COJOCARI Vitalie

Mai avem o zi de stat în Amsterdam. Încă 24 de ore putem respira aer liber, neconvenţional - în două cu marijuana. Nu exagerez. Fie zi, fie noapte în foarte multe locuri din oraş poţi adulmeca mirosul dulce amărui al marijuanei. Nu avusem ocazia să aflu până în acest moment cum miroase, dar nu e mare filozofie s-o identifici. De pildă, mergi pe stradă, iar în faţa ta sunt doi tineri ce fumează. Tutun nu e, trabuc nu e, narghilea nici atât. Ce poate fi? Altă dată mergi pe lângă nişte cârciumioare. Vezi oameni care fumează ţigări butucănoase, răsucite. În nas te izbeşte acelaşi miros ciudat. Nu poate fi decât marijuana. Cineva zicea că aerul din Amsterdam te ameţeşte, doar este amestecat cu acest fum.

Nu ştiu cât de permisive sunt autorităţile din Amsterdam, dar înainte de a pune piciorul aici credeam că fumatul ierbii este permis doar în aşa numitele coffee shop-uri. Nici pomină. Se fumează aproape peste tot. Pe treptele caselor, pe stradă, pe ulicioare, la terase. Nu vreau să mă lansez în dezbaterea: este sau nu periculoasă iarba? Am văzut, totuşi, suficienţi tineri cu priviri rătăcite, părul vâlvoi şi lenevind în neştire aiurea pe jos pentru a decide ferm - nu fumez. Ziceam într-un post de mai jos că sunt două întrebări care ţi se pun după ce vii din Amsterdam: ai fost în Red District, ai fumat? La prima am răspuns, uite că am reuşit şi în cazul celei de-a doua: NU.

Spiritul curios de jurnalist mă duce, însă, într-o cârciumioară ce-şi serveşte muşteriii cu ţigări răsucite. Vânzătorul pune în acestea nuş’ce chestii ciudate. Presupun că anume acele chestii reprezenta iarba. Mai curând - fân tocat. Ştiţi ce este curios? Că în local nu se vinde alcool. Cer o bere, intrasem şi mă sfredelea domnul vânzător cu privirea, dar nu primesc nimic. Mai mult, cei de aici nu servesc nici cafea. Rămân suprins, vând fără nicio problemă droguri, fie ele şi uşoare, dar nu alcool??? Cineva mi-a zis, păi pentru că alcoolul este mai periculos decât marijuana. Nu l-am contrazis. De unde să ştie un nefumător ca mine?

Cred că muriţi de curiozitate să ştiţi un preţ, nu? Parcă zicea tipul de la tejghea: o ţigară costa 4 euro, dar s-ar putea să greşesc. Oricum, văd o fază haioasă. În acelaşi weed shop în care intrasem stau nişte amici la o masă. Unul îşi aprinde o ţigară - sigur nu e cu tutun. Trage cu nesaţ din ea, iar după asta i-o plasează tovarăşului de lângă. Ăla suge la rândul lui şi îi dă un ghiont amicului ce doarme cu capul pe masă. Respectivul se trezeşte instant şi întinde mâna mecanic. Trage şi el din joint, apoi capul îi cade pe masă. Totul durează mai puţin decât vă descriu eu: numai câteva secunde. Pot jura în acest moment că al treilea tip, somnorosul, încă visa când a fumat iarba. Totul pