Cireşile furate îs mai bune
Astăzi am mâncat cireşi. Un lucru atât de măreţ, un eveniment atât de aşteptat pe vremea copilăriei devine brusc atât de neimportant astăzi. De ce? Pentru că nu mai văd în faţa ochilor pomi doldora de cireşi, văd doar cutii în hipermarketuri. Şi le văd, fraţilor, aproape tot anul. Fie iarnă, fie vară, să tot mănânci cireşi, că ai de unde.
Eram puştan prin clasa a 6-a, a 7-a, iar când se apropia luna mai, nu mai ştiam de noi. Parcă un mic drac’şor se instala în tălpile noastre. O tuleam de la ore cu toată clasa. Bine, recunosc. Mai puţin eu, care nu prea eram băiatul rău. Totuşi, nu prea puteam să sparg gaşca şi să refuz o invitaţie la livadă. Noi, băieţii, aveam un adevărat al 6-lea simţ pentru cireşile coapte. Deşi încă nu dădusem raita prin livadă, puteam să jurăm că cireşile erau coapte. Asta da, instinct şi metafizică.
Livada de cireşi era în vârful dealului, păzită de bărbaţi călare, cu câini. Nu aveau arme, dar biciuştile din dotare erau suficiente pentru a ne pune pe fugă. Ţin minte că l-au alergat pe un biet băiat până acasă la el. Cu calul desigur. A stat sărmanul o săptămână la pat: de frică şi de efort. Ca Ion Creangă nu am păţit-o, dar ceva similar tot mi s-a întâmplat. Am mers noi să păpăm cireşi. Folosesc eufemisme. Am mers să furăm cireşi. Să ne îndopăm cu cireşi furate din livadă, era un act de curaj şi de plăcere. Nu ştiu de ce, dar cireşile acelea aveau un gust al naibii de bun. Deodată, l-am zărit pe paznic. Am sărit din pom. Era periculos dacă ne prindea sus - nu mai aveam scăpare. Aşa că, ne-am pitit în nişte boscheţi. A trecut ăla milimetric pe lângă mine şi nu m-a văzut. Credeţi că am zbughit-o imediat ce am avut posibilitatea? De unde? Ţuşti în pom şi bagă cireşe. Nu minţea bietul Nică a lu’ Ştefan a Petrei: şi în sân, şi în gură; şi coapte, dar mai mult - verzi.
Cu burta umflată tobă abia am coborât din copac. Dacă mă vedeai, credeai că sunt un greieraş gata să nască. Plesnea maioul pe mine de cireşile din sân. Am ajuns acasă, pe drum am mai dat din cireşe, am mai mâncat. Deh, să mă satur. Cred că m-am suprasaturat. Pentru că odată ajuns acasă, am simţit că cireşile s-au săturat de stomacul strâmt şi încă neobişnuit cu atâta tixeală. Au năvălit drăcoaicele şi le-am dat pe toate afară. Evenimentul fatidic s-a întâmplat fix în faţa porţii casei mele. Aşa s-a prins şi tata de ce am întârziat eu atât de mult la şcoală. Sper că nu v-am făcut poftă de cireşi?
May 29th, 2010 at 22:27
:O n-am mâncat încă, da trebu, ca iar un an tre de aşteptat
May 29th, 2010 at 22:45
Aha, editorcash, aha…
May 30th, 2010 at 12:47
Cojo frate, tu mananci fructele sau copacii?
May 30th, 2010 at 14:22
ce faci aciduzzu-le?
acuzi un PROFESIONIST ca nu stie diferenta dintre ciresI si ciresE?
sa-ti fie rusine!!! -)))
May 30th, 2010 at 15:07
corect ar fi fost, andrei:
“Sa-ti fie rusine, acidu zzutriciu!”
))))))))))
Din cate am inteles, cojocari e cameraman sau ceva de genul, nu filolog, iar daca ii mai bagam vreo 200 de ani de deznationalizare in spate, din care scadem factorul studiilor probabil facute in Romania, ecuatia devine doar scuzabila.
Si sincer efortul omului de a-si insusi corectitudinea limbii plus diversitatea imensa a vocabularului ii declaseaza pe multi concetateni neaosi.
May 30th, 2010 at 15:35
cf propriilor afirmatii, a fost student in RM asa ca factorul tau este sublim dar total inexistent.
poate ca nu ar fi fost mare tarseala daca nu asi fi citit niste postari anterioare in care “ii critica”, doar in mod constructiv, desigur -)), pe alti “profesionisti” in ale teveului de pe meleaguri moldave, dar duhnea a autoapreciere in acele postari de ziceai ca sunt scrise de taticul CNN-ului, direct din Atlanta. Cand colo, ce sa vezi? Omu’ e iubitor de ciresi/cirese - las pe el sa aleaga varianta, ca poate intradevar ii place mai mult celuloza -)). Adevarate perle profesioniste. Unde mai pui ca profesionistu’ face reportaje despre tantarii din Bucuresti si despre zarzavaturile bulgaresti. Asta e puterea internetului - aici oricine se poate declara somitate in anumite domenii, cat priveste probatoriul - cerem deja prea mult si riscam sa fim trimisi in categoria frustratilor si vesnicilor gica-contra.
Inca ceva. Cf acelorashi proprii afirmatii se considera român, afirmatia facuta fiind una categorica. Cum suna oare in aceasta lumina titlul “de ce ROMÂNII ne-au dat doar 10 puncte?”. -))
May 30th, 2010 at 20:23
Ar trebui să intervin să mă apăr. Că deh, sunt vorbit de rău de cineva care nu vrea să fie considerat nici Gică Contra şi nici frustrat. Să se consemneze, nu-i considerăm. Deci, nu mă apăr, vă trimit doar să citiţi “Amintiri din Copilărie”, cel puţin capitolul “La cireşi”!
Cât de mâncat, desigur că mânânc fructul, cârcotaşilor.
Oricum, merci că existaţi. Altfel, uneori de oboseală şi de scris rapid, pot s-o dau în bălării cu greşelile. Numai aşa, pot fi mult mai atent şi mai curat în exprimare.
December 10th, 2010 at 21:49
Scuze de off post dar vruiam sa spun ca postezi minunat.