Înca un politist a fost trimis in judecata pentru aplicarea violenţei în timpul evenimentelor din 7 aprilie. Omul legii este invinuit ca a torturat un tanar in biroul sau. Inculpatul este inspector al politiei criminale, comisariatul sectorului Rascani din Chişinău. Procurorii refuza sa dea numele politistului. Pana acum, in judecata au fost trimise sase dosare penale in care 11 politisti sunt invinuiti de tortura si depasirea atributiilor de serviciu fata de participantii la evenimentele din 7 aprilie. (sursa www.protv.md)

O ştire bună pe jumătate. O veste care i-ar răzbuna pe jumătate pe cei care se trezesc noaptea transpiraţi pentru că s-au visat trecând prin coridorul torturii. Nu-i aşa că ştiţi ce înseamnă coridorul torturii sau al morţii, după caz? Vă explic eu. Tinerii sunt scoşi câte unul din celule şi trec printre poliţiştii aranjaţi de o parte şi alta a pereţilor. Urmează bastoane pe spete, bocanci în fund, pălmi după cefe, sudălmi şi trimiteri la originile originilor. Mai mult decât corpul are de suferit demnitatea. Sufletele acestor oameni au fost amputate în câteva zile de groază, cele de după 7 aprilie.

Şi atunci, de ce aceste victime nu pot afla numele călăilor lor? De ce şi de cine sunt protejaţi nemiloşii de miliţieni? Avem dreptul să ştim numele lor! Trebuie să înţelegem că ni se ascund identităţilor acestor brute dintr-un motiv simplu: se încearcă acoperirea, muşamalizarea cazurilor. Poliţiştii nu şi-i trădează pe ai lor. Nuuuu. Doamne fereşte! Nici nu ştim barem dacă miliţianul stă acum după gratii sau se află în libertate. Omul este un pericol public. A schingiut şi torturat oameni nevinovaţi, dar se plimbă liber şi nestingherit printre noi. Nu vă e frică de acest maniac? Pentru că poliţistul care a torturat pe cineva este un maniac! Este în libertate şi între timp… mai torturează. În Statele Unite, pe miliţianul maniac îl aştepta scaunul electric. În Republica Moldova, sistemul îl păzeşte, îl ocroteşte ca pe un pui neprihănit, iar la finalul finalului, nu va păţi nimic.

Da, mâine anul se înnoieşte. Nu pornesc eu cu pluguşorul, dar tot vreau să vă urez să câştigaţi la loto, să aveţi un X3 şi un garaj în care să-l ţineţi, să nu faceţi cunoştinţă cu nici un medic, decât dacă îl întâlniţi la o petrecere şi nu a venit cu ambulanţa. În rest, numai bine. Nu ştiu cum alţii, dar eu, când au mai rămas vreo cinci minute din anul vechi, îl privesc cu atenţie, pe an desigur, şi-l întreb: “ei, de ce pot spune că ai fost bun cu mine? De ce să-mi amintesc de tine până la moarte?”

Când eram puşti anul vechi îmi spunea: “păi, uite, ai o nouă jucărie frumoasă, te-ai mai făcut cu o carte extraordinară”. În adolescenţă anul vechi mă îmbăta şi îmi făcea inima să bată mai repede: “ai dansat cu Nataşa, ai sărutat-o pe Lena. Ţii minte?” Când am terminat liceul, anul mă lăuda: “n-ai dat bani la BAC, ai reuşit să treci examenele bine şi ai ajuns la facultate. Bravo!” 25 de ani vechi au tot trecut pe lângă mine povestindu-mi lucruri frumoase, lăudându-mă, îmbărbătându-mă. Anii vechi ştiu că sunt un optimist, aşa că, de se întâmplă ceva rău, îmi zic: “a fost o experienţă, ai trecut prin ea, te-a întărit şi, aşadar, ai devenit mult mai deştept.”

2009 - un an de care nu am cum să mă plâng. O să-l întreb diseară, cu un pahar de şampanie în mână: “bre anule, ai îmbătrânit, la fel şi eu. Numai că eu rămân, iar tu intri în istorie, dar cu ce?” Ştiu deja ce o să-mi răspundă. Mai întâi va face o reverenţă, îmi va spune că a fost unul dintre cei mai buni ani de până acum. Fac o paranteză, toţi anii se laudă astfel, toţi îşi încep discursul cu aceste cuvinte. Eu ştiu, însă, că nu-i aşa, sunt ani şi ani. Închid paranteza şi vă rog să nu mă pârâţi anului nou, îmi place să mai aud aceste cuvinte. Apoi, anul vechi îmi va aminti că am în sfârşit permisul de conducere; va preciza cu tărie că am terminat studiile de masterat, că am susţinut teza pe nota 10. Aici va face o pauză ca să-şi sublinieze importanţa şi diferenţa faţă de alţi ani. Desigur, va omite faptul că pentru nota asta am trudit, iar el, neastâmpăratul s-a scurs pur şi simplu nemilos. He, ce şmecheri sunt anii aceştia vechi! În final, anul vechi va atinge partea sentimentală a sufletului meu. Îmi va picta în culori frumoase, deschise, strălucitoare relaţia cu fata de care sunt îndrăgostit. Îmi va spune că ne iubim ca în poveşti, că suntem atât de frumoşi şi tineri ambii, încât îi pare rău că pleacă şi nu ne va vedea la nuntă sau cu primul prunc în braţe. “5, 4, 3, 2, 1… La mulţi ani!”, vor striga toţi în jurul meu, iar anul vechi va dispărea pentru totdeauna.

Iată-aşa! Voi cum vă despărţiţi de anul vechi?

Pentru că vine revelionul, pentru că tot timpul vrem ca noul an să fie mai bun ca precedentul, am zis să ticluiesc nişte urări politicienilor. Din păcate, depinde şi de ei dacă 2010 va fi mai cu Doamne Ajută!

Domnule Voronin, vă doresc multă minte, pentru a înţelege că aţi pierdut puterea; multă bunătate, pentru a vă schimba comportamentul scârbavnic; multă răbdare, pentru a putea rezista în celula întunecoasă şi neagră pe care o veţi împărţi cu miliţienii care au violat tinerele în izolator.

Domnule Lupu, vă doresc să ajungeţi preşedinte. Doar atât, pentru că orice altceva vă doresc nu vă pasă. Probabil că visaţi la jilţul moale pe care stă cu jumătate de fund, pardon, normă, domnul Ghimpu.

Domnule Ghimpu, vă doresc să scăpaţi de povara asta care vă apasă: prezidenţiabilitatea. Probabil este greu să vă rupeţi pe două scaune. Trebuie să aveţi acum un fund mare, mare - de la pupat şi de la crăcănat. Şi încă ceva. Asta fără supărare. Nu-l mai copiaţi pe domnul Voronin. Lăsaţi ura şi împărţeala: ai mei şi duşmanii. Încercaţi să fiţi un preşedinte interimar pentru toţi moldovenii. Premiaţii pe toţi, la urma urmei…

Domnule Filat, vă doresc ca în noul an să reuşiţi să smulgeţi căpuşele comuniste din economia ţării. De pildă - cum aţi făcut-o cu aeroportul. Vă mai doresc să nu vă transformaţi dumneavoastră într-un vampir, care să înlocuiască lipitoarele roşii. Vă doresc din tot sufletul meu, din toate roţile sparte, din toate maşinile distruse, din toţi nervii şoferilor - să reparaţi drumurile patriei!

Domnule Urechean, vă doresc dispariţie liniştită şi o isterie uşoară, suportabilă.

Domnule Chirtoacă, vă doresc să ajungeţi preşedinte în PL. În ceea ce priveşte Chişinăul, nici nu ştiu ce să vă urez mai întâi, să puteţi scăpa de chioşcăreală, de câini, de babe şi moşnegi? Alegeţi dumneavoastră.

Domnule Tkaciuk, vă doresc să fiţi unicul sfetnic, consilier al domnului Voronin. Faceţi o treabă extraordinară - scăpaţi Moldova de comunişti.

Domnule Papuc, vă doresc să vă împrieteniţi cu colegii de cameră: Voronin, Tkaciuk…

Domnule Braghiş, vă urez un revelion plăcut în Caraibe, am înţeles că aţi câştigat bine de pe urma unei vânzări recente. Sper că banii au fost trecuţi în declaraţia de venit. Să ştie şi Fiscul.

La anul şi la mulţi ani! Voi, politicienilor.

Zilele acestea, în România, s-a discutat mult despre revoluţie, despre morţii de la Timişoara, Bucureşti. S-au făcut 20 de ani de la acele evenimente sângeroase. Politicieni, jurnalişti, oameni simpli şi-au amintit de eroii care au grăbit moartea sistemului comunist şi au adus “democraţia” în România. Ghilimelele le-am pus pentru că multă lume nu dă acum nici o ceapă degerată pe democraţie, libertate şi alte chestii care nu se mănâncă, nu se ţin în frigider. Concluzia care se impune: martirii au murit inutil? O părere greşită, pentru că uităm felul de a fi a oamenilor - nu realizează ce lucruri de preţ deţin, până nu le pierd. Aşadar, valorile democratice contează enorm, chiar dacă cetăţenilor nu le pasă. Martirii nu au murit degeaba! Totuşi, memoria lor nu a fost cinstită până la capăt. Ucigaşii nu şi-au primit pedeapsa. Nişte generali de armată au fost chipurile pedepsiţi, dar râd şi curcile de o aşa justiţie. Ce să-i faci, zona Balcanică!

Eu văd aici nişte învăţăminte pentru Republica Moldova. În România sistemul dictatorial a fost răsturnat cu forţa, altfel nu se putea. În Moldova sistemul, tot dictatorial, a fost înlăturat de la putere cu violenţa. Nu contează cine a provocat-o. Contează că au murit şi au fost bătuţi cu străşnicie oameni. Cum se face, drăcia dracului, că am uitat atât de lejer lucrul acesta? Noua putere ne-a anunţat că îl cercetează pe diabolicul Papuc, mai târziu aflăm că, de fapt, a fost citat ca un fel de martor la Procuratură. Pe urmă, ni se spune că nuş’ce comisie parlamentară începe a nuştiu câta oară investigarea evenimentelor din această primăvară. Apoi aflăm că rezultatele anchetei ni se vor comunica după ăhăhăăă, mult timp. Ştiţi prin ce se deosebeşte revoluţia română de revoluţia de la Chişinău? Prin amploare şi pentru că Voronin nu a fost împuşcat ca Ceauşescu. De împuşcat nu a fost împuşcat, dar de băgat după gratii se poate? Nu se găseşte nici un procuror mai cu vlagă în Moldova să-l înfrunte pe Dictator?

Istoria României ne învaţă că ucigaşii martirilor de la Timişoara şi Bucureşti s-au perindat pe la putere, s-au lăfăit în lux ani buni până când au ajuns în faţa doamnei cu cântarul. Doar că, oarbă fiind, această tanti n-a văzut tot adevărul. Şi acum criminalii sunt ok! Criminalii Republicii Moldova sunt chiar mai ok. Astăzi, câţiva locotenenţi de-ai Dictatorului sunt acuzaţi de … neglijenţă. Când îmi las cămaşa aruncată printr-un colţ al camerei, da, sunt neglijent; când nu spăl tacâmurile şi le uit în chiuvetă, da, sunt neglijent. Atunci, însă, când bat cu bastonul tineri, violez fete, instig la violenţă, NU SUNT NEGLIJENT - SUNT CRIMINAL. Ştiţi ce ni se întâmplă? Suntem duşi de nas. Ăştia, politicienii noi veniţi sunt obligaţi să facă dreptate, dar, lor nu le pasă. Ei ne tratează cu fundurile lor grase şi unturoase. Vrem dreptate, vrem să-l vedem pe Voronin după gratii. Cel puţin o oră. De ce Voronin nu este chemat la Procuratură? De ce? Are taaare multe de explicat.

http://soacramica.ladyclub.md/ - probabil, continuă să fie cel mai bun blog din Moldova. Este extrem de bine scris. Încă o dată, poate nu aţi înţeles ce am zis, hm, poate nu vedeţi bine: ESTE EXTREM DE BINE SCRIS! Soacra este o moldoveancă şi frumoasă (iertaţi-mi pleonasmul, de parcă există moldovence urâte?), şi deşteaptă, şi plecată din ţară. De aici derivă majoritatea temelor articolelor: din tragedia acestui neam de români vitregiţi, care sunt nevoiţi să plece din Moldova. În anumite cazuri nu sunt de acord cu ce scrie, totuşi, citesc cu plăcere. Mă relaxează. Bun blogul. Trebuie să ai un pic de suflet de femeie ca să vibrezi la ce zice.

http://tudordarie.md/ - ştiţi vorba “ceea ce este bun trebuie să fie mult”? Ei bine, Tudor Darie are un blog bun, dar extrem de puţin. Puţin text, posturi rare. Cred că îl înţeleg, toată ziua bagă articole, ştiri la unimedia, nu-ţi mai ajunge inspiraţie, dorinţă şi pentru blog. De altfel, Darie este unul din iniţiatorii ideii Unimedia şi tocmai din cauza aceasta blogul are un farmec aparte. Acum, o părere personală, puteţi să o treceţi cu vederea - ceilalţi cofondatori Unimedia au bloguri slăbuţe.

http://stelapopa.unimedia.md/ - continuă să fie un blog bun. De ce zic continuă? Pentru că se vede, Stela Popa nu prea are timp să scrie articole originale, gândite, durute. Oricum, ca să fii conectat la tema BASARABIA - PĂMÂNT ROMÂNESC, citiţi ce scrie, că le zice bine.

