciul de presă al Guvernului pentru a preciza măcar dacă e adevărat ceea ce se scrie. Despre ce se scrie uneori la Chişinău, cred că ştiţi nu mai rău decît mine, pentru că aţi făcut un timp jurnalism în acest spaţiu mediatic.

O primă precizare – ministrul finanţelor este Veaceslav Negruţa, dar nu Veaceslav Drăguţă.

A doua precizare – propunerea cu prezentarea poliţei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală la ieşirea din ţară, începînd cu 2010, niciodată nu a fost discutată la nivel de Guvern şi, după cum am fost asigurată la Ministerul Finanţelor , nici nu urmează să fie discutată. Din cîte am fost informată, ideea a fost avansată în cadrul unor discuţii la nivel de specialişti în domeniul sănătăţii şi cam atît. Fiecare are dreptul la opinie şi nu mi se pare corect ca libera exprimare a opiniei de către cineva să fie pusă pe seama Guvernului şi prezentată deja ca pe un fapt împlinit.

Cît priveşte acuzaţiile privind preconizatele majorări ale unor taxe şi accize, ar fi fost cazul să se menţioneze şi situaţia în care Guvernul Filat a preluat guvernarea.

Astfel, în prima jumătate a anului curent, balanţa de plăţi a ajuns la un deficit de 556 mln. dolari SUA, PIB a scăzut cu 7,8%, contul curent s-a contractat pînă la 11,2% din PIB, veniturile publice s-au redus cu 10% în raport cu aceeaşi perioadă din 2008, cheltuielile bugetare s-a majorat înainte de alegeri cu 13% (majorări de salarii şi pensii), prognoza deficitului bugetar anual era calculată la 16% din PIB, dar acum, în urma eforturilor depuse de Guvernul Filat, s-a diminuat pînă la 9,5% etc.

Evident, în această situaţie se impuneau şi unele măsuri mai puţin populare. Acestea sînt inclusiv cele la care V-aţi referit – unele majorări de accize şi taxe. Dar, era cazul să se menţioneze că respectivele măsuri nu vor avea impact asupra păturilor largi ale populaţiei, ci vor viza, preponderent, un anume grup de persoane, cu anumite venituri. Pentru păturile largi, din contra, se preconizează măsuri pentru sporirea protecţiei lor sociale. Spre exemplu, guvernarea anterioară a prevăzut în buget bani pentru plata compensaţiilor nominative doar pentru primele şase luni. Guvernul Filat, indiferent de situaţia de criză, a identificat mijloace pentru a plăti respectivele compensaţii şi în a doua parte a anului. S-au găsit bani şi pentru achitarea unor salarii majorate cu 24% profesorilor. Pentru anul 2010 se vor aloca 630 mln. lei pentru asistenţa socială, ceea ce, apropo, reprezintă o majorare de 40% în raport cu anul curent. Sînt doar cîteva exemple, dar, dacă veţi dori mai multă informaţie, Vă stăm la dispoziţie.

Să nu se creeze impresia falsă (care reiese din materialul Dvs.) că actuala guvernare intenţionează să asigure veniturile bugetare doar din contul unor majorări de taxe şi salarii, pot să Vă informez suplimentar şi despre preconizatele măsuri de descătuşare a economiei. Printre acestea aş menţiona: reducerea numărului categoriilor de bunuri supuse certificării şi licenţierii obligatorii şi alte tipuri de autorizări impuse activităţilor de afaceri; implementarea ghişeului unic fără interferenţe din partea agenţiilor guvernamentale care nu au legătură cu acest proces; modernizarea cadrului legal pentru autorizarea construcţiilor cu scopul reducerii duratei şi numărului de proceduri asociate pentru obţinerea permisului pentru construcţie; simplificarea procedurilor de iniţiere şi lichidare a afacerilor; simplificarea procedurii raportării fiscale prin promovarea utilizării declaraţiilor electronice etc.

Nu ştiu de unde a apărut teza falsă pe care o promovaţi referitor la investitorii străini. Lucrurile stau exact invers. Premierul Vlad Filat a declarat în repetate rînduri că, la momentul de faţă, noi urmează să întreprindem acţiuni pentru a restabili credibilitatea ţării în ochii investitorilor străini. Trebuie să ne reabilităm după opt ani de guvernare comunistă, timp în care mai mulţi investitori importanţi au fost pur şi simplu izgoniţi din Republica Moldova, afacerile lor fiind naţionalizate sau preluate de persoane sau grupuri de persoane apropiate fostei puteri (scandaloasele cazuri ale „Europharm”, „AirMoldova”, Hotelul „Dacia” etc.). Apropo, multe din aceste cazuri le-a preluat noua guvernare şi acum se repară greşelile predecesorilor. Spre exemplu, recent a fost adoptată o Hotărîre de Guvern prin care s-a decis restituirea Hotelului „Dacia” fostului proprietar, un investitor străin.

