COJOCARI Vitalie

Aţi uitat să mâncaţi, v-aţi deshidratat, aţi pierdut noţiunea de zi şi noapte jucându-vă la calculator? Aparent, se pare, experienţa aceasta este chiar de ajutor. Ştiu trei motive. Unu, ştiţi să porniţi şi să opriţi un computer. Doi, aţi învăţat tastele principale: săgeată sus, săgeată jos, ctrl+shift. Trei, puteţi fi angajat să vă jucaţi în continuare. Adică angajat, angajat. Cu carte de muncă, cu salariu. Da, aţi înţeles corect - doar să vă jucaţi.

Părţile proaste ştiţi care sunt? Că nu vă puteţi juca noaptea şi nu veţi putea chema toţi prietenii să fumaţi iarbă în camera voastră de cămin. Iar acum, atenţie, cea mai naşparlie fază - nu veţi alerga împuşcând în stânga şi în dreapta prin tot jocul. Aveţi doar bucăţica voastră de joc pe care o s-o repetaţi de sute de ori. Să zicem veţi escalada un zid de o sută de ori. După care va trebui să observaţi nereguli: că avatarul nu pune mâna bine pe pietre, că picioarele nu i se mişcă atunci când se caţără… Altfel, aceste greşeli evidente, logice vor fi identificate de puştiul de clasa a 4-a, care va cumpara jocul şi va comenta erorile pe forumuri făcându-i imagine proastă producţiei.

Aşa că, mai bine puneţi mâna pe o carte şi citiţi Dostoievski: “Crimă şi pedeapsă”. De ce “Crimă şi pedeapsă”? Pentru că e o crimă să-ţi omori timpul jucându-te. Dar, de fapt, nu am crezut vreodată că există un astfel de job, unde să fii plătit numai ca să te joci.