http://analizemd.blogspot.com/ - despre politică altfel, ci nu aşa cum ne-au obişnuit analiştii plafonaţi: “prin prisma reflectării subiective a compromisului impetuos necesar, dar în acelaşi timp respectând tangenţele clasei politice…”, huu, nu ştiu alte cuvinte a limbajului de lemn, nu sunt analist politic. L-am acuzat la un moment dat pe Alex Cozer (apropo - nu-l cunosc personal) că e pro PLDM: prea sunt răi ăilalţi şi prea pozitiv părea Filat în articolele lui. M-am înşelat, ştie să scrie critic şi la adresa partidului cu culori verzi. Ceea ce a însemnat mult pentru cei care îi citesc articolele. Oamenii s-au cam săturat să citească ce zic blogurile de partid, ziarele de partid. Oamenii sunt în căutare de ceva deosebit, un pic independent, un pic revoluţionar.

http://observatoare.ziarulstrazii.com/ - o tânără basarabeancă, studentă în Suceava. De multe ori mă surprind la gândul că este prea tânără pentru textele pe care le scrie. Sunt extrem de precise. Articolele conţin doar detaliile necesare, nu te plictisesc… majoritatea. Doar că trebuie să-şi aleagă subiectele mai bine, desigur, dacă vrea un cititor diversificat.

http://www.spranceana.com/ - groaznic de plăcut. Citeşti, citeşti şi simţi, aşa, o plăcere sufletească. Un blog frumos şi bun. Răutatea din fraze, chiar dacă există, este într-un fel plăcută, bună. Ştiu, este paradoxal, dar atunci când scrie, de pildă, despre răutatea noastră, a basarabenilor, o face pentru a se amuza sau pentru a o îndrepta. Are în schimb o mare problemă. Uneori scrie prea lung şi exhaustiv. Probabil că îi place un subiect, şi scrie, şi scrie, scrie, a trecut deja la altă temă, dar nu a consumat decât o jumătate de post. Desigur, fiecare îşi deapănă ideile cum îl taie capul şi cum crede că e bine. Nu vreau să dau sfaturi, nu vreau să par un moldovean needucat, aşa că o să vorbesc din postura de cititor al blogului său. De exemplu, am citit un post despre cum el, Vitalie Sprânceană, s-a supărat pe 2 chinezoaice, care nu au auzit de Moldova. Aşa că le-a spus răspicat că el a auzit de Bangladesh, Thailanda, dar de China, niciodată. Suuuper articolul. Am trecut la altul şi m-am blocat. Nu pot să urmăresc o idee care porneşte de la Iisus şi se termină la Papa Ioan Paul al doilea. În rest, un blog deştept şi frumos.

http://enervant.wordpress.com - pe scurt, un homosexual are un blog şi râde, îi ia peste picior pe nehomosexualii homofobi. Rar de tot, în anumite posturi, îşi plânge durerea lui de homosexual. Aici vă întrebaţi, ce o fi mişto la acest blog? Totul. Cum scrie, cum pune întrebările, cum ştie să vorbească de problemele lui, care presupun sunt dificile şi dureroase. Este genul de blog foarte lizibil. Nu ştiu dacă “lizibil” acceptă grade de comparare. Dacă da, atunci enervant este un blog extrem de lizibil. Ah, da. Mult umor. Un fel de umor de care nu prea îţi vine să râzi. Un umor fin, pe care îl putem identifica, probabil, numai la un bărbat care iubeşte bărbaţii. Nu ştiu cum voi, dar eu citesc acest blog şi îmi place cum scrie omul. E gay omul. Aşa, şi?

http://lupulsur.ziarulstrazii.com/ - încă un blog bun, un blog, care, cel puţin mie, îmi provoacă plăcere intelectuală. Cunoaşteţi starea aia în care te afli atunci când citeşti lucruri deştepte, vorbeşti cu un tip cu multă subtanţă cenuşie în cap? Simţi un fel de exaltare a creierului. Simţi o vibraţie a sinapselor. Poate prea îl laud pe lupul sur, poate că merită laudele… Un lucru mă face să ridic o sprânceană, a neîncredere, cum se face că un blog atât de bun este încă în umbră? Nu ştie să se promoveze?

http://ionurusciuc.wordpress.com/ - un fel de lupul străzii, tipul de mai sus, numai că blogul este bine făcut, structurat, poze originale, activ, foarte activ. Puţintele comentarii la articole. De ce? Poate pentru că nu ştie să creeze discuţii şi dispute.

http://inconstantin.ro/ - moldoveanul care are cei mai mulţi vizitatori pe blog. Blogul cel mai bine făcut şi aranjat din blogosfera moldovenească. Se vede şi o experienţă de IT-ist în spate. Am, însă, o problemă cu acest blog. Cât de moldovenesc este? La un moment dat ideea de blogging a lui Constantin era bazată pe o “platformă” moldo-român, mdro - după cum o numea. Din ce îmi dau seama, a renunţat. Şi încă ceva, căutaţi informaţii, ştiri, chestii din politică, internet, care să vă surprindă şi să vă binedispună? Intraţi pe acest blog. Dacă vreţi atitudini, păreri, experienţe personale ale bloggerului, nu o să prea găsiţi.