Premierul a dat asigurări, cu diferite ocazii, că se va modifica legislaţia în vigoare pentru a spori gradul de siguranţă şi protecţie a investiţiilor străine şi se va asigura independenţa justiţiei, astfel încît potenţialii investitori să aibă încredere în sistemul judecătoresc. De asemenea, se intenţionează reducerea reglementărilor excesive pentru ca mediul de afaceri autohton să devină unul prietenos. Controalele, ca număr şi proporţie, la fel ca şi numărul instituţiilor abilitate cu funcţii de control, urmează să fie reduse.

Va urma demonopolizarea sectoarelor economiei şi în acest sens se întreprind deja acţiuni concrete. Amintesc în context de acţiunile în vederea liberalizării pieţei produselor de carne şi peşte.

Un semnal pentru investitori va fi şi reducerea prezenţei statului pe piaţa de bunuri şi servicii prin intermediul întreprinderilor de stat.

O altă informaţie este că Guvernul va iniţia şi un Program de privatizare pentru anii următori, care va viza domenii atractive pentru potenţialii investitori. Se va merge pe varianta privatizărilor calitative, dar nu cantitative, calculînd inclusiv posibilele urmări de ordin social-economic.

Iată, cam aceasta în linii mari este poziţia Guvernului faţă de investitori şi este regretabil că la Dvs. ajung cu totul altfel de informaţii.

În context, aş vrea să Vă informez şi despre unele scopuri pe care şi le-a pus Guvernul. E vorba de scopuri reale, bazate pe calcule pragmatice. Printre acestea aş menţiona: Reducerea ponderii deficitului bugetar în PIB în 2009 pînă la 9%, cu diminuarea treptată pînă în 2012 pînă la 3%; Recesiunea economică va fi depăşită pînă în primul trimestru al anului 2010; Deficitul contului curent se va stabiliza în jurul cotei de 10% din PIB, un nivel care poate fi cu uşurinţă finanţat din investiţiile străine directe şi resursele din asistenţa oficială; Ritmul anual al creşterii economice urmează să crească treptat de la 1,5% în 2010 pînă la 5% în 2012 etc.

Vreau să Vă asigur cu această ocazie că noul Guvern respectă dreptul la libera exprimare şi este deschis pentru colaborare cu ziariştii. Făcînd abstracţie de limbajul licenţios pe care l-aţi folosit în materialul cu pricina (aceasta ţine deja de cultura fiecăruia în parte), Vă îndemn ca pe viitor, cînd aveţi nevoie de informaţii sau de verificarea informaţiilor pe care le găsiţi în altă parte, să nu ezitaţi să ne contactaţi.

Cu respect, Lilia Gurez, şefa Serviciului de presă al Guvernului

ps: Eu, Cojocari Vitalie, ţin să-mi torn cenuşă în cap şi să-mi recunosc vina în al fi botezat pe domnul ministru de Finanţe. Deci este vorba de domnul Negruţă, nu Drăguţă cum l-am redenumit. Chiar regret acest lucru. Despre restul detaliilor mai vorbim.

Pe asta chiar nu pot s-o înghit. Toată supărarea mea “proletară” a ieşit la suprafaţă, răbufnind cu forţa vulcanului. Nemulţumirea cruntă mi-a provocat-o nimeni altul decât minunatul nostru Guvern de la Chişinău. Acest Guvern democratic, liberal, pro european, etc. este de fapt hapsân, hulpav şi mare iubitor de câştiguri uşoare. Nenorociţii! Fac ce fac şi inventează noi modalităţi de a jupui încă o piele - zece nu sunt suficiente.

Să intru direct în pâine. Următoarea ştire m-a indignat la culme: Cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţia copiilor în vârstă de până la 18 ani, vor fi obligaţi din 2010 la ieşirea din ţară să prezinte poliţa de asigurare obligatorie de asistenţă medicală valabilă, eliberată de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină, potrivit unor modificări la  Legea cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova propuse de Ministerul Finanţelor. Autorităţile de la frontieră vor solicita poliţa de asigurări medicale obligatorie cetăţenilor doar  cetăţenilor domiciliaţi în Republica Moldova. (sursa - http://www.businessexpert.md).

Aţi înţeles oameni buni, dragi alegători, stimabile vaci de muls? Eşti în Italia, Spania, România, nu beneficiezi de serviciile medicale de rahat din Moldova, ei bine, TREBUIE să plăteşti. Buăi, plăteşte, că te şparlesc. Acu’ banul jos pentru poliţa de asigurare, le transmite oamenilor Guvernul Filat, prin intermediul ministerului de Finanţe. Buuuun, dar să vedem cine este domnul ministru de finanţe care mă obligă pe mine, cetăţean al Republicii Moldova, ce muncesc şi locuiesc în România, să-i arăt grănicerului, la ieşirea din ţară, poliţa de asigurare? Aha, domnul Veaceslav Negruţă. Slavaaaa! Slavic a aflat că fondul de asigurări este chel şi a decis să-l umple dintr-o lovitură - îi obligă pe toţi moldovenii să cumpere poliţa de asigurare. Ce minte îngustă de finanţist tâmpit! Îngrozitor. Iar în situaţia aceasta, nu sunt doar eu, ci aproape un milion de moldoveni. Finanţistul Slavic a făcut un calcul simplu: poliţa pe un an costă 2636 de lei, înmulţit cu un milion de moldoveni, este egal cu 2.636.000.000, adica 2 miliarde si jumatate de lei, adică peste 150 de milioane de euro. Cifră ameţitoare, dar amăgitoare. Să vedem cum mă obligă Guvernul, pe mine şi pe restul milionului, să plătim la ieşirea din Republica Moldova un serviciu de care nu beneficiem.

