Zile obişnuite
Dimineaţa, ora 6.20 - sculat, mâncat, spălat, băut cafea slabă, ieşit din casă pentru că la 7.00 încep orele de şoferie. După două ore, la 9.00, sunt în redacţie: verificat email, dat telefoane, luat echipă şi zburat la filmare. Ora 10.00 - sunt la o conferinţă de presă. Urmează filmatul subiectului respectiv, alergat după surse, alergat după interviuri, dat zeci de telefoane pentru a stabili întâlniri. Ora 14.00 sau 15.00, după o jumătate de zi de alergat prin Bucureştiul super aglomerat ajung în redacţie. Vizionat materialul filmat, scris reportajul, dat la editat, discuţii pe marginea reportajului, ales cadre de pe brutul filmat, montat reportajul. Între timp mănânc ceva pe birou, în faţa calculatorului. Aceste activităţi se termină pe la 17.00. Urmează, sunat surse, multe, multe telefoane; scopul - identificarea unui subiect pentru ziua de mâine. Sunat, sunat, sunat, uf, identificat subiectul, sunat alte surse, verificat subiectul, predocumentare, documentare. Între timp accident pe aeroport, sau pe DN1, montat alte imagini, dat telefoane, telefoane, aflat detalii… Ora 19.30, seara, plecat de la serviciu. Cel puţin am scăpat de aglomeraţia de la metrou şi ajung mai lejer acasă. Sunt flămând, obosit, tac. Am obosit să tot vorbesc o zi întreagă. Ora 8.00 - ajuns acasă. Mâncat, exerciţii, spălat, citit carte, urmărit film, scris blog. Ora 12.00 cu ochii lipiţi de somn adorm cu televizorul şi laptopul pornit. Ora 6.20, sculat, mâncat…





November 24th, 2009 at 22:55
dinami, dinamic și iarăși dinamic ;). ești cumva descurajat sau dezamăgit de toate acestea?
November 25th, 2009 at 12:02
Nici una, nici alta. M-am obişnuit.
November 25th, 2009 at 12:03
Vitalie, cit dureaza cursurile de soferie in RO, ca am impresia ca ai mai scris cu mult timp in urma ca erai la ore de soferie?
November 25th, 2009 at 14:54
La mine a durat un an
. Chiar mai mult de un an.
November 25th, 2009 at 15:57
urasc zilele obisnuite……..
November 25th, 2009 at 16:14
Si eu la fel,m-am saturat de rutina…aveti vre-un remediu?
November 25th, 2009 at 19:51
atunci, vitalie, să știi că ești un om tare de fire!