Băsescu s-a bălăcit un pic în mulţime, s-a pozat cu fanii, a vizitat “Kabulul” împreună cu “ministrul Ghimpu”, a donat un sac de bani şi a plecat. Drum bun, domnule preşedinte, mai intraţi pe la noi - aţi văzut doar: suntem ospitalieri, prietenoşi. Ei, şi după ce a plecat Băse, parcă nici nu a fost pe aceste meleaguri. Imediat, presa moldovenească a revenit la oile ei, scandalurile ei. Este adevărat, au comentat câţiva editorialişti ce a fost, cum a fost, cât de patrio-retarzi suntem, iar după asta au pus şi ei un punct gras subiectului. Nu prea mai interesează pe nimeni.

Acum toţi privesc în jur, buimăciţi de aburii lăsaţi de Băse după sauna lui de mulţime, bre, dar despre ce să mai scriem, care sunt subiectele zilei? Tot scrutând mass-media, observ că mulţi s-au aruncat să discute despre concursul de la “Televiziunea Publică” Teleradio Moldova. Subiect bun, interesant, cu lupte de culise, cu coate ascuţite, cu zeci de doritori să urce pe tronul de director, preşedinte. În sfârşit au înţeles şi partidele liberal, social, democrate, care sunt acum la putere, că fără televiziunea cu maximă acoperire naţională, este ca şi cum nu ar conduce ei ţara, dar comuniştii.

Nu mă număr printre naivii care cred în corectitudinea concursului. Trebuie să fii un politician al naibii de prost ca să nu-ţi subordonezi această maşinărie propagandistică. Aici este simplu. Cei care trebuie să câştige, vor câştiga. Chiar dacă noii şefi din Dealul Schinoasei nu vor fi atât de murdari şi greţoşi în propagandă ca foştii boşi, oricum, în esenţă, propaganda tot o treabă murdară rămâne. De altfel, nici unul dintre fraţii  Brega nu va câştiga concursul. Nu pot fi controlaţi şi chiar dacă te poţi înţelege cu ei, oricum, odată le sare căpăstrul…

Cât de ceilalţi candidaţi, ce vor ei de la această funcţie? Nimic, vor spune, vrem să reformăm acest colos, vrem să-l modernizăm. Pe dracu! Acest colos nu poate fi nici modernizat, nici reformat. Poate fi desfiinţat şi vândut. Ori şi mai bine, făcut bucăţele şi de văzut care parte este profitabilă, care aduce beneficii societăţii. Restul, la ghenă cu voi. Altfel, TRM va rămâne un maaaare mâncător de bani şi sursă de putere pentru politicieni. Poate greşesc eu, dar Filat a cam îndesit-o pe la “Bună Seara”?

Oricine a călcat vreodată prin Radioul Naţional, cine a pus piciorul prin Televiziunea Naţională îmi va da dreptate. Acolo timpul a încremenit. Republica Socialistă Sovietică Moldovenească este încă în floare. Brejnev este viu, iar Hruşciov bate din pantofi. Nu ai cum să reformezi creierele miilor de moşi şi babe care o duduie prin această companie încercând să-şi justifice existenţa. Îţi vine să râzi isteric când ştii cum lucrează cei de acolo, ce tehnică de muzeu au, cum îşi formulează ideile în reportaje. Nu, fraţilor, mă adresez vouă, cei care vreţi să ajungeţi în funcţii înalte, voi nu vreţi decât binele propriu, nicidecum al companiei. Şi asta pentru că orice aţi face, oricum aţi încerca să schimbaţi lucrurile - ESTE IMPOSIBIL SĂ RESUSCITAŢI ACEST CADAVRU. Şi atunci, vă întreb, de ce căutaţi nod în papură? Sunt extrem de pesimist şi nu cred că veţi reuşi ceva, niciunul dintre voi. Dacă aş şti că cineva vrea să închida şandramaua, l-aş susţine sus şi tare, aşa…

UPDATE: Am o rugăminte adresată celor din Moldova 1, radioul Naţional, tinerilor de acolo, în capul cărora nu s-a stins scânteia bunului simţ şi a demnităţii. Aveţi adresa mea de email în rubrica DESPRE MINE, scrieţi-mi despre problemele cu care vă confruntaţi. Promit să nu fac publică nici adresa de email, nici numele, în caz că mi-l dezvăluiţi. Oricum, puteţi să şi comentaţi la aceste articol. Lumea chiar vrea să ştie ce se întâmplă cu adevărat între pereţii acestei instituţii publice.

Eh, femeile astea. Sunt răul necesar? Parcă aşa îmi zicea cineva. Nu le-aş spune “rău” la femei, nu sunt rele, ele pur şi simplu EXISTĂ. Dar nu despre asta vroiam să vă vorbesc. Să discutăm în continuare despre bărbaţi. Din titlul vă daţi seama: căutăm bărbatul ideal. Cum duminică urmează să apară un serial la nuş’ce televiziune despre soţia ideală, am zis să schimb un pic macazul.

Mai întâi să stabilim un lucru: bărbatul ideal există. Unde? În cel mai urât mirositor, cel mai murdar, cel mai beţiv, cel mai curvar, cel mai prost, cel mai scund bărbat stă pitit bărbatul ideal. Le văd deja pe doamne şi domnişoare zâmbind, unele hohotind în voie: “Bă, de data asta, ai dat-o în bară. Cum e posibil aşa ceva?“

Da, este posibil. Numai că, vedeţi voi, dragele mele, bărbatul ideal nu apare din senin. Nu. El trebuie… educat, crescut. De ce nu, chiar cu propriile mânuţe?! Spre deosebire de voi, femeile, noi, bărbaţii suntem maleabili. Ne putem schimba spre bineeee sau… Deci, cum găseşti bărbatul ideal? Hm, simplu. Totuşi, aici simt că trebuie să mai fac o precizare importantă. Bărbatul ideal există, nu există bărbatul universal ideal. Caracteristicile unuia vor fi calitaţi pentru Ana, dar metehne pentru Alina. Fiecare femeie vede bărbatul ideal în felul ei. Cum ar veni, nu-l privim pe Brad Pitt cu ochii femeilor din lumea-ntreagă, ci cu ochii Angelinei.

Aşa. Revenind la întrebare. Cum găseşti bărbatul ideal? Cauţi mai întâi bărbatul ce se apropie de acel ideal pe care ţi l-ai conturat în căp’şor şi începi să te chinui cu el: “dă-mi mâna la coborârea din autobuz”; “lasă-mă să intru prima în magazin”; “nu pleca la serviciu cu cămaşa mototolită”. Bărbaţii care vă iubesc vor să vă simţiţi bine cu ei. Aşa că se transformă. Din nişte holtei, la care mirosul de parfum abia maschează aroma de vodkă şi odorul de transpiraţie, ajung “homosexuali” curăţeii, ce poartă pulovere în culori vii, stridente. Problema este că nu rezistă tot timpul presiunii “idealului”. Nu pot fi permanent “gay”. Într-o bună zi răbufnesc cusururile strânse de o viaţă. Ce credeaţi? Este greu să fii bărbat ideal, trebuie să depui efort, chiar cu toată “educaţia” primită.

Îmi povestea o fată despre alta fată, dar căsătorită. S-ar fi lăudat cea din urmă că a reuşit până la urmă să rezolve problema cu ridicatul capacului de la toaletă. Tot timpul îl certa pe soţ pentru asta, iar într-o bună zi, acesta a venit şi a declarat mândru că nu mai face pipi din picioare - se aşază pe vas. Încă un pas pe calea spre bărbatul ideal. Nu?

Da, şi concluzia. Femeile, oricât de mult nu şi-ar dori un bărbat ideal, în suflet, în adâncuri, îl vor în preajmă şi pe bărbatul rău. Tocmai de asta, atunci când l-au modelat, l-au dădăcit, l-au adus la starea ideală nu se simt chiar bine. Ştiţi de ce? Pentru că atunci când ne îndrăgostim, nu ne îndrăgostim de idealul pe care îl avem în cap, ci de omul pe care îl avem în faţă. Pe şleau fiind spus: când apare bărbatul ideal dispare dragostea. Sună ciudat, dar în mare parte ne îndrăgostim la fel de mult de cusururi, cât şi de calităţi. Doar un astfel de melanj ne fac diferiţi de alţi oameni. Aşa că, doamnelor, aveţi şi dumneavoastră un pic de echilibru.

ps: Am ales să scriu ceva uşor pentru weekend. Nu m-am smintit.

Buna ziua! Ma numesc Vitalie Cojocari, sunt jurnalist si detin blogul cojocari.ro. As vrea sa-mi raspundeti la cateva intrebari referitor la ultima majorare a tarifelor la gaz. Intrebarile sunt adresate domnului director general al ANRE, Victor Parlicov, iar raspunsul il solicit in conformitatea cu Legea Republicii Moldova privind accesul la informatie.

Domnule director, cum explicati luarile dumneavoastra de pozitie, atunci cand aveati calitatea de expert independent al IDIS Viitorul, referitor la majorarile tarifului la gaz pe care ANRE le opera in acele momente? Citez:

- “Nu se cunoaşte absolut nimic despre cele întâmplate la „Moldova-Gaz”: cum îşi raportează ei costurile sau pe cât de adecvate sunt acestea. Se pare că avem de-a face cu o societate pe acţiuni de tip închis, [...] pe care interesele cetăţenilor îi deranjează în ultimul rând.” http://www.timpul.md/node/4156/print

- “Tariful actual la gaz este mult prea înalt.“

- “Există motive serioase de reducere a tarifului.“

- “Chiar dacă ne bazăm pe datele prezentate de „Moldovagaz”, oricum tariful trebuie să fie mai mic. „Moldovagaz” este un agent economic şi scopul lui este de a face profit, nu-i putem învinui de faptul că încearcă să-l maximizeze – este business-ul lor! Există însă autorităţi, precum ANRE, rolul căruia este de a proteja consumatorii şi a reglementa domeniul. Dar din insuficienţă de capacitate sau dorinţă, ANRE nu-şi execută aceste funcţii pe deplin. Aici mai trebuie să menţionăm că ANRE, în baza legislaţiei în vigoare, este foarte dependentă de Guvern financiar, bugetul Agenţiei fiind aprobat de Guvern.“ (http://www.proconsumator.md/?p=134)

As vrea sa stiu de ce v-ati schimbat subit parerile dupa ce ati ajuns in functia de director al ANRE? Dumneavoastra ati acceptat majorarea tarifelor? De ce ati facut-o?

Credeti si acum ca ANRE este dependenta financiar si politic de Guvern?

Credeti si acum ca ANRE nu-si executa functiile pe deplin si nu protejeaza interesele consumatorilor, cetatenilor?

Credeti si acum ca Moldova Gaz este un monopolist pe care nu-l deranjeaza interesele omului de rand? Multumesc anticipat pentru raspunsuri.