Ce ţară-i aceea care îşi tratează cetăţenii ca pe nişte proşti de la care poţi să iei bani?! Iar nesimţirea nu se opreşte aici. Slavic de la Finanţe a mai băgat mâna adânc în buzunarele tuturor celor care ar putea umple bugetul: accizele la automobilele cu 3000 de cm3, capacitatea cilindrică a motorului, vor fi dublate; taxa pentru folosirea drumurilor va creşte cu 60 la sută; accizele la parfumuri, ţigări, produse din cristal vor creşte cu până 12 procente; scutirile fiscale pentru investitori străini ar putea fi anulate; subvenţiile pentru agricultură vor fi reduse cu 30-40 la sută… Domnule Filat, dar cum rămâne cu politici fiscale mai blânde, cu promisiunea atragerii investiţiilor, cu uşurarea birului fiscal??? Cum cred, dobitocii din Guvern, că vor reuşi sărmanii oameni, care au ales să rămână în Moldova şi nu au luat calea pribegiei, să supravieţuiască crizei?

Dacă unele măsuri nu mă privesc şi parcă aş fi de acord cu ele, altele mă lovesc direct. Aşa că fac front comun cu toţi jecmăniţii şi spun: Huo! nesimţiţilor din Guvern. De fapt, ştiţi ce se întâmplă? Când un funcţionar nu are bani să umple bugetul şi nici creierul nu-l ajută să facă politici bune, care să impulsioneze dezvoltarea economică, atunci, inventează taxe, le măresc pe cele existente, doar, doar vor mulge bani de la popor. Parcă altceva am votat… Să mă aştepte la vot, la următoarele alegeri!

UPDATE: Chiar acum citeam că numărul locurilor finanţate de stat în Universităţile din Moldova ar putea fi micşorate cu 20 de procente. Adică mai puţine burse pentru moldovenii care vor să aibă studii superioare… Urât! Lovim în învăţământ, doar ce naiba, suntem profesionişti, ca să-l parafrazez pe maestrul Dinică. Să recapitulăm, s-a tăiat de la agricultură, de la învăţământ, din buzunarele noastre, dar nu am auzit să se taie de la armată, din salariile miniştrilor, deputaţilor, secretarilor de stat. Eh, ce-am avut şi ce-am pierdut.

Am cont atât pe prima, cât şi pe a doua reţea de socializare. Din când în când le mai vizitez. Aş zice, chiar suficient de des. Aşa aflu ce mai fac prietenii mei din Chişinău, Statele Unite, Rusia, Franţa, America de Sud… În escapadele mele de pe odnoklassniki mai derapez uneori şi trec în curţile oamenilor pe care nu-i cunosc, dar care, prin pozele lor mai mult sau mai puţin originale, mă surprind.

La capitolul originalitate, moldovenii sunt, cum să zic ca să nu supăr, fifti fifti. Nici prea, prea, nici foarte, foarte. Dacă ar vedea pozele un american, ar zice Waw. Eu însă, hahaha. Este efectul pe care îl au asupra mea multe din milioanele de poze ale sutelor de mii de moldoveni ce se dau zilnic pe odnoklassniki ori pe odnoklasnici, cum zice un bun prieten. Eu cu cumătra la ziua mea de naştere; El este veaţa mea; Fratele meu la pădure sunt doar puţinele exemple despre care îmi amintesc. Ei, cum să nu te ţii de burtă hohotind când o vezi pe cumătra cu un pahar de vin într-o mână, iar cu cealaltă mână ducând la gură o pulpoaică de pui. Şi cumătra nu este pur şi simplu, cumătra. Este o cumătră mare, cu părul oxigenat, dar cu rădăcinile negre. Grăsimea s-a pus colăcei, colăcei în jurul burţii proeminente, însă poartă un tricou şi pantaloni negri mulaţi. Pare genul de cumătră bine antrenată - înghite sticle de vodkă de se îmbată toţi, iar ea, încă trează, îi cară acasă în spate.

Cât despre veaţa mea, păi, în poză nu pare să fie viaţa, ci moartea. Mai exact, un tip cu pupilele fixe, privirea rece, capul ras, o cicatrice urâtă pe obraz, gât gros. Dacă poza îi cuprinde picioarele vezi că stă crăcit, dacă nu i se vede partea de jos a corpului trebuie să presupunem că a stat cu picioarele răsfirate. Ce mai ziceam? Ah, da, despre frăţiorul la pădure. Pramatia, un puştan cu privirea obosită, cu un colţ al gurii ţinând să nu-i cadă o ţigara, iar într-o mână demonstrează falnic o jumătate de litru de vodkă. Este mândria noastră, a tuturor? El ne va duce numele în lume, el va fi cel care ne va ridica neamul pe culmi nebănuite? Sunt retoric şi sceptic.