http://www.contrafort.md/vasilegarnet/ - Vasile Gârneţ va lipsi o perioadă de pe blog. Îl ţine departe o tragedie personală. O puteţi afla chiar pe blogul distinsului domn. Da, Gârneţ Vasile este un domn în ale scrisului. Scrie extraordinar, iar atunci când vorbeşte despre Rusia o face de-a dreptul genial. Am înghiţit cu foame mare articolul despre actorul şi regizorul rus Nikita Mihalkov. Păcat că a dispărut de pe blog, dar sunt sigur, atunci când revine va aduce alte lucruri bune. Până atunci, vă puteţi delecta cu ce a produs deja. Tot aici, ar trebui amintit şi blogul scriitorului basarabean Vakulovski: http://vakulovski.livejournal.com/.

http://posmotrel.wordpress.com - îmi place şi nu-mi place posmotrel. Îmi place aciditatea, sarcasmul criticilor sale. Îmi place că este extramoldovean şi în gândire, şi în scris. Scrie cum gândeşte şi gândeşte cum scrie: chiar cu rusisme, chiar cu cuvinte pocite în moldov’neasca noastră. Vrei să-ţi faci un pic de dispoziţie, să râzi cu gura la urechi? Vizitează-l. Atenţie însă. Prea mult posmotrel strică, asta nu-mi place. Dacă-l citeşti permanent, te influenţează şi devii ca el, sarcastic, acid. Clăteşte-ţi creierii cu un pic de Vasile Gârneţ.

ps: Vă daţi seamă din titlu că am revenit pe blog? V-a fost dor? Am lipsit pentru că am stricat laptopul. Până-l repar, scriu de la scârbici, alias servici.

pps: Crăciun fericit! Mai bine mai târziu, nu-i aşa? La mulţi ani! În caz că uit.

ppps: Blogurile de mai sus fac blogosfera moldovenească interesantă, plină de substanţă, valoroasă. Nişte bloguri care merită citite. Nişte bloguri bune, care o să vă aducă ceva în creier: de la nică cultură la multă cultură. Nu este neapărat un top, ceea ce am înşirat mai sus, este o părere, o vedere sumară a blogosferei moldoveneşti. Se pare că cei care spun că blogosfera moldovenească este proastă, greşesc amarnic.

UPDATE: Nu uitaţi să mă ajutaţi. Scrieţi-mi în comentariile acestui articol ce bloguri BUNE citiţi de obicei. Mulţumiri şi plecăciuni!

Astăzi scuipăm pe politică, pentru că şi această codoaşă bătrână scuipă mereu pe noi. Hai, mai bine, despre bloguri să discutăm. Aş vrea, vă rog frumos, să indicaţi în comentariile la acest articol, blogurile din Republica Moldova pe care le citiţi cu interes. Să faceţi un top 5 al vostru. Nu neapărat 5, dacă aveţi 6, 6 să fie. Dacă aveţi 10, puneţi 10, dar este foarte important să fie the best of blogosfera moldovenească după părerea voastră.

În curând voi avea o ţâră de timp liber şi aş vrea să scriu despre blogosfera din Moldova. Şi cum voi fi părtinitor dacă voi caracteriza doar blogurile pe care le vizitez eu, vărsaţi în comentarii şi blogurile voastre, să fiu mai divers. De altfel, vizitatorii acestui blog, cei care mă citesc de ceva timp, ţin minte că am mai avut un articol similar. Numai că atunci am analizat blogurile înscrise în concursul blogosferei moldoveneşti. De data aceasta vreau să-i aleg pe cei mai buni, nu pe toţi care au un blog naşparliu. Să nu fie cu supărare dacă voi citi blogurile propuse de voi, dar nu le veţi găsi în “analiza” mea.

Promit să fiu corect. Unde va fi de lăudat, voi lăuda, unde voi avea de criticat, voi critica. Cât de subiectivism, încerc să-l ocolesc.

Dacă sunt nemulţumiţi de Voronin, dacă au devenit nişte “disidenţi” ai PCRM, de ce Ţurcanu, Stepaniuc, Belcencova, Guznac nu l-au votat pe Lupu atunci când au avut posibilitatea? Nu înţeleg.

Dacă nu au fost de acord cu rezoluţia votată în şedinţa plenară a partidului Comuniştilor, de ce au mai ieşit din sala Parlamentului atunci când s-a votat preşedintele Republicii Moldova? Nu înţeleg.

Dacă au considerat că partidul Comuniştilor merge pe o cale greşită, de ce abia acum anunţă că îl părăsesc? Nu înţeleg.

