COJOCARI Vitalie

Viaţa ta are rost. Viaţa ta este plină de evenimente importante. Viaţa ta este cum ţi-ai dorit-o dintotdeauna. Ţi-o spui în fiecare zi? Poate. O autosugestie, care te ajută, care te ţine în priză. Vii seara acasă. Capul ţi se învârte, urechile îţi ţiuie, nervii îţi sunt întinşi la maximum. Te gândeşti - şterg ce a fost astăzi rău şi rămân cu ce este bun pentru cap şi experienţă? Ştergi. Însă razi aproape totul - este complicat să ştergi răul, dar să rămână bunul, chiar imposibil.

O perioadă te simţi bine. Ai şters, adică ai uitat şi reuşeşti să-ţi revii rapid. Îţi revii în jumătate de oră şi parcă eşti ok pentru o seară. Este o modalitate bună să n-o iei razna. Însă, trebuie să mănânci, să ai bani, să supravieţuieşti. Aşa că, a doua zi te avânţi din nou în oraşul mare, deşi, taaaaaaaare ai dori să stai acasă, să-ţi strângi iubita în braţe. Pe dracu şi ea se avântă în marele oraş. Rămâi singur? Nu.

Autosugestia te ţine, este un combustibil ce îţi permite să te pui în mişcare. Din păcate, combustibilul eşti chiar tu. Nu-ţi dai seamă de ce într-o zi rămai fără suflet. Păi, dacă l-ai şters?! Prin urmare trece o zi, două, nouă, o sută optzeci şi nouă, iar tu razi în continuare răul şi binele. Trece timpul şi te prinde cu radiera în mână. Drăcie, trece viaţa pe lângă tine! Te întrebi, atunci, bre, asta era viaţa la care am visat în copchilărie? Nu ştii. Nu ştii pentru că, culmea, răspunsul este “DA”! Da, ai visat să scapi de şcoală, să munceşti în domeniul pentru care te-a pregătit facultatea, să ai o casă… Problema este că ai scăpat de şcoală, dar ai scăpat şi de prieteni, colegi, mult timp liber. Profesia este cea pe care ţi-ai dorit-o, numai că teoria, respectiv visele, au rămas pe băncile facultăţii. Şi, da, ai o casă, dar ai şi rate.

Vă întrebaţi ce-i cu pesimismul meu? Probabil s-a cam lungit iarna, iar primăvara pare că nu mai vine.