Pe facebook se schimbă lucrurile. Acolo îmi găsesc în special prietenii cu facultate sau cu mai mult de 5 cărţi citite. Spre deosebire de odnoklassnici, pe facebook oamenii par mai integri, mai puţin penibili. Este părerea mea. S-ar putea ca voi să aveţi alta. De altfel, iarăşi părerea mea, facebook-ul îmi pare mai apropiat de ideea unei reţele de socializare, pe când odnoklassnicii este mai mult o reţea de prezentare a pozelor din arhiva personală. Pe facebook, de exemplu, poţi să scrii ceva, poţi pune un link, un filmuleţ şi toţi o să-l vadă, pe site-ul rusesc este mai dificil, imposibil.

Partea tare la odnoklassniki este faptul că aici îi găseşti pe toţi, aproape toţi, cunoscuţii tăi care au avut tangenţe cu calculatorul. Mai intri o dată, de două ori pe săptămână şi ai văzut toate pozele. În schimb, pe facebook, trebuie să fii conectat permanent, altfel nu participi a comunicare. Voi ce reţea de socializare aţi ales?

După cum vă povesteam, intru in holul Universităţii din Bucureşti, iar aici stau câteva zeci de studenţi. Zic, stau la coadă. O fi multă lume în sală. Privesc mai atent. Văd filtrul de securitate. Zic, vai, dar ce s-a şmecherit domnul Filat. Deodată, îl aud pe unul vociferând. Oare ce s-a întâmplat? Era un reporter de la Realitatea TV care îl mustra pe o nămilă de om din SPP că nu le permite unor tineri accesul în sală. În poză se vede cameramanul. ”Dar, eu sunt pe listă? Cojocari Vitalie, este numele meu“, îl întreb pe unul din organizatori. “Da“, fu răspunsul. Ha, ce ciudat, nu m-am înscris pe nicio listă.

După ce am fost verificat ca la aeroport am intrat. În spatele meu, alţi zeci de tineri aşteptau inspecţia la buzunare şi genţi.

Numai că, până să vină Filat, am tot stat mai bine de o oră şi jumătate să-l aşteptăm. De altfel, sala era plină. Erau tineri şi în picioare. Probabil nu li s-a permis accesul la balcon. Ce să-i faci, măsuri excepţionale de securitate.

La ieşire, zeci de tineri şi tinere au aşteptat să-l vadă şi să-i strângă mâna premierului.

Pe 10 grade, căldură rău - cască mâţele, aceste două pisici au impresionat audienţa cu nişte ţinute extrem de fierbinţi. Aşa-s moldovencele noastre. Frate, trebuie să arate bine, chiar şi în Antarctida, chit că stau o lună în spital după aceea.

O fază haioasă rău. Doi tipi se apropie de o tipă şi o întreabă: “Scuză-mă. Fata care stătea lângă tine, pe scaun, o cunoşti?“. “Da“, răspunde tipa. “Ai numărul ei?“, întreabă unul din băieţi. “Da“, fu iarăşi răspunsul. “Auzi, dar este moldoveancă? Are prieten?“, sare cu vorba al doilea. “Ah, este moldoveancă, dar să ştiţi că are prieten“, le zice fata zâmbind. “Eee, atunci nu ne da numărul. Mulţumesc“, au zis şi au plecat trişti băieţii. Cred că de aici putem trage concluziile: moldovenilor le plac moldovencele; moldovenii nu se bagă peste moldoveni când este vorba de moldovence.

Ce mai seamănă între ei toţi. Ha, şi îmbrăcaţi la fel, şi privesc la fel, şi coafura asemănătoare, şi mâinile în buzunar…

În aşteptarea lui Filat am urmărit un pic flota cu care venise la întâlnire. Zeci de maşini, zeci de oameni la dispoziţia lui, alţi zeci îl aşteaptă. Pentru asemenea lucruri, chiar merita să lupţi cu comuniştii. Priviţi, priviţi bine. Asta înseamnă politica, asta înseamnă puterea: lux, bine, cald, mâncărică, maşini… Vă mai daţi capul la tăiat pentru politicieni? Eu, unul, nu.

La ieşire, Filat a strâns mâni, dar nu ale studenţilor. S-au băgat în faţă nişte domni mai grizonaNţi care ştiu să se gudure frumos pe lângă un premier. 

Între timp, fetele cu fustiţe dispăruseră. Aveau picioare lungi şi cred că ajunseseră departe. Filat s-a cam lăsat aşteptat şi afară. Bine că nu a fost ger. A plecat ulterior în trombă făcându-ne cu mână de la geamul limuzinei. Era zâmbitor, era fericit. Eu am luat metroul şi am plecat acasă.

Sunt chiar acum la întâlnirea lui Vlad Filat cu studenţii basarabeni din Bucureşti. Evenimentul încă nu a început, dar au apărut probleme de organizare: la intrare a fost pus un filtru al Serviciului de Pază şi s-a creat buluceală - doar toţi studenţii vroiau să intre. Între timp, unii au aflat că nu vor avea accesul pentru că nu sunt pe liste.  Mie mi s-a spus că eram pe listă şi am intrat. Un reporter de la Realitatea TV îl întreba iritat pe un tip de vreo doi metri de la SPP: “Nu vi se pare că se îngrădeşte dreptul la comunicare şi întrunire?“

L-am întrebat pe unul dintre organizatori:

- De ce au fost create listele?