Ceea ce aţi citit mai sus sunt întrebările pe care i le-am adresat într-un mod mai mult sau mai puţin oficial, pe email, directorului ANRE, domnului Victor Parlicov. Am înţeles că răspunsurile au fost pregătite deja. Le aştept. Cei care au citit comentariile domnului director pe blogul meu le intuiesc. Deocamdată sunt în aşteptare şi prefer să nu mă expun vizavi de opiniile domnului Parlicov. Opinii în care sunt acuzat, printre altele, că nu am tratat corect subiectul. Vorba americanului, to be continued.

Nu am prevăzut, nici nu mi-am închipuit ce amploare va lua vizita lui Traian Băsescu la Chişinău. Fără exagerare, sosirea acestuia a luat dimensiuni cosmice, culturale, economice, sociale, etnice… toţi, dar toţi cât de cât filoromâni, cu un strop de suflet ce îi trage peste Prut, au încercat să-l vadă cu un ochi, să-l atingă cu un deget pe preşedintele României. Ce să mai, evenimentul inceputului de an în Republica Moldova! De altfel, în România televiziunile au fost la rândul lor extrem de interesate de eveniment şi au tot dat imagini cu Traian Băsescu… în sauna de la Chişinău.

Este adevărat, au existat nemulţumiţi la Chişinău - au mai apărut unii, alţii, care l-au trimis acasă şi la origini pe preşedintele României. Au fost, însă, puţini şi nu au contat. Încă o data, căldura cu care a fost primit la Chişinău a topit totul, de la zăpadă, până la gândirea practică. Ce am văzut astăzi se reduce la foarte mult sentimentalism, multe vorbe de genul “sângele apă nu se face”, “fraţi de peste Prut”. Ce mai du-te-vino, preşedintele României a venit ca un învingător la Chişinău. Numai că nu ştiu pe cine a învins. Voronin nu era în ţară, comuniştii nu au venit la întâlnire, probabil alungaţi de… sentimentalismele lor.

De departe, cea mai afectivă, mai duioasă întâlnire a fost cea de la Primărie. CD-ul cu Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, un mandat pentru ca Băsescu să poată reprezenta Moldova în UE, aceste şi alte tandreţuri au făcut ca iubirea să plutească în atmosfera gingaşă din sala de şedinţe a primăriei. S-a râs pe seama lui Voronin: “un nene supărat”, au fost pronunţate îndemnuri patriotice: “aveţi încredere în România”… Of, filoromânismul a avut astăzi mâncare suficientă pentru un an.

Dar, ce s-a întâmplat practic? Căci a fost ceva în acest sens. Practic s-a discutat despre cetăţenie: cică se vor da mai multe cetăţenii, cică s-au dat multe până acum. Multe? Părerea lor. Încă ceva, tot practic: Băsescu a făcut cadou Moldovei 100 de milioane de euro. Ohohohoho! Ăştia da bani. Ce gură de aer? Un balon întreg de oxigen pentru economie, pentru pensii, pentru tot ce vrei. Din păcate, Chişinăul nu străluceşte în transparenţă şi tare mi-e teamă că bănuţii se vor transforma în vile luxoase, ci nu în drumuri spaţioase. Apropo, cadoul nu este văzut cu ochi buni de românii de rând. Imediat au sărit unii: “Roamanii nostri mor de foame si frig in case ca n-au din ce trai, FMI-ul cere cresterea numarului de someri sau reduceri de salarii (ce sa mai reduca idiotii?????) iar asta se trezeste sa faca faceri de bine care nici macar nu recunosc ca vorbesc limba romana.” Acest comentariu este din cele liniştite, fără spume la gură.

Acum, părerea mea. Nu vă ascund, îmi place schimbarea ce se zăreşte la moldoveni, care mai mult ca altădată s-au întors cu faţa spre România. Îmi place că Traian Băsescu intenţionează să întoarcă şi România cu faţa spre Moldova. O relaţie cordială nu ne încurcă, ne ajută. Mă deranjează un singur lucru: excesul acesta de dulcegării, patriotismul dus la paroxism, puseul acesta de dragoste pentru România ce ne secătuieşte rapid de filoromânism. Românii, dintr-o parte şi alta a Prutului, au călcat odată pe greblă şi s-au lovit urât. Acea greblă s-a numit podul de flori. De ce să nu fim mai moderaţi? Să învăţăm de la germani, care au ştiut să treacă de la îmbrăţişări cu braţele, la o înlănţuire economică dintre cele două Germanii. Căci cu dragostea ştiţi cum e? De la iubire la ură este un singur pas.

Am ştiut că moldovenii vor fi entuziasmaţi de venirea preşedintelui României, dar n-am crezut că vor fi AAAAATÂT de fericiţi. Au strigat până la răguşire “Băsescu”, “Unireeee”. Ce mai primire! E clar, Băsescu este mai popular la Chişinău decât era în momentele sale de glorie în România. Oamenii au fost extaziaţi, în culmea fericirii că au putut să dea mâna cu Băse. Dacă nu era ninsoarea, probabil veneau mii să-l salute pe preşedintele României. Oricum, căldura celor care l-au îmbrăţişat, a celor care l-au aclamat a părut că topeşte zăpada.

În aceste condiţii mi-am permis şi eu o metafora. Dacă în România Băsescu face baie de mulţime, la Chişinău face saună de mulţime. Fulgii s-au transformat în aburi, îmbrăţişările, scandările au ridicat temperatura cordială până la 50 de grade. Şi politicienii cu care s-a văzut au fost extrem de călduroşi. Câte grade au fost la Chişinău astăzi? Plus 40? Păi a fost caniculă în plină iarnă.