Dacă nu l-au votat pe Lupu, iar din cauza lor, inclusiv din cauza lor, în Moldova vor avea loc alegeri anticipate, de ce nu-şi asumă răspunderea pentru acest lucru? Nu înţeleg.

Dacă era clar chiar şi pentru un copil de clasa a 2, că lucrurile nu sunt tocmai roz, ca să nu zic roşii, în partidul Comuniştilor, de ce Alianţa pentru Integrare Europeană nu s-a folosit de moment să atragă voturi? Nu înţeleg.

Dacă AIE nu a purtat negocieri nominale pentru atragerea de voturi din PCRM, de ce spune că doar comuniştii sunt de vină pentru provocarea alegerilor anticipate? Nu înţeleg.

Dacă toţi politicienii din Republica Moldova sunt incompetenţi, au provocat alegeri anticipate, au aruncat ţara într-o criză politică şi, de ce nu, economică, de ce i-am mai votat? Nu înţeleg.

Am ştiut că interviul cu Igor Dodon va face valuri, dar că din vina lui, blogul meu va fi dat la tv, chiar nu mi-am închipuit. S-a întâmplat, a apărut. În ce context? Vedeţi mai sus.

PS: Deşi a fost extrem de sincer pe blogul  meu şi a admis că, în anumite condiţii, PCRM ar putea pierde mandate în alegerile anticipate, în declaraţia pentru PRO TV nu a mers atât de departe. Putem ghici doar la ce presiuni a fost supus… Sau, poate că n-a mai avut curaj să spună chiar totul. Dacă-i aşa, aceasta este diferenţa dintre televiziune şi blog. Ca politician, într-un interviu pentru un blog eşti mai puţin prudent decât în faţa camerei.

PPS: Colegii mei de la PRO TV au dat şi o lecţie extraordinară de jurnalism. Puteau lejer să spună, potrivit unui interviu acordat recent şi era mai mult decât ok! Dar nu, ei AU CITAT SURSA. Nu vreau să dau nume, nu este colegial, dar au fost în situaţii când informaţii de pe blogul meu ajungeau în presa de la Chişinău fără să fiu citat deloc. Nu vă ascund, într-un caz am reacţionat, civilizat desigur, şi abia atunci s-a reparat greşeala.

Trei cuvinte: genial de simplu. Genial, pentru că te ţine cu sufletul la gură pe tot parcursul filmului. Simplu pentru că este filmat cu o cameră de amatori. Este un film de groază neobişnuit pe care l-am văzut chiar acum şi am simţit nevoia să-l recomand. Desigur, dacă nu aveţi nervii şi inima prea slăbite. Este pur şi simplu, extraordinar.

L-aţi urmărit deja şi vă întrebaţi dacă este sau nu ficţiune? Răspunsul: ESTE FICŢIUNE! Nu vă lăsaţi amăgiţi de titrele de la începutul filmului unde se aduc mulţumiri unei anumite familii. Cei doi sunt actori. Nu prea scriu pe acest blog despre cinema, dar acest film chiar merită văzut, iarăşi, cu precauţiunile de mai sus.

Ca să ştiţi. Cică Spielberg a cerut ca DVD-ul cu acest film să-i fie scos din casă. Asta după ce a stat câteva ore închis în dormitor: urmărea filmul şi ca prin minune s-a închis uşa, s-a blocat iala. A fost chemat un lăcătuş să-l repună în libertate pe marele regizor. Cât este poveste, câtă publicitate? Nu ştiu. Cert este că filmul pare revelaţia sfârşitului de an. Mai jos vedeţi trailerul, dar şi o chestie ingenioasă din punct de vedere a marketingului: reacţia publicului ce urmăreşte pelicula în cinematograf.