- Pentru că au apărut provocatori, a fost răspunsul sec.

Părerea mea, chiar dacă erau provocatori, în spiritul democraţiei şi aceştia trebuiau lăsaţi să intre. Altfel cu ce ne deosebim de comunişti?

Deşi începutul a fost anunţat la 11.30, acum este 12.11 şi nu se întâmplă nimic. Tipic moldovenesc, românesc, balcanic.

În sala Universităţii din Bucureşti s-au adunat deja vreo 70 de tineri. Băieţii, în geci negre, gri; fetele - majoritatea blonde, majoritatea pe tocuri, majoritatea în pantaloni mulaţi şi, desigur, machiate. Toţi aşteaptă. Filat se lasă aşteptat.

Sunt mirat de condiţiile de securitate. Înţeleg, Filat este premier, dar oare chiar era nevoie de câteva maşini de jandarmi, o maşină de-a pompierilor, zeci de băieţi cu ochii albaştri. Apropo, cică Filat a venit fără pază mare la Bucureşti, iar autorităţile române s-au angajat să-i ofere securitatea. Cred că au exagerat cu protecţia.

Tinerii din sală încearcă să-i grăbească pe “invitaţii de onoare” cu aplauze răzleţe. Nu se întâmplă, însă nimic. Întârzierea este deja de o oră.

După o oră şi jumătate a ajuns şi Filat. Tinerii aplaudă alene.

Filat este însoţit de Leancă. Mai întâi se ţine un moment de reculegere în memoria lui Andrei Savciuc, tânărul care a murit acum câteva zile. Momentul a fost însă extrem, extrem de scurt.

Filat - am avut emoţii când am trecut Prutul. Am onoarea de a fi primul preşedinte al tinerilor studenţi basarabeni din România. Mesajul meu este să faceţi cât mai multă carte şi să reveniţi acasă.

Filat - acordul între România şi Moldova pe dimensiunea educaţională va fi semnat în curând.

Filat - CSI este nefuncţională, dar voi merge la Ialta, unde mă voi întâlni cu Putin, însă o decizie urmează a fi discutată. Trebuie să luăm în calcul toate consecinţele ce urmează ieşirii din CSI.

Filat - televiziunea Moldovenească urmează să fie publică în curând. Dacă erau comuniştii în locul nostru, de mult era schimbată conducerea Moldova 1. Noi suntem liberali.

Filat - dacă aveţi studii şi cunoştinţe veniţi la Chişinău, că de muncă vă vom da. (Studenţii râd, alţii aplaudă).

Filat - vom repune în drepturi Televiziunea română pentru ca moldovenii să poată avea acces la emisiuni culturale. În plus va fi creat şi un studio local, la Chişinău, al TVR.

Filat - va fi creat un consulat al Moldovei la Iaşi.

Filat - cei care au muncit pentru guvernarea comunistă, dar care sunt profesionişti şi nu au încălcat legea, vor continua să muncească şi pentru actuala guvernare.

Filat - dacă nu se alege preşedintele, urmează să aibă loc alegerile anticipate. Nu scrie în lege când trebuie să se întâmple.  Teoretic, chiar până la expirarea mandatului actualului parlament. De altfel, comuniştii vor avea un rezultat ruşinos la alegerile anticipate. Trebuie să şi-l asume.

Filat - un aspect deranjant, acel depozit de 500 de euro pe care trebuie să-l lase moldovenii pentru viză pentru România. Sper că se va ajunge la o derogare. Eu am mai fost la Bucureşti, eram într-un alt Guvern. Eram tânăr atunci.

UPDATE: Întâlnirea s-a terminat acum o oră. Revin într-un nou post cu poze şi detalii interesante.

Andrei Savciuc - tânăr român basarabean, student în Bucureşti. Atât. Restul e Bucureşti şi Chişinău. E scurta caracterizare pe care Andrei şi-a făcut-o pe blogul său. Aşa dorea să fie cunoscut de lume, iar Bucureşti şi Chişinău era toată lumea pentru el. Eu nu l-am cunoscut, nu ne-am întâlnit niciodată. Regret, ar fi fost cazul. Cred că s-ar fi întâmplat dacă îmi găseam timp să merg acolo unde a avut loc tragicul accident care ni i-a luat de lângă noi pe Ion şi Doina Aldea-Teodorovici. A fost şi el acolo. Nu va şti sărmanul că, cu câteva zile mai târziu, un alt accident va fi fatal pentru el; îi va opri drumul de printre noi. Ce tragedie asemănătoare. Dumnezeu să-l odihnească! Din ce am citit, din ce mi-au povestit mulţi, era un om extraordinar. Calm, liniştit, tocmai genul pe care il vrei prieten. Tocmai genul care a început să fie o raritate în vremurile noastre. Păcat. Păcat că oameni tineri, deştepţi, buni pleacă…

Ziceam mai sus că Andrei Savciuc avea blog. Ei bine, deşi Andrei nu mai este printre noi, blogul continuă să trăiască. Îl găsiţi la http://andreisavciuc.wordpress.com/. Am fost extrem de surprins să găsesc în blogrollul lui Andrei menţionat şi blogul meu. Mai jos îmi permit să citez de pe blogul lui Andrei un text care m-a impresionat. Un adevărat testament pentru noi. Câtă dreptate avea Andrei…

Dragi colegi, studenti basarabeni in Romania, ma adresez voua cu aceeasi libertate de spirit si va intreb: Pentru ce ne-am lasat orasele, casele si mamele din Basarabia? Pentru ce am venit aici, dincoace de Prut? Pentru ce am ales sa facem o scoala la kilometri distanta? Si nu fac retorica. Raspundeti-va la aceste intrebari.