Ca răspuns la articolul meu referitor la declaraţiile şi acţiunile domnului Victor Parlicov, atât înainte, dar mai ales după numirea în funcţia de director general al ANRE, citiţi mai jos reacţia susnumitului domn. Dânsul şi-a făcut timp şi mi-a răspuns, deocamdată cu trimitere la site-ul ANRE. Fără a avea alte comentarii vă las să citiţi cum explică domnul Victor Parlicov, director general ANRE schimbarea cu 180 de grade a opţiunii sale vizavi de majorarea tarifelor la gaz. Trebuie să vă mai spun, că înainte cu 5 minute ca textul de mai jos să ajungă pe blogul meu, am trimis o solicitare oficială pe adresa ANRE, în care solicitam o reacţie la articolul meu. Domnul Parlicov parcă mi-a citit gândurile. Oricum, aştept răspunsul oficial al ANRE.

Salutare, stimate Curajos

Păi hai, poate din persoană care se limitează doar la lansări de acuzaţii, Te pui şi Tu în rol de “nimeni”, şi înainte de a-Ţi face nişte concluzii care sună atît de pompos, poate adresezi nişte întrebări? Şi vei primi şi răspunsurile de rigoare, Te asigur.

Cu mulţi ani înainte, am hotărît să nu polemizez pe Internet, că pe-atunci nu existau bloguri, iar lumea, ascunzîndu-se după tot felul de nickname-uri, îndrugau verzi şi uscate şi îşi revărsau cu exces de zel complexele în spaţiul informaţional.

De această dată însă, am hotarît să accept provocarea, mai ales că aici măcar vezi cu cine vorbeşti, iar în comentarii se citesc mai mulţi oameni care caută răspunsuri şi nu le găsesc… Deja şi voi vedea după caz - poate va fi ultima oară şi chiar nu se merită aceste “dialoguri pe Internet”.

Acum încep cu un răspuns extrem de simplu la multiplele întrebări şi acuzaţii aduse prin articol:
- este corect şi ceea ce am afirmat în calitate de expert: TARIFELE ÎN VIGOARE ATUNCI ERAU EXAGERATE PENTRU CONDIŢIILE EXISTENTE ATUNCI.
- este corect şi ceea ce afirm acum: TARIFELE ÎN VIGOARE ACUM SÎNT ADECVATE CONDIŢIILOR EXISTENTE ASTĂZI. În primul rînd mă refer la preţul gazelor naturale şi la cursul de schimb valutar leu/dolar, contractul dintre “Moldovagaz” şi “Gazprom” fiind semnat în dolari.

Şi mă miră de ce explicaţiile oferite deja de mai multe ori nu ajung la cei care aparent le caută. Or, aţi făcut un efort şi aţi găsit multe citate din ceea ce am spus eu în anii precedenţi, de ce atunci nu aţi dat şi explicaţiile aduse de ANRE la majorarea tarifelor? Sînt pe web-site: http://www.anre.md/news/index.php?vers=1&sm=41&ct=242,
am făcut special un fişier cu structura tarifelor clar vizualizată:
http://www.anre.md/upl/file/Tarife%202008/Presentation19Jan10.pdf

De ce înainte de a da nişte concluzii nu Vă complicaţi să studiaţi un pic materia? Mai ales că văd că eşti jurnalist - ar trebui să dai cel puţin cîteva surse, nu? Şi măcar una ar fi bine să fie persoana mea umilă, pusă în centrul atenţiei prin acest articol…

În final, chiar Vă îndemn, dacă aveţi nevoie de explicaţii mai detaliate şi informaţii suplimentare - adresaţi-Vă la ANRE şi Vă asigur că veţi primi răspunsuri exhaustive. Dacă Vă asumaţi să lansaţi o discuţie publică veritabilă, cu o audienţă largă, Vă asigur că voi participa personal, oricare ar fi formatul - online sau offline.

Mai mult ca atît, sînt gata să repet ceea ce am spus deja la conferinţa de presă privind planurile Agenţiei pentru 2010 (acolo unde s-a întrebat şi s-a răspuns mai mult în rusă), ca să vedeţi ce vom face pentru a informa mai bine publicul şi pentru a pune întreprinderile monopoliste din sectorul energetic sub controlul public.

Pentru informaţie: am intrat în funcţia de Director la ANRE pe 12 ianuarie 2010, după publicarea Hotărîrii Parlamentului în Monitorul Oficial, iar potrivit condiţiilor Memorandului cu FMI, R.Moldova s-a obligat către 14 ianuarie să stabilească tarifele la căldură în mun.Chişinău (care sunt ultima verigă pe lanţul energetic, deci nu le puteam stabili înainte de a stabili tarifele pe toate verigile anterioare ale lanţului), astfel ca tariful să acopere costurile Termocomului şi să nu se mai acumuleze datorii pe lanţul energetic: de la Termocom la CET-uri, de la CET-uri la Moldovagaz, de la Moldovagaz la Gazprom. Dacă credeţi că aceste trei zile (12-14 ianuarie) au fost uşoare…. las fără comentarii.

Cu respect,
Victor Parlicov
Director General ANRE

Băsescu i-a fentat pe jurnalişti, pe moldoveni, pe politicienii de la Chişinău şi în loc să meargă în Moldova merge în … Afganistan. Cel puţin asta reiese din declaraţiile domnului preşedinte de pe aeroportul Henri Coandă din Bucureşti: “Voi vizita Kabulul”. Din câte ţin minte, şi ţin minte destul de bine, Kabul este capitala Afganistanului, nicidecum a Republicii Moldova.