Din comentariul unui basarabean pe acest blog: “N-am putut sa ma abtin sa comentez asta pt ca imi pasa.[...]Sunt de 7 ani in Romania si nu prea m-am schimbat, poate am renuntat la unele calitati negative pe care le aveam din Moldova, insa nimic constructiv(pe partea omeniei) nu am invatat de aici. Dar asta nu inseamna ca o sa ma intorc maine acasa. Am fost genul(ca si multi altii) care a crezut ca vine in Romania ca acasa, in Patria Mama, etc,etc, dar peste atatia ani pentru mine alta patrie decat Basarabia nu exista, cu toate astea sunt nationalist si iubesc tot ce tine de romanism. E un pic ciudat. Asta si de aia ca majoritatea celor din Romania spun in fiecare zi ca Romania este o tara de k.. si eu ii urasc enorm pe cei din Romania care isi urasc tara. Am fost socat sa vad cum se urasc multi olteni, moldoveni, munteni, dobrogeni si ardeleni intre ei, am hotarat sa-i numesc ironic: “mai multe natii de romani”. Am inteles ca cei mai multi din basarabeni sunt adevaratii romani si nu o sa-mi schimb parerea asta, pt ca din anumite puncte de vedere suntem mai “puri”, mai sinceri, mai de incredere. Este uimitor faptul cum poti avea incredere in prietenii basarabeni, chiar pe termen lung, poate chiar pt o viata, cu cei de aici prieteniile sunt temporare si de cele mai multe ori false. Asta e ceva ce aud in fiecare zi de la basarabeni: “Basarabenii cum sunt ei , daca zic ca fac - fac (bine, nu se poate fara exceptii), insa cu cei de aici ca sa obtii ceva sau sa-ti faca un serviciu trebuie sa fii lingusitor ca ei, trebuie sa-i minti si tu cum te mint ei si poate intr-un sfarsit obtii ceva.” In Romania de cele mai multe ori “dureaza”. Si uite asa motivele se aduna si nu e bine. Mai la toate interviurile la care am fost mi se spunea ca basarbenii “sunt de treaba”(dar asta nu inseamna ca m-am angajat),iar eu trebuie sa inteleg din asta cat de falsi sunt cei de aici cu care voi lucra si cat de greu imi va fi sa ma obisnuiesc.

Dar repet ca imi stiu adevarata origine romaneasca, dar o sa cred si o sa stiu ca in basarabia sunt cei mai minunati oameni(si cele mai frumoase si mai de incredere fete:)). [...] Eu iubesc romanismul in sine, iubesc Romania si pe romanii de pretutindeni si imi pare foarte rau ca in inima acestei tari, acolo unde nu mai exista probleme(stiti ce fel de probleme) exista atatia oameni care urasc tara asta si care nu o merita. Dar presupun ca asa e si asa se simte peste tot acolo unde ramane o natie dispersata in multe colturi in afara graniteleor tarii. Dar cel mai tare ma doare(si nu numai pe mine) ca exista un adevar: celor mai multi din Romania pur si simplu CHIAR NU LE PASA, nu stiu cum traim si cum ne simtim multi din noi si atunci cand unii de aici intreaba: “Cat e ora acum la Chisinau?”, considerand Chisinaul in alt fus orar, ce oare poti sa mai zici?

N.B.: celor de aici: niciodata nu intrebati un basarabean “Cat e ora acum la Chisinau?””

Oricâte nu aveţi să-i obiectaţi omului care a scris cuvintele de mai sus, sper că o s-o faceţi cu bunătate, cu grijă. Sandu Grecu, cel puţin aşa se prezintă comentatorul meu, şi-a înşirat ideile nu din varful degetelor, ci direct din suflet. Recunosc, m-a atins sinceritatea lui. Multe lucruri a spus la repezeală. Cu un aspect, însă, sunt de acord 100%: atunci când am venit în România, m-a şocat faptul că romanii îşi dispreţuiesc ţara. Poate nu ţara, dar poporul cu siguranţă. Mulţi îmi spuneau că “România este frumoasă, păcat că e locuită de români”. O frază similară nu o s-o auzi la ruşi, americani, francezi, polonezi… N-am auzit-o nici în Basarabia. Setea aceasta de autobiciuire este cu atât mai crudă cu cât este nedreaptă. Romania este aşa cum este. Cu rele şi muuulte bune. Românii fierb în sucul lor şi până la urmă o să iasă ceva de aici. Ceva bun. De unde atâta lipsă de autorespect atunci? Nu-mi explic.

Ştiţi ce fac când întâlnesc asemenea atitudine? Pur şi simplu nu-i dau importanţă omului respectiv, îl resping. Prea mult negativism strică. Cine i-a dat dreptul să semene ură în stânga şi dreapta? Să vă zic ceva, eu nu cred în poveşti despre energia negativă, dar cand îl aud pe vreo unul care îşi înjură ţara şi originea, parcă îi văd aura neagră cu roşu purpuriu în jurul capului. Aşa că prefer să mă feresc de tip. Nu are rost sa intru în discuţii, este ca o gaură neagră ce te înghite. Mai bine o ocoleşti. Rezultatul: sunt mulţumit, fericit, bucuros chiar, că trăiesc în România. Cât nu ar fi de straniu, dar, în aceste condiţii asta nu-mi ocupă tot timpul.

Groaznic. Dăm dovadă de lipsă totală de toleranţă. Mai era nevoie oare de o probă în plus? Unii moldoveni, nu toţi, unii, sunt mărginiţi, închişi în nişte dogme care ţin de evul mediu. Lumea civilizată le-a trecut în manualele de istorie şi îşi sperie copiii când sunt năzbâtioşi. Mai întâi au fost sechestraţi homosexualii în autobuz. Ţineţi minte? Astăzi, am văzut cum un grup furios de creştini ortodocşi, extrem de gălăgioşi şi puşi pe fapte mari, au dat jos un semn de-al evreilor. Motivul, cât se poate de clar pentru ei, dar de neconceput pentru mine: nu ne cotropesc jidovii, pe noi, o ţară ortodoxă.

Moldovenii sunt săraci, acum sunt şi antisemiţi! Aştept o ardere pe rug a vrăjitoarelor lângă monumentul lui Ştefan cel Mare. Nu m-aş mira deloc. În curând, în Chişinău, va fi periculos să mergi pe stradă dacă nu vei fi ortodox de rit vechi, alb, heterosexual… Poate o să  mi-i pun în cap pe toţi ortodocşii, dar vreau să le spun: NU AVEŢI DREPTATE! Nu e bine, nu e civilizat să fii intolerant.

Oare chiar nimeni în Republica Moldova nu-i poate linişti pe aceşti tipi cu barbă, ce au privirea fixă, haine negre, mereu însoţiţi de coruri care cântă imnuri religioase? Nu este normal să facă ei legea pe stradă! Pentru aceasta există autorităţi. Dacă îmi iau patruzeci de prieteni şi merg până la monumentul lui Lenin; îl dau jos şi îl ascund undeva în spatele monumentului lui Ştefan cel Mare? Probabil voi afla imediat care este gustul bocancilor de poliţist. Pe aceşti domni şi doamne de ce nu-i opreşte nimeni? Nu este normal să vină două mii de oameni şi să ne spună ce e bine şi ce e rău. Iar rău, în această situaţie, este faptul că autorităţile tac fricoase. Nimeni nu vrea să se pună cu radicalii ortodocşi. Nici Voronin nu crâcnea în faţa lor, credeţi cumva că noua putere liberal democrată va face ceva? Nu sunt naiv! Gestul oamenilor care au dat jos semnul evreiesc din centrul Chişinăului trebuie condamnat public. Care dintre politicieni se bagă? Hooo, nu vă îmbulziţi, staţi la coadă.

Ce să zic, mi-a plăcut la Chişinău. La Tiraspol mai puţin. La Chişinău am mâncat plăcinte. Frate, mâncarea este ieftină şi extraordinară. Plăcinta aia de dovleac e nemaipomenită. Sincer, nu prea găsesc astfel de chestii prin Bucureşti. De ce nu mi-a plăcut la Tiraspol? Păi, frate, prea multă armată roşie. Erau peste tot. Filtre peste filtre. A trebuit să scot actele din torpedou de vreo 20 de ori şi nu exagerez. De unde ştiu că este armata roşie? Aveau ceva roşu pe uniforma aia a lor şi mai scria ceva ruseşte. Se uitau la noi de parcă nuş’ ce am făcut. Cât de atmosfera de pe stadion, mi s-a părut ciudată rău. Lumea nu striga, nu scanda. Mai mult, stăteau pe scaune şi nu în picioare. La un moment dat s-a ridicat unul, dar s-a uitat mai urât la el unul de la armata roşie, iar tipul s-a aşezat ca secerat.

Drumurile alea, atât de proaste. Trebuia să fiu atent, altfel îmi spărgeam baia imediat… Noaptea, în Tiraspol, ţipenie. Nu găseşti pe nimeni. Ciudat, nici maşini, nici oameni. În Chişinău, în schimb, un pic de agitaţie. Totuşi, mi-au plăcut mult cluburile de noapte. Chiar şi în Tiraspol, şi în Chişinău sunt extraordinare, mult mai bune decât ce există prin Bucureşti. Nu zic de vin, coniac, bun, bun.

Apropo, fetele. Băăăi, m-a suprins o fază. 80 la sută, de unde, 90 la sută din toate fetele sunt foarte frumoase. De fapt, ce zic, greu vezi pe stradă o fată urâtă. Nu-mi explic cum sunt bărbaţii de acolo, trebuie să-i doară mereu capul sau gâtul. În Bucureşti e altfel: greu vezi o fată frumoasă.

Şi încă ceva, eram într-o benzinărie şi le-am cerut să-mi crească presiunea din pneuri. Nu mă înţelegea. I-am arătat ce vreau şi mi-a zis: “A, văzduh?“

ps: După cum v-aţi dat seama, amicul a fost la meciul Steaua-Sheriff, iar ceea ce citiţi mai sus au fost impresiile lui despre călătoria de la Chişinău şi Tiraspol. Cât despre ultima fază. Nu ştia sărmanul că omul, probabil, nu vorbea bine româna şi nu spunea văzduh, dar vozduh, adică aer din rusă.