Aberaţii şi prostii de “Valentains dăi”
Cu riscul de a-mi pune în cap toate doamnele şi domnişoarele, care citesc acest blog. Cu riscul de a nu avea mâncare caldă până în aprilie. Adică, cu riscul de a o supăra pe iubita mea, voi spune sus şi tare: SUNT ADVERSARUL CRUNT AL “VALENTINE’S DAY”. Nu-mi place să mă înregimentez în mulţimea de puberi cu coşuri, ce visează să sărute cu foc vreo gagicuţă, aflată în călduri şi ea, ca a doua zi să se laude de fapt cu… sexul sălbatic până dimineaţă.
Nu am nimic cu sărutatul şi nici cu aberatul după un pupat furat în pripă. Este o vârstă prin care am trecut toţi. Nu mă deranjează nici faptul că sărbătoarea este venită de la “americoşi”. Doar au mai apărut unii ţipând isterizaţi că ne uităm tradiţiile şi nu sărbătorim Valentains dăiul nostru, românesc ce poartă un nume neaoş geto-dac “Dragobetele”. Proşti. Aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie. Că-i ziceţi voi Valentains dăi, că Dragobete, nu contează. Problema este alta. Faptul că jucăm sub flautul fermecat al epocii consumatoriste. Aceasta ne-a băgat în cap să sărbătorim, să ne pupăm iubitele sau iubiţii şi să le facem declaraţii de dragoste.
Eu îi spun prietenei mele că o iubesc foarte des. Dacă nu zilnic, odată la două zile - sigur. Şi nu o fac pentru că mi-am stabilit o normă, nu. Atunci de ce să-mi stabilesc altă normă, cum că pe 14 februarie să fiu altfel decât într-o zi obişnuită? Asta ar însemna ca restul anului să nu-i zic nimic, iar la mijlocul lui Februarie să topesc gheaţa din frigider cu declaraţiile mele fierbinţi. Prostii. Societatea în care trăim ne impune nişte reguli, iar noi le acceptăm fără să crâcnim. Suntem nişte iepuraşi, pe care se fac experimente sociologice. Magazinele de cosmetice, de bijuterii vând de duduie în această zi. Cinematografele sunt arhipline de cupluri siropoase, care vor să vadă filme lacrimogene de calitate parşivă. Aici este îngropat secretul, în câştigul de pe urma fraierilor îndrăgostiţi sau… NU.
Culmea, în acest caz intervine ceva extrem de interesant: cei care nu au iubiţi/iubite încearcă să-şi facă unul/una doar pentru aceasta zi. Cum, să fiu eu singur/singură de 14 februarie? Nuuuu. Gata, îl/o găsesc rapid, mă cuplez şi e super-puper. Vă închipuiţi ce aberaţie? Să ne programăm dragostea! Pe bune, zici că suntem nişte roboţei cu cheiţe pe spate. Un nene învârte cheia, iar noi ne învârtim ca titirezul să ne îndrăgostim - că se poartă în această zi. Nu-i aşa că pare o prostie?
Dar să revenim la cei care sunt cuplaţi deja. Vreau să le întreb pe doamne şi domnişoare ceva. Frumoasele noastre, nu-i aşa că aţi prefera să fiţi purtate pe palme tot anul, iar într-o zi pe an să nu fie ceva extraordinar, aşa 24 de ore obişnuite? Vă întreb asta pentru că 14 februarie este o zi nefastă pentru multe femei: îşi dau seama că, de fapt, nu sunt iubite cum ar trebui, iar anormalitatea asta caldă şi plăcută ţine o zi. Mâine vor reveni la “fă, proasto, fereşte-te, că nu văd meciu’ şi mai aruncă-mi o doză de bere din frigider”. Mor când văd atâta ipocrizie.
ps: Vreau să staţi liniştiţi. Nu o să mor de foame şi o să am parte de mâncare caldă. Până la urmă spiritul războinic din mine se va domoli, va trece peste demnitatea de a mă simţi prostit de societatea consumatoristă şi va deveni doar sentimental şi romantic. Ce voi face? Secret.
February 10th, 2010 at 00:37
complet de acord!
February 10th, 2010 at 01:22
[...] Sursa » Aberaţii şi prostii de “Valentains dăi” [...]