Desigur că am glumit, desigur că sunt cârcotaş, iar preşedintele României a greşit! A greşit impardonabil. În loc să spună Cahul a zis Kabul. Domnilor, totuşi Cahulul este un oraş important din Moldova, un oraş cu un consulat nou. Mda. Urâţel. Dar, să trecem peste asta. Cu câteva minute în urmă aeronava lui Traian Băsescu a aterizat pe aeroportul din Chişinău.

Două chestii vreau să menţionez în aceste momente. În timp ce Traian Băsescu va vizita Moldova, fostul preşedinte moldovean, Vladimir Voronin, va vizita Rusia. L-a fentat Voro pe Băse, doar preşedintele României intenţiona să se întâlnească cu partidele parlamentare, deci şi cu PCRM. Sunt curios dacă cineva de la PCRM va onora invitaţia. Poate că Voro a lăsat vorbă se meargă la întrunire.

A doua chestiune. Timpul titrează astăzi: 21.999, e mult sau puţin? Adică cifra moldovenilor care au obţinut cetăţenia în 2009 este mare sau mică? Am zis eu că oamenii vor cetăţenie. Chiar şi un ziar proromân, cum este Timpul, se întreabă dacă nu cumva ar putea fi acordate mai multe cetăţenii. Răspunsul este extrem de simplu: CETĂŢENIILE SUNT PUŢINE. Comparaţi cu numărul celor care aşteaptă. Sunt sute de mii cu actele depuse şi alte sute care încă nu au depus dosarele.

Toată lumea, care ştie că sunt din Republica Moldova, m-a întrebat în ultima săptămână ceva ce să aibă legătura cu vizita lui Traian Băsescu la Chişinău. Este ca şi atunci când nu ai ce să-i spui aproapelui tău şi începi discuţia despre vreme. “Mergi la Chişinău cu Băse“, mă întreabă cineva? “Nu“, răspund sec. “Şi, merge Băsescu la voi“, mă încearcă un altul? “Da“, este răspunsul meu la fel de scurt. “Te duci cu şeful în Moldova“, mă întreabă un membru PD-L? Hm, nu mai ţin minte ce i-am zis. Cert este că el, ca mulţi, mulţi, mulţi alţii, a simţit nevoia să-mi comunice că preşedintele României vine în Republica Moldova. Băi, ştiu. Pare ciudat, nu?

Culmea, dar şi la Chişinău, unde nu te întorci, orice site, fiece televiziune, ziar, post de radio nu urmăreşti, cu oricine nu vorbeşti, tot de Băsescu dai. Mi se pare mie sau lumea este într-o aşteptare febrilă? Oare ce aşteaptă moldovenii de la preşedintele României? De ştiut ştiu. Dispariţia cozilor enorme de la consulat, acordarea mai uşor a cetăţeniei, mai multe burse pentru studenţi, bla, bla, bla. Oamenii gândesc cu stomacul, nu geopolitic. Bine, întrebarea corectă ar fi: oare ce aşteaptă moldovenii să se întâmple după vizita lui Traian Băsescu? Să se rezolve vreo problemă de mai sus? Permiteţi-mi să zâmbesc ironic cu colţul buzelor şi să întorc capul ca să nu-mi vedeţi privirea uşor zeflemitoare.

S-o luăm uşor. Traian Băsescu vine pe un cal alb, vine triumfalist la Chişinău. În sfârşit, după ani şi ani, la o groază de timp de podurile de flori, guvernarea de la Chişinău este PROROMÂNEASCĂ! Un Mihai Ghimpu proromân prin definiţie, un Vlad Filat filoromân prin excelenţă, un primar care şi-a făcut studiile şi a muncit la Bucureşti spun totul. Băsescu, probabil, este extaziat de perspectiva întâlnirii la Chişinău cu oameni de care nu are scârbă. Pentru români, Republica Moldova se află fix în locul în care România era acum 20 de ani. Pentru români, Voronin este un fel de Ceauşescu, iar evenimentele din 7 aprilie au o alură de revoluţie sadea. Traian Băsescu are aceleaşi viziuni. Mai mult, deşi nu afişează, Traian Băsescu îşi asumă un oarecare merit important în revoluţia din Chişinău, un fel de salvator al Republicii Moldova. Aşa-s politicienii, numai pentru că sunt contemporani cu ceva, cred că acel ceva a fost posibil datorită lor. Nu mă credeţi? Să fiţi atenţi la discursurile de mâine şi încercaţi să citiţi printre rânduri. 

Una peste alta, Traian Băsescu are o slăbiciune pentru moldoveni. Are în preajma lui mulţi basarabeni şi, ori de câte ori are ocazia, bagă un discurs frăţesc. Chiar şi aşa, care dintre problemele moldovenilor ce îl privesc nemijlocit se vor rezolva după vizita de mâine? Credeţi că se vor rări cozile? Credeţi că veţi obţine mai uşor cetăţenia? Credeţi că se vor da mai multe burse? Să credeţi. În discuţia despre comuniştii înlăturaţi de la putere, despre cetăţenia acordată repede - repede pe hârtie, dar de fapt eheheeee… unde să mai încapă îngheţatul în faţa consulatului şi birocraţia stufoasă a instituţiilor din România? Oricum, vom trăi şi vom vedea.

ps: Nu spun că Băsescu are vreo legătura cu evenimentele din 7 aprilie, spun că îşi asumă oarecum ciudat meritele, ca orice politician. Încurcate sunt ideile politicienilor.

