Spune NU!
Nesimţirea este la ea acasă oriunde nu te-ai duce. Că eşti în Moldova, România, Rusia sau USA, peste tot dai de oameni pentru care interesul propriu este mult mai important decât confortul, binele tău. Din acest motiv ura a început să mă macine pe dinăuntru. Numai astăzi a trebuit să spun NU de trei ori. De două ori au ieşit scântei chiar şi… mi-a plăcut. Nu este creştineşte, nu este o dovadă de bunăcreştere, dar este al dracului de plăcut să ştii că nu te-ai încărcat cu problemele altora, iar viaţa ta este olecuţă mai uşoară. Totul, dupa ce ai spus NU!
Nu vreau să mai fiu călcat în picioare de un jegos de poliţist şpăgar, pentru care câteva minute în plus o fi însemnând o viaţă. Nu-mi explic de ce a oprit examenul, de ce a inventat o neregulă pe care nu o făcusem, de ce mi-a vorbit cu atâta sictir? Un jeg. Pe scurt. Pentru că m-a tratat ca ultimul de pe lume, pentru că fata ce a condus în faţa mea abia stăpânea maşina, dar tot a primit permisul, pentru că pe mine, un basarabean, m-a tratat cu indiferenţă, mai mult chiar, cu scârbă, de parcă aş fi fost ciumat, m-am enervat la culme şi am spus: NU, nu eu voi fi cel care trage astăzi ponoasele. M-am plâns pe poliţist conducerii Direcţiei Permise de Conducere. Mi s-a promis că va fi cercetat. Sper. Chit că mă vor cunoaste deja toţi poliţiştii cu care voi da examenul pe traseu, chit că n-am rezolvat mare lucru - oricum trebuie să mai dau o dată examenul - am spus un mare NU poliţistului nesimţit. Mă simt bine după asta.
Nu mai am chef să le intru în voie celor care nu ştiu să-şi facă meseria. Trebuie să cedez multe? NU. Îmi vine greu să înţeleg tupeul, ardoarea, nesimţirea cu care zugravii, meşterii din Bucureşti, îţi cer bani pe munca pe care au făcut-o prost. Orice lopată ridicată în plus se taxează suplimentar. Orice centimetru pătrat de perete tencuit îngreunează plata. Nu contează că din cauza muncii lui se udă o parte din perete dintre baie si dormitor. Ştie ce a făcut, dar nu-l mustră conştiinţa: deranjant. Aşa că i-am spus NU. I-am mai spus că îşi primeşte banii, însă doar pe cei despre care am vorbit de la începutul şantierului. Acea sumă era bătută în cuie şi nu se discută: democraţie coreeană. A fost un NU hotărât şi salvatoare de bani.
Nu e nesimţită, nu. Totuşi i-am zis şi ei NU. Nu am vrut să mă complic şi să accept să lucrez când nu-mi convine mie. Acum sunt mai liniştit, parcă. Sper, colega m-a înţeles.
Exemple sunt multe: cum reacţionezi atunci când şoferul de pe autobuz îţi vorbeşte urât, te tratează urât? Spui NU acestei atitudini proaste rău. Ce faci dacă taximetristul nu vrea să închidă manelele? Spui NU nesimţirii. Îl pârăşti pe nenorocit şefilor lui, care, cine ştie, poate că vor lua vreo măsura. De multe ori este plăcut să spui NU. Chiar dacă te încarci cu energie negativă, nu contează. E bună şi energia asta, decât deloc. NU mai vreau să-şi bată joc de mine.
November 10th, 2009 at 12:38
Bun articol, me-a placut de parca as fi vizitat psihologul, caci deseori ma ciocnesc de aceasta situatie de a spune NU, nu intotdeauna imi reuseste din pacate.
November 10th, 2009 at 12:56
Azi am spus si eu o data si jumatate - Nu!
Dupa ce o tanti de la ghiseul unei banci “serioase”, cum zice sefa ei, mi-a raspuns: “Oi blin, cand va vad asa distepti, ma-nervez!”, am scris o reclamatie pe numele ei, dar multe tot n-am obtinut pentru ca sunt sigura ca face asta demult timp si tot atat de singura sunt ca am socat-o prin reactia pe care am avut-o. Pentru ca secretara care mi-a inregistrat reclamatia, manca seminte (pe bune) in fata mea si cu siguranta n-a inteles de ce ma revolt.