Fratilor, daca vrem cu adevarat schimbari, de ce ramanem de cele mai multe ori impasibili si ignoranti? Daca vrem cu adevarat sa facem ceva pentru casele de la care am plecat, ce ne impiedica sa ne unim fortele si sa realizam un proiect al nostru, al tinerilor?

Am constatat ca se tot infiinteaza asociatii, ligi si organizatii ale studentilor basarabeni in Romania. Fiecare infiintare insa face sa ia amploare fenomenul disocierii tinerilor romani basarabeni. Oare nu ar trebui ca, dimpotriva, sa ne axam pe ideea asocierii intre noi? Oare n-am fost destul imprastiati? Chiar nu putem constitui o reala unitate? Unde ne este vointa?

Suntem atat de dezbinati si inraiti. Nici nu ne mai intelegem in limba noastra romana. Mai ales ca acum trebuie sa se indrazneasca, trebuie sa ne pese de ceea ce se intampla in Basarabia. Mai ales ca acum trebuie sa se auda glasul tinerilor. In 1848 tinerii aveau glas, iar in 2009 tanarul roman abia de trage o vocaliza.

In viata avem timp pentru a invata, a proiecta, a construi. Daca insa vom continua sa irosim timpul prin conflicte de orgolii si interese perfide, vom deveni o generatie de sacrificiu. Si pana la urma nu avem nimic de impartit. Dar avem de luptat IMPREUNA.

Nu ştiu cum voi, dar pe mine m-a deranjat miştoul lui Băse. Chiar mă gândeam înainte de a vedea imaginile, oare ce glumă va trânti preşedintele României? Ştiu că de obicei varsă din el câte o poantă. Na, că asta a fost nereuşită. Poate pe voi nu vă deranjează, dar eu am început să am probleme cu glumele despre pălitură de osândă; gâlşeavî pi şer; închis veşnic. Sunt atât de ofilite, atât de obosite. Dragilor, dacă întâlniţi un moldovean, un basarabean, nu mai faceţi glume despre limba moldovenească, acşent. Au făcut alţii înaintea voastră şi sigur nu mai aveţi haz. Ce dracu! Încetaţi. Revenind la Băsescu. Face glume despre limba moldovenească cu un om care, să fim sinceri, o vorbeşte bine. Deci, m-a deranjat. S-a văzut că şi Filat nu prea a avut o faţă fericită. Chit că Băsescu a explicat mai târziu faza, cică avea nevoie de translator atunci când se întâlnea cu guvernanţii anteriori de la Chişinău. Eh, ce folos? Deja eram supărat, doar Băsescu ştia că nu va avea în faţă un comunist: Ah, dar dumneavoastră ştiţi să vorbiţi româna? Eu credeam că sunteţi la fel de tăntălău ca şi comuniştii. Nu? Gata, trec la română, căci oricum vorbesc execrabil engleza.

Acum stau şi mă gândesc, dacă Băse mai prinde un mandat, şi tind să cred că aşa va fi, se va întâlni cu Ghimpu, iar acesta vorbeşte talpa gâştii. Cu ce glume ne va mai teroriza?

În timp ce Băsescu făcea glume expirate, o moldoveancă cu cetăţenie română nu putea să primească un rinichi de la mama ei. Explicaţia - birocraţia din România este prea tâmpită. Aş zice pre limba folosită de Băse, fuck this shit! Vedeţi ştirea de mai sus.

Merg să-l văd pe Filat. Asta-i sigur. Sincer, mă bucur că un înalt oficial moldovean îşi face timp şi pentru “diaspora”. Se va întâmpla mâine, la Universitatea din Bucureşti. Am folosit ghilimelele pentru că nu prea cred în cuvântul diasporă atunci când vine vorba de moldovenii din România. În primul rând, pentru că nu prea ar trebui să existe diasporă: doar românii stau între români. Este ca şi cum sibienii şi-ar face diasporă la Bucureşti, iar timişorenii la Iaşi. În al doilea rând, moldovenii şi diaspora sunt ca apa şi uleiul, nu se amestecă, nu au nimic în comun. Acolo unde ar trebui să existe o diasporă, în Italia, Spania, Canada, există tentative sporadice, dar puţin importante şi neinfluente.