Moldovenii sunt buni. Când spun buni, am în vedere, naivi. De fapt şi de drept, când am în vedere naiv, presupun că sunt proşti. Uite-aşa, în bunătatea lor, moldovenii ajung proşti. Şi cum acest cusur nu este suficient, mai suntem şi al dracu’ de uituci. Ne crucim şi ne întrebăm, cum se face că dragii mei moldoveni nu-şi pun problema prostiei lor - acceptă majorarea preţului la gaz fără un “pâs”? Este strigător la cer, iar lor nu le pasă! Cel care se află în centrul bătăii de joc este un domn, pe numele său, Victor Parlicov.

Din CV-ul dânsului aflăm că a fost expert în probleme energetice al organizaţiei non profit IDIS Viitorul. Ha, interesant. Din expert, stimabilul a ajuns în mult călduţa funcţie de director general al ANRE, instituţie care se ocupă exclusiv de majorările preţurilor la gaz, curent, căldura. Nu vă luaţi după experţi, care o să bată câmpii încercând să vă demonstreze că albul este negru şi ANRE în slujba cetăţeanului. Nu! Asta face ANRE, scumpeşte preţurile. Nişte coţcari. Ştiţi vreun caz în care să fi micşorat tarifele? Dar, revenim la acelaşi domn Parlicov. Cum credeţi, care a fost prima decizie majoră luată după ce s-a văzut în fotoliu? A ACCEPTAT MAJORAREA PREŢULUI LA GAZ! Majorarea este de 14%. Adică, pentru un metru cub, amărâţii de moldoveni plătesc de la 3,60 lei până la 4 lei. Depinde de consum. Şi energia electrică s-a scumpit. Cei din centrul şi sudul ţării dau chiar cu 21% mai mult. Scot din buzunare 1,33 lei pentru un kilowat, faţă de 1,10 lei cât era până acum. 

Dar să ne întoarcem un pic în istorie şi să spicuim din declaraţiile domnului Parlicov referitor la majorarea preţului la gazele naturale.

Victor Parlicov: “Nu se cunoaşte absolut nimic despre cele întâmplate la „Moldova-Gaz”: cum îşi raportează ei costurile sau pe cât de adecvate sunt acestea. Se pare că avem de-a face cu o societate pe acţiuni de tip închis, [...] pe care interesele cetăţenilor îi deranjează în ultimul rând.” http://www.timpul.md/node/4156/print

Victor Parlicov: “Tariful actual la gaz este mult prea înalt.“; “Există motive serioase de reducere a tarifului.“; “Chiar dacă ne bazăm pe datele prezentate de „Moldovagaz”, oricum tariful trebuie să fie mai mic. „Moldovagaz” este un agent economic şi scopul lui este de a face profit, nu-i putem învinui de faptul că încearcă să-l maximizeze – este business-ul lor! Există însă autorităţi, precum ANRE, rolul căruia este de a proteja consumatorii şi a reglementa domeniul. Dar din insuficienţă de capacitate sau dorinţă, ANRE nu-şi execută aceste funcţii pe deplin. Aici mai trebuie să menţionăm că ANRE, în baza legislaţiei în vigoare, este foarte dependentă de Guvern financiar, bugetul Agenţiei fiind aprobat de Guvern.“ (http://www.proconsumator.md/?p=134)

Ce logică ciudată au unii?! După ce a spus ceea ce v-am înşirat mai sus, acest om a majorat preţurile, când s-a văzut în locul celor pe care îi critica cu sârg! Dar, să mai luăm o declaraţie înainte de a ne exprima oripilarea. Ce declară Victor Parlicov după anunţarea majorării? Potrivit www.unimedia.md, Victor Parlicov a declarat că se bucură pentru faptul că s-a ajuns la o înţelegere. (http://unimedia.md/?mod=news&id=15901) Oau. Acum se bucură după ce se înţelege cu Moldova Gaz, cei ”pe care interesele cetăţenilor îi deranjează mai puţin?” Dar parcă ANRE trebuia să devină o instituţie tare, să nu fie “dependentă de Guvern financiar“. Oare domnul Parlicov a uitat că are “motive serioase de reducere a tarifului“?

Oripilat este puţin spus. Sunt jenat, supărat, enervat la culme pentru că nimeni, dar nimeni, nu i-a pus aceste întrebări respectivului domn. Cum să rămâi netaxat pentru faptul că declari una ca expert şi cu totul altceva ca director general. În lipsa acestor explicaţii o să mă dau cu presupusul. Există trei posibile explicaţii ale acestei situaţii de rahat. Unu, domnul Parlicov este un expert prost. Calculele lui de două parale nu fac nici o ceapă degerată. Aşa că, ajuns în funcţie, s-a găsit un consilier deştept care i-a arătat cum stau lucrurile, iar apoi, tarifele au fost majorate. Doi, stimabilul este un expert bun, dar un director extrem de prost. Nu are chef să se pună cu şefii lui din Guvern. Nu sare cu săpăliga la MIG-uri, ci pleacă cuviincios capul şi se supune ordinelor. Trei, Victor Parlicov este un demagog prin definiţie. Ne minte frumos atunci când este “în opoziţie”. Ajuns în funcţie uită subit ce a promis şi sare cu explicaţii puerile, că s-au schimbat condiţiile. Cum zice franţuzul, un căcat cu perje. Ne ţii de proşti şi, din păcate, chiar suntem, din moment ce nimeni nu ţi-a cerut socoteală. Există o ieşire din această situaţie penibilă, domnule Parlicov: DEMISIA DE ONOARE.

ps: pentru pregătirea acestui material îi mulţumesc Antoniei, care m-a ajutat să-l documentez!

