De Dragobete despre Dragoste

Despre Valentains Dăi am vorbit aici. Nu mai spun că această sărbătoare americanizată, comercializată a pierdut din spiritul pur al ceea ce trebuie să însemne dragostea. Nu mai spun, căci m-am săturat. Aşa că, de Dragobete, fiecare să procedeze cum îl taie capul. Totuşi, asta nu înseamnă că nu vreau să discut despre… dragoste. Cineva poate mă crede fără suflet, cinic şi care nu vede decât răul în jur. Nu-i aşa.

 

Există o piesă de teatru care se numeşte “Dragostea durează trei ani”. Un titlu menit să atragă atenţia. Nu ştiu dacă este adevărat. Eu sunt îndrăgostit de 5 ani şi încă nu i-am dat de capăt. Îmi place să fiu îndrăgostit. Îmi place senzaţia pe care o simt. Sângele fierbe, inima duduie, ochii o caută. Dacă nu o găsesc pe ea, o caută în toate femeile din jur. Nu te mai uiţi la femei cum le priveai înainte. Acum peste tot îi vezi ochii, mâinile, părul, silueta.

 

Dacă creierul uman reprezintă un calculator super performant, dragostea este un virus. Odată instalat îţi dă peste cap toate softurile. Când lucrezi la capacitate maximă, când abia te mişti. Totul este să ai parte de dragoste fericită ca să te motiveze virusul acesta. Of. Numai în cărţi o fi aşa. Pentru dragoste trebuie să lupţi. Şi nu doar la început, ci permanent, toată viaţa. Încă ceva, ideea este să nu încurci dansul hormonilor de primăvară, cu adevărata iubire. Adevarata iubire? Am scris eu asta acum? Vroiam să zic simplu, cu iubirea. Adevărata iubire sună pompos şi înfricoşător. Rişti să te întrebi în permanenţă, bărbatul, femeia de lângă mine, este adevărata iubire? Chinurile dragostei sunt suficiente pentru a ne mai încărca cu vreo altă problemă existenţială…

 

De felul său, omul este o fiinţă singuratică. Ne naştem, iar după un an, doi, trei, când ieşim de sub protecţia strictă şi extrem de afectuoasă a mamei, realizăm asta. Aşa că începem să căutăm prietenii. Apoi, ne dăm seama că oricât de buni prieteni nu am avea, totuşi, nu suntem înţeleşi până la capăt. Singurătatea pune stăpânire pe sufletele noastre. Într-un final descoperim iubirea. Ne ţinem în braţe, mâinile se înlănţuiesc, privirea se încălzeşte, buzele se ating, ne îndrăgostim şi reuşim să alungăm singurătatea. Iubiţi-vă şi alungaţi singurătatea! Asta vă urez eu astăzi, de Dragobete.

2 Responses to “De Dragobete despre Dragoste”

  1. De Dragobete despre Dragoste | De la bloggeri adunate Says:

    [...] Sursa » De Dragobete despre Dragoste [...]

  2. Mircea Says:

    mi-au dat lacrimile spre finalul articolului…

Leave a Reply