Dar, de ce merg la întâlnire? Pentru că sunt curios să-l văd live pe Filat. Am avut ocazia de câteva ori s-o fac în Parlament, acum 4 ani. Numai că atunci, Filat mi se părea şters, fără scânteie, plat în discursul său. Câte s-au schimbat de atunci! Eu muncesc ca jurnalist în Bucureşti, Filat a devenit ditamai premierul. Probabil s-a schimbat mult omul Vlad Filat; probabil a devenit interesant, bun vorbitor.

Ce să întreb la întâlnire? Merită oare să întreb ceva? Trebuie? Deocamdată este sigur că aş vrea să povestesc ce se va întâmpla la acea întâlnire. Cât despre întrebări… În calitate de ce să-l întreb? Blogger, jurnalist? Nu cred că sunt blogger, iar ca jurnalist nu voi produce nicio ştire în acest sens. Atunci, poate ca cetăţean să mă intereseze ceva. Da, dar cred că ar trebui să-l bombardez cu sute de întrebări şi nu vreau să monopolizez discuţia. Nu sunt prost crescut şi ştiu să mă comport în societate. Dar nu ca bobârlanul, care la întâlnirea cu Chirtoacă de acum 7 luni, a început să se dea mare şi tare. În loc să-l întrebe ceva pe primarul de Chişinău a început să se dea cu părerea despre buget, situaţia macroeconomică, acord cu FMI şi altele. Păi, dacă eşti atât de deştept, făţi nene un blog şi scrie până oboseşti acolo, dar nu ne obosi pe noi, ceilalţi, cu gândurile tale de aur. Unii moldoveni încă au nevoie de nişte lecţii de tact şi comportament în public. Am o boală pe deştepţii aceştia frustraţi care vor să iasă aşa în evidenţă, dar de fapt se fac de râs.

Bun, ce vreţi voi să-l întreb pe Filat? Veniţi cu idei. Poate chiar îi pun o întrebare de-a voastră.

Când îţi laşi gândul slobod, iar el zboară şi te trezeşti că te-a adus acasă. Când îi cauţi în disperare pe odnoklassniki pe toţi cei care ai putea să-i ştii din vremurile apuse şi te bucuri că l-ai găsit pe tipul cu care te-ai bătut prin clasa a 5-a. Când cauţi pe youtube piese mai vechi, gen “Casa părintească nu se vinde”. Când treci pe lânga o patiserie, iar mirosul îţi aminteşte de mirezmele cuptorului plin cu bunătăţuri de acasă. Când nostalgia te gâtuie rău de tot şi uiţi să respiri. Când freamătul frunzelor îţi amintesc de şoaptele vişinului de la colţul casei.

Când nu-ţi mai aminteşti de faţa mamei şi atunci umbli la albumul cu poze. Când uiţi vocea tatei şi îi culegi cu înfrigurare numărul lui de mobil. Când vorbeşti cu fraţii la telefon şi nu te mai saturi să-i asculţi povestindu-ţi ce fac. Când fratele mic te întreabă cu nerăbdare în glas: “când vii acasă?” Când găseşti câte o informaţie despre Moldova în presă şi o sorbeşti dintr-o privire, dar revii şi o citeşti de 10 ori. Când îţi comanzi nişte cartofi ţărăneşti la restaurant, dar nu au nici pe departe gustul crocant şi în acelaşi timp moale ca al celor pregătiţi de mama.

Când ţi-e poftă de nişte colţunaşi cu brânză înecaţi în smântână proaspătă. Când ieşi un pic din oraş, vezi dealurile ruginite şi îţi aminteşti de hârtoapele în care te jucai de-a alpinistul. Când te gândeşti că se apropie sărbătorile de iarna, dar tu eşti departe de ai tăi. Când episoade şi amintiri din copilărie te invadează şi nu poţi scăpa de ele pentru că de prea multă vreme ai stat departe de casă… atunci îţi dai seama că ai atins culmea dorului. Este vorba de dorul de casă care te mistuieşte.

Nouă, moldovenilor ni se face dor de sărăcie, de patrie, de pământul nostru, de părinţi, de drumurile proaste din Moldova, de pâinea gustoasă, de nucii frunzoşi. Un milion de doruri se trag acum spre Moldova, căci aşa suntem noi, moldovenii, nişte nostalgici.

Nu vă ascund cu cine am votat la alegerile parlamentare: pentru PL, adică Chirtoacă şi implicit Ghimpu. Da, da. Chiar politicianul de care îmi face mare placere să râd cel mai mult. Păi, mai mult de atât ce pot să fac după ce mi-am băgat votul în urnă? Stau în colţul meu, mai râd, mai plâng. Cum să nu verşi o lacrimă, când vezi că mai proşti ca politicienii moldoveni sunt doar politicienii moldoveni. Este vorba de oamenii ăia pe care îi tot vedem cuvântând de la tribuna Parlamentului.

După ce s-au liniştit valurile alegerilor, cum se întâmplă în orice ţară, începe împărţirea puterii. Comuniştii, adică băieţii răi, nu au reuşit să o facă atunci când aveau majoritatea. S-au mai organizat o dată alegeri, au câştigat băieţii buni: AMN, PD, PL, PLDM. Numai că nici aceştia nu reuşesc să împartă puterea. Bine, au făcut-o între ei, între partidele lor. Dar cum rămâne cu ultima funcţie? Cea de preşedinte. 

Aşa se face că nu avem încă preşedinte. Aşa se face că pe lângă o drăcoasă criză economică, Moldova nu reuşeşte să treacă de o criză politică de aproape un an. Dacă de prima criză sunt vinovaţi bancherii lacomi din Statele Unite, de a doua politicienii tâmpiţi din Republica Moldova. Comuniştii sunt nişte dobitoci patentaţi, ce să mai ceri de la ei. Sunt aşa pentru că doar atât pot gândi. Este ca şi cum vrei să ajungi pe Lună cu un avion IL 76. Este însă incorect să-i învinuieşti doar pe comunişti. O jumătate de vină aparţine Puterii Liberale. Înseamnă că nu au putut negocia, înseamnă că nu au fost convingători, înseamnă că nu au fost suficienţi de şmecheri şi deştepţi să-i convingă pe 8 deputaţi comunişti să li se alăture. Incompetenţă, prostie sau doar impotenţă? Din toate câte oleacă.

Ca să revenim la amuzamentele noastre. Ştiţi ce mă face să râd cel mai tare? Disperarea pe care o citeşti în ochii lui Ghimpu, Lupu, Filat. Este ca şi în fabula cu vulpea şi strugurii. Adică, nu sunt proşti ei că nu au reuşit să se impună, ci legea este rea pentru că nu le permite să-şi aleagă preşedintele. Tic-tac-tic-tac. Timpul trece, preşedintele nu este ales, alegerile repetate se apropie, comuniştii au cam aceleaşi procente, batem pasul pe loc. Ce să-i faci, este dansul preferat al politicienilor moldoveni. De aproape 20 de ani tot dansează aşa.

Nesimţirea este la ea acasă oriunde nu te-ai duce. Că eşti în Moldova, România, Rusia sau USA, peste tot dai de oameni pentru care interesul propriu este mult mai important decât confortul, binele tău. Din acest motiv ura a început să mă macine pe dinăuntru. Numai astăzi a trebuit să spun NU de trei ori. De două ori au ieşit scântei chiar şi… mi-a plăcut. Nu este creştineşte, nu este o dovadă de bunăcreştere, dar este al dracului de plăcut să ştii că nu te-ai încărcat cu problemele altora, iar viaţa ta este olecuţă mai uşoară. Totul, dupa ce ai spus NU!

Nu vreau să mai fiu călcat în picioare de un jegos de poliţist şpăgar, pentru care câteva minute în plus o fi însemnând o viaţă. Nu-mi explic de ce a oprit examenul, de ce a inventat o neregulă pe care nu o făcusem, de ce mi-a vorbit cu atâta sictir? Un jeg. Pe scurt. Pentru că m-a tratat ca ultimul de pe lume, pentru că fata ce a condus în faţa mea abia stăpânea maşina, dar tot a primit permisul, pentru că pe mine, un basarabean, m-a tratat cu indiferenţă, mai mult chiar, cu scârbă, de parcă aş fi fost ciumat, m-am enervat la culme şi am spus: NU, nu eu voi fi cel care trage astăzi ponoasele. M-am plâns pe poliţist conducerii Direcţiei Permise de Conducere. Mi s-a promis că va fi cercetat. Sper. Chit că mă vor cunoaste deja toţi poliţiştii cu care voi da examenul pe traseu, chit că n-am rezolvat mare lucru - oricum trebuie să mai dau o dată examenul - am spus un mare NU poliţistului nesimţit. Mă simt bine după asta.

Nu mai am chef să le intru în voie celor care nu ştiu să-şi facă meseria. Trebuie să cedez multe? NU. Îmi vine greu să înţeleg tupeul, ardoarea, nesimţirea cu care zugravii, meşterii din Bucureşti, îţi cer bani pe munca pe care au făcut-o prost. Orice lopată ridicată în plus se taxează suplimentar. Orice centimetru pătrat de perete tencuit îngreunează plata. Nu contează că din cauza muncii lui se udă o parte din perete dintre baie si dormitor. Ştie ce a făcut, dar nu-l mustră conştiinţa: deranjant. Aşa că i-am spus NU. I-am mai spus că îşi primeşte banii, însă doar pe cei despre care am vorbit de la începutul şantierului. Acea sumă era bătută în cuie şi nu se discută: democraţie coreeană. A fost un NU hotărât şi salvatoare de bani.

Nu e nesimţită, nu. Totuşi i-am zis şi ei NU. Nu am vrut să mă complic şi să accept să lucrez când nu-mi convine mie. Acum sunt mai liniştit, parcă. Sper, colega m-a înţeles.

Exemple sunt multe: cum reacţionezi atunci când şoferul de pe autobuz îţi vorbeşte urât, te tratează urât? Spui NU acestei atitudini proaste rău. Ce faci dacă taximetristul nu vrea să închidă manelele? Spui NU nesimţirii. Îl pârăşti pe nenorocit şefilor lui, care, cine ştie, poate că vor lua vreo măsura. De multe ori este plăcut să spui NU. Chiar dacă te încarci cu energie negativă, nu contează. E bună şi energia asta, decât deloc. NU mai vreau să-şi bată joc de mine.