Cum mergi spre Rezina, pe partea stângă, lângă satul Cinşeuţi, şoseaua Orhei-Rezina, drumul cu un milion de cratere, se află un monument. Nu aveţi cum să-l rataţi. Este la vreo 10 kilometri de Rezina, 40 de Orhei. Stă pe un postament alb, văruit, dar nu vopsit. De la distanţă pare frumos. Abia de aproape îţi dai seama - a fost lăsat în paragină, şi monumentul, şi postamentul. Logic. Pe o aşa sărăcie cinşineuţenii nu pot avea grijă de ei, darămite de monumente. Chiar şi aşa, îmi place.

Eram copil, iar când tata se îndura să mă ia la Rezina cu Moskvich-ul nostru alb, una din bucuriile micii călătorii era că voi vedea monumentul. Îl priveam cu gura căscată de cum se ivea pe vârful dealului şi nu-mi rupeam ochii până nu mi–l ascundea pădurea Ţahnăuţului. Ce să mai… eram fermecat. Nu sunt singurul. Fraţii, verii, cunoscuţii mei erau la fel de impresionaţi. Câte poze nu s-au făcut lângă monument, sub monument, pe monument, după monument, în monument? Totuşi, în monument mai puţine, s-a sudat intrarea.

Ei şi, ce citesc pe făisbuk într-o bună zi? Un grup creat de făisbukişti propune scoaterea, demolarea, distrugerea, stârpirea tancurilor din Moldova. Ok, nu am nicio problemă, să dispară, dacă vor făisbukiştii, desigur. Numai că de “tancul meu” să nu se atingă nimeni! Da. Monumentul despre care vorbesc este un tanc, un minunat tanc sovietic din al doilea război mondial. Legenda locală spune că oamenii au pus mână de la mână şi au plătit aducerea, instalarea lui în dealul Cinşeuţului. De peste 50 de ani stă el acolo, pe ploaie, pe vânt, cu ţeava îndreptată spre Transnistria, Ucraina, Rusia, străjuind intrarea în sat. Dar, ştiţi cum sunt legendele? Parţial adevărate. Pe atunci se proceda aşa, oamenii munceau sâmbetele, adică la subotnic, iar din banii strânşi se plăteau lucrările.

Cum nu sunt din Cinşeuţi nu cunosc adevărata istorie. Îmi place, însă, ţeava zvelta ce se întinde ameninţător spre sat, îmi place că există un tanc undeva în dealul Cinşeuţului. Tancul acela sovietic, despre care se spune că a luptat în al doilea război mondial, nu este momumentul lui Lenin, Stalin şi compania. Nu-l comparaţi cu un monument sovietic! Ce v-a făcut tancul meu? Aveţi ce aveţi cu trecutul sovietic, cu propaganda, cu monumentele ce ne-au înţesat Moldova, dar cu “tancul meu” ce aveţi?

Aţi primit anunţul cu chemarea la protest întru susţinerea lui Pavel Turcu? Nuuuu?! Cică vor dansa unii manifestându-şi astfel nemulţumirea faţă de juriul de la Moldova 1, care i-a oprit avântul “bardului”, pardon, “badigardului” din Ungheni. Ca şi multe alte acţiuni populare apărute recent din neant, acest protest s-a născut pe făisbuk.

Dar acest post nu este despre susţinerea noii stele a estradei moldoveneşti, ci despre un fenomen care ar fi bun, dacă nu s-ar exagera - mişcările socială ce se nasc pe făisbuk. Din titlu v-aţi dat seama, prefer să le numesc făisbukăreli. Făisbukiştii moldoveni, un popor ce socializează mult şi des pe reţeaua de socializare cu acelaşi nume, sunt extrem de activi şi dârzi apărători de valori democratice, istorice, blablabla. Aceştia au cerut scoaterea sârmei ghimpate de pe Prut, au pledat pentru limba română în cinematografele Patria, au vrut ca limba română să fie fixată în Constituţie. Bravo lor. Sunt mulţi, sunt tineri, sunt convingători, iar politicienii au preluat din zbor aceste iniţiative.

Ce s-a întâmplat în continuare? S-a exagerat, ca de obicei. De exemplu, a apărut fenomenul Turcu. Imediat s-au ivit susţinătorii, dar şi nemulţumiţii. Şi unii, şi alţii au creat grupuri pe făisbuk - a început făisbukăreala pe această temă. Unii proTurcu, alţii antiTurcu. Eu m-am înscris în ambele. Mă amuzau. Dacă această situaţie m-a făcut să râd, alte făisbukeli mi-au ridicat o întrebare: oare oamenii se plictisesc în viaţa reală şi nu au alte probleme? De exemplu, cineva mi-a cerut să mă înscriu în grupul care cerea Cartoon Network doar în engleză. Băi, aţi căpiat? Altcineva credea că prin făisbukăreală va aduce Blue Air în Moldova. Aşa că a creat un grup ce pleda pentru aceasta. Blue Air, o companie aeriană low cost, adică cu preţuri rezonabile, va veni în Moldova atunci când va vrea ea, nu când doresc făisbukiştii.