Am spus un Nu pe jumatate (pentru ca inca nu s-a terminat), nesimtitilor de la un post de televiziune care nu respecta timpii de emisie ai emisiunilor retransmise si difuzeaza peste acestea, filme in limba rusa, iar CCA-ul se face ca nu vede.
Si eu nu vreau sa ma incarc cu energie negativa, dar m-am saturat sa ma aibe de proasta si sa ma stoarca de bani niste nesimtiti.
November 10th, 2009 at 13:54
Hey, puteai să o faci doar cu peniţa. Asta e misiunea noastră, nu? Dar nu te invinuiesc de nimic, cred că tu ştii mai bine cum e să suporţi asta în fiecare zi. NU uita să le arăţi ce înseamnă Bun simţ de basarabean şi ce înseamnă să fii un adevărat român. Pentru că de când nu prea ştiu multă istorie se consideră de viţă prea aleasă. Nu se referă la toţi românii, doar la o parte foarte mare din ei.
November 10th, 2009 at 14:15
usurel tanti doina cu sangele de roman care curge prin mandrii basarebni ca la referendum numai 2 % s-au declarat romani si de 16 ani partidele romanofobe au votul a 50 % din cetatenii rm. as mai pute aduce un milion de argumente da mi-e sila .
cojocari tu crezi ca ala te-a picat examenul din cauza ca esti din rm ? daca nu atunci cam care ar fi motivul/motivele dupa mintea ta .
ps: e bine sa zici NU daca nu e conform cu interesul si vointa ta . multi zic nu dar putini pun in practica acel NU
November 10th, 2009 at 21:50
Vitalie, stai linistit ca nu pt ca esti basarabean te-a respins. daca era asa, eu as fi luat examenul din prima.
dar n-a fost sa fie asa. si mie mi s-a intamplat acelasi lucru (acu vreo 10 ani) si la mine scrie si in buletin ca m-am nascut in bucuresti. so what? pitzipoanca din fata mea a condus 10 metri si a luat permisul, eu am condus 15 minute si am facut si parcare laterala in panta si garare intre bolovani pe care nici macar nu reuseam sa-i vad si tot am picat. si eu i-am facut plangere si dupa vreo 2 luni mi-au zis ca nu va fi sanctionat disciplinar pt ca nu exista delaratia unui martor, insa cele comunicate de mine vor fi avute in vedere la evaluare. (vrajeala)
sincer, acum nu ma deranjeaza ca am mai dat o data (si am luat, desi am facut o greseala), ma deranjeaza ca pitzipoanca dinaintea mea are azi carnet si s-ar putea sa bage niste oameni in groapa.
November 10th, 2009 at 22:52
te înțeleg perfect! dar oare merită cei din jurul tău trăirile tale?
November 10th, 2009 at 23:07
Dumitru, era un sfat, o intamplare pe care am trait-o la maximum. Probabil ca cineva asteapta de la mine doar umor, doar chestii politice. Sunt si om. Am trairile mele. Tu nu ai probleme cu a spune NU? Eu, uneori da.
Filip, am vazut si eu pitzi care abia de reuseau sa sesizeze pe ce banda circula si aveau carnet de mai mult de un an. Eu…
Flori de mar, spune-i te rog lui Dumitru ca a fost util postul.
November 11th, 2009 at 20:50
dragă frate Vitalie, am în vedere că cei care ne scot din fire uneori nici nu merită trăirile respective, bine, emoțiile respective! e greu a spune NU, dar e necesar uneori și mai mult ca atît trebuie să știi cînd și cum!
November 12th, 2009 at 16:56
Pentru a spune mai cu siguranta un NU ferm unii din noi au nevoie de o incurajare, de un imbold fie ca vine de pe un blog sau de la cei ce ne inconjoara. Apoi intr-adevar niste postari de felul asta cu diverse situatii din viata chiar sunt utile, as zice eu un fel de schimb de experienta.