February 10th, 2010 at 01:51
mometan sunt sigură, dar chiar fiind culpată n-am sărbătorit niciodată asa numită “sărbătoare”. sincer să spun, sentimentele care se destăinuiesc “nurmai” pe 14 februarie, nu pot fi sentimente sincere. Iar o surpriză romantică poate fi organizată in orice zi a anului…
February 10th, 2010 at 02:51
Bun titlu, redă esenţa articolului. Strategie eficientă trollingul…
Nu-i aşa că ai prefera să scrii la această temă pe tot parcursul anului, dar o faci anume în preajma sărbătorii? Nu-i aşa că aduce vizitatori?
February 10th, 2010 at 11:55
Sunt de acord cu tine referitor la partea consumista a acestei sarbatori. Dar inainte de a te lansa in asemenea afirmatii dure, ar trebui cum se cade unui jurnalist sa te documentezi. Poate astfel spiritul tau furibund se va calma. Inainte de toate, Sfantul Valentin e sarbatoarea catolicilor si nu a “americosilor”. Sfantul Valentin a fost printre primii martiri care a crestinat Roma. Pe 14 februarie, 268 el a fost decapitat, iar inainte de acest trist eveniment trupul lui a cunoscut torturi groaznice, fiind zdrobit cu bate. El a fost sacrificat pentru Dragostea pe care i-o purta lui Dumnezeu si Lui Isus Hristos. Este cunoscut pentru minunele sale pe care le-a facut, printre care a vindecat o copila orba. Sfantul Valentin este protectorul femeilor insarcinate si tinerilor care vor sa intemeieze o familie.
February 10th, 2010 at 12:04
Absolut de-acord cu cele scrise.
In raport cu fericirea pe care-o traiesc zi de zi, aceasta sarbatoare nu are nicio valoare pentru mine.
Si ce vezi pe strazile Chisinaului de 14 februarie? Exact ceea ce-ai remarcat si tu: flacai cu trandafiri, cupluri tinandu-se de mana… Ma intreb unde sunt ei in celelalte zile ale anului? N-ar fi normal sa vedem tineri pupandu-se sau giugiulindu-se prin parcuri sau pe strada si in alte zile?! Chiar mi-ar placea sa vad tineri fericiti.
February 10th, 2010 at 12:08
Constantine, bine, bine, ai dreptate. Numai ca, vezi tu, putini stiu informatiile mentionate de tine. Pentru multi, Sf. Valentin este ziua giugiulelilor, al sexului, al sarutului pasional, al inimioarelor din ciocolata cumparate din magazin. S-a profanat atat de mult sarbatoarea aceasta… Putini stiu ce inseamna cu adevarat.
February 10th, 2010 at 13:41
desi am un sot de 7 ani, nu am sarbatorit nicodata Sf Valentin, pentru noi este o zi obisnuita, ba spun minciuni, e ziua soacra-mii si mergem la chef, anul asta face o virsta “rotunda”
February 10th, 2010 at 17:00
Mi-a placut articolul. E as veni cu o concluzie: saracele si iubetele noastre femei sunt victime ale acestei sarbatori din ce in ce mai mult institutionalizata, pentru ca barbatii ajung sa se comporte cum se cade numai o zi pe an, hai doua (si pe 8 martie), hai 3 (si de ziua ei), dar in rest barbatii nu mai simt nevoia sa se poarte frumos cu femeia de langa el. Astfel, 14 februarie devine ziua rascumpararii si spalarii greselilor facute de barbat in fata femeii. De pe 15 februarie o poti lua de la capat, te revansezi la urmatorul 14 februarie… Dar pentru situatia asta nu sunt devina numai barbatii. Parrrerea mea.
February 10th, 2010 at 17:28
Fiind crestin-ortodox, nici eu nu serbez acest Sfant, dar asta nu ma impiedica sa il respect. Iti inteleg revolta fata de faptul ca aceasta nobil scop de a comemora moartea unui martir s-a transfomat in dezmat: giugiulit, sex, saruturi pasionale in parcuri si pe strazi. Chestia asta tine mai mult de bun simt. Bine adolescentii mai pot fi intelesi, hormonii lor se dau cu saniuta si nu au un loc unde sa-si duca iubita, departe de ochii lumii, din cauza lipsei de bani si ca le sunt parintii acasa. Totusi, calaritul asta in parcuri e dezgustator, il putem compara cu lumea animala, se reproduc in voie la aer liber pentru ca acolo e casa lor. Faptul ca un tanar isi saruta prietena indelung pipaind-o nitel, ma face sa ma gandesc la un mascul care vrea sa-si arate virilitatea femelei (iubitei) si celor din jur. Bine tadreturi discrete mai sunt acceptate, parerea mea e ca afectiunea fata de persoana iubita o poti arata doar ei acasa, in inimitatea voastra.
February 10th, 2010 at 20:13
:))) mor de ras de definitia data de Constantin dezmatului: giugiulit, sex, saruturi pasionale in parcuri si pe strazi. :)) Dle Constantin, dumneata stii ce inseamna dezmat???
sorry dc s-a suparat cineva
February 10th, 2010 at 22:31
DA,sunt deacord ca aceata sarbatoare a devenit comerciala,dar cum fara ea?ai ocazia sa mai arati iubitei tale cat de mult o iubesti inca o data,ar trebui sa na bucuram.
Ce-i intraga asta mai Vitalie?……..vreau sa stiu secretul.
February 10th, 2010 at 23:00
Nu mai muriti de ras, va rog , faceti bine si deschideti DEX. In primul rand nu am definit dezmatul, in al doilea rand calaritul, pipaitul in parcuri, IN LOCURI PUBLICE este dezmat. DEZMẮȚ, dezmățuri, s.n. 1. Purtare nerușinată, dezmățată, imorală; destrăbălare, deșănțare, dezmățare. 2. Fig. Debandadă, haos (2), anarhie. – Din dezmăța (derivat regresiv). Probabil ca nu ati citit fraza pana la capat. Sexul acasa nu este un delict, insa sexul in public se pedepseste.
February 10th, 2010 at 23:18
Salutare!!! Sigur ca-ti citesc blogul.Cine crezi ca te-a recomandat d-lui ”ministru” Ghimpu…
P.S. Cum sa fiu eu singur/singura de 14 februarie…Nuuuuuuu, asta se intimpla in fiecare zi.
February 10th, 2010 at 23:45
Mircea poate esti Marcela. Mi se pare absurd sa iei apararea femeilor si sa lansezi ofense la adresa barbatilor, fiind barbat. Sau poate esti homosexual, esti prea feminin. Barbatii nu se prea scuza folosind indeosebi “sorry”.
P.S. In fine, atunci cand “murim de ras”, luam in caruta pe cineva nu ne mai menajam sa ne cerem scuze.
February 11th, 2010 at 00:15
Off topic. Ma amuza expresii tip “adversar crunt” ..lol… e ca si cum ai spune “plecăciuni cumplite”
February 11th, 2010 at 00:30
Caline, cuvintele se mai folosesc si cu sens figurat!!! Asa ca ”plecaciuni cumplite” tie.
February 11th, 2010 at 00:46
Shoes, nu chestionez “sensul figurat” al expresiei/ilor. Am spus doar ca ma amuza (e ceva rau in asta? :)) Nu prea auzi asa expresii din gura unui regatean (stai ca sar acu’ vreo doi-trei care aud asa ceva ora de ora, lol)… e ceva endemic basarabenilor (si eu sunt d-acolo). Totusi e amuzant, chiar cand vorbim de dragoste… tot inversunare strecuram
February 11th, 2010 at 10:03
“pro” ,mai mult sau mai putin.daca toti barbatii ar fi asa cum zici….majoritatea insa….uita intreg anul ca undeva prin casa cineva asteapta macar citeva cuvinte calde,macar o data-an.daca a-ti fi voi,cei puternici,cei cu mindrie,cei seriosi,altfel cu persoana iubita,sigur toti ar si uita de sarbatoare.dar care a fost motivul initial….14 februarie e doar ziua care aminteste ca dragostea triumfa in orice situatie,ulterior s-a transformat in comert!
February 11th, 2010 at 14:12
Traditia cu Dragobetele e la fel ca traditia cu Martisorul, Plugusorul, Calusarii, noaptea de Sf.Andrei,etc si eu sunt de parere ca nu ar trebui sa le lasam sa piara, fiindca sunt ale noastre de mii de ani, autohtone, ne reprezinta spiritul autentic.
Si Dragobetele nu presupune neaparat chestii siropoase sau cadouri scumpe 
Si in plus mie imi place mai tare Dragobetele ca idee, e mai navalnic si mai plin de viata, in fine, e al nostru
February 15th, 2010 at 13:58
plecaciuni cumplite LOL
dar nu fii asa de inversunat, pina la urma este ceva sens/folos in/din ea 
asa-i Vitalie, sarbatoarea uitucilor
February 24th, 2010 at 14:30
[...] Valentains Dăi am vorbit aici. Nu mai spun că această sărbătoare americanizată, comercializată a pierdut din spiritul pur [...]