Am memorie scurtă şi nu-mi amintesc alte trăsnăi pe care le cer făisbukiştii. Oricum, dacă sunteţi făisbukist şi faceţi făisbukăreală, dar aţi intrat într-o pană de idei, vă propun eu nişte teme. Păi, grupul care solicită venirea verii cât mai repede. Grupul ce vrea o vizită de-a lui Obama la Chişinău. Grupul ce şi-ar dori Eurovision în Moldova. Iniţiativa de a obliga toate fetele să poarte fuste scurte. Solicitarea de a face preţul berii ca al apei plate. Grupul ce ar cere scoaterea din programul şcolar al matematicii, fizicii, chimiei, biologiei, limbii române. Făisbukăreală plăcută!

Of, cât de tare am fost prostiţi în copilărie, atunci când, după o poveste cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene, ni se spunea “au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi“. Poate Făt Frumos, pentru că Ileana Cosânzeana nu poate fi fericită. E femeie! Noi, bărbaţii, suntem mult mai simpli în căutarea şi trăirea fericirii. Am găsit-o, am aflat-o şi ne-am bucurat. Ah, da, până la adânci bătrâneţe. Explicabil, din moment ce avem nevoie de puţine lucruri pentru fericire: o masă gustoasă, un pat cald, un zâmbet larg, puţin timp liber pentru hobby-urile noastre. Nu strică nici un bănuţ colea - să ajungă pentru o maşinuţă. Desigur, se presupune că bărbatul fericit are deja un acoperiş de-asupra capului.

Femeia, fie ea Ileana Cosânzeana, fie Alba ca Zăpada nu poate fi fericită. Chit că are masă, casă, iubit, bani, frumuseţe, maşină, sănătate - nu este fericită şi pace. Vă şochez cu asemenea afirmaţii? Să vin cu explicaţii atunci. Am văzut recent filmul “Sex And The City”. O porcărie. Au stricat bunătatea de serial. Căci nu vă ascund, eram olecuţă fan. Îmi plăcea să le urmăresc pe cele patru femei ce aveau de toate, mai puţin fericire. Şi tot vorbeau, şi tot căutau fericirea, până s-a terminat serialul. Iar serialul l-am văzut până la final, filmul - nu. Cum am zis, o porcărie. Tot recent am citit o carte bună, v-o recomand: “Mă numesc Roşu”, de Orhan Pamuk. Este despre Istanbulul secolului 16. Este despre miniatură şi pictură, nu e vorba de fericire şi femei. Am introdus cartea în ecuaţie pentru că Pamuk a reuşit să creeze un caracter extrem de puternic: Şekure, o femeie frumoasă, nu chiar săracă, iubită şi… nefericită. Normal, ca toate femeile. Şi uite-aşa, în avalanşa aceasta de femei, am ajuns la o concluzie, care mi se pare destul de limpede: FEMEIA NU ESTE FERICITĂ PENTRU CĂ ESTE NESIGURĂ!

O fi existând şi excepţii, pe care, însă, le numim: bărbaţi în fustă. Să purcedem, ce caută femeia în braţele unui bărbat? Siguranţă. De ce se ascunde femeia în spatele lat şi musculos al bărbatului? Vrea siguranţă. De ce îi oferă bărbatul mâna la coborârea din autobuz? Ca femeia să păşească în siguranţă. Peste tot femeia caută SI-GU-RAN-ŢĂ. Aşa că, poate eşti fericită, numai că de unde ştii? Chiar eşti fericită? Dar daca nu eşti. Poate ceea ce numeşti tu fericire nu este decât o banală rutină?!

Îmi spunea o femeie, mama mea, săraca, a muncit toată viaţa ei, ne-a născut, ne-a crescut. A avut grijă şi de tata, un copil. Am întrebat-o: “Eşti fericită?” Spune: “da”. Păi asta-i fericire? Sigur a greşit. Închei citatul. Nu şi-a continuat gândul în prezenţa mea, dar trebuie să se fi întrebat: oare nu greşesc şi eu, frumoasa, stilata, fata de succes, cu iubit pătimaş şi atent? Dar dacă greşesc ca mama şi nu sunt fericită. Vă daţi seama, stimabililor? Capul femeilor merge un pic altfel.

Uite-aşa, în rezultat, doamnele, femeile, sexul slab şi frumos îşi creează tot felul de probleme. Cum de ce? Vor să fie nefericite. Numai aflând nefericirea şi trăind-o intens vor afla într-un final ce e fericirea. Buba este că uită repede. Revenind la stadiul de fericire, într-o anumită zi, se întreabă din nou: stai un pic, dar totuşi parcă nu sunt fericită… Şi dăi cu plânsul, dăi cu migrenele, dăi cu reproşurile, melancolia, nostalgia, părerea de rău. Ce să mai zic? Văduva aceea, Şekure, din “Mă numesc Roşu”, era îndrăgostită de Negru şi, deşi se temea de fiorosul frate al fostului soţ, parcă nu ar fi spus “nu” unei relaţii cu acela. De ce? Era nesigură de faptul că ar putea fi fericită cu bărbatul pe care credea că îl iubeşte (Sic!). Şi încă ceva. O chestie din “Sex And The City”. Una din fetele de acolo, tipa aristocrată - nu ţin minte cum se numeşte, era extrem de fericită. În sfârşit era gravidă, avea un soţ care o iubea, toate alea. Băi, şi s-a pus pe plâns. De ce? Dacă mi se întâmplă ceva? Oare este posibilă atâta fericire? Nu se poate să fiu atât de fericită. Sigur o să se întâmple ceva rău. N-am stat să văd filmul până la final. Dar simt eu că i s-a împlinit visul, iar răul până la urmă s-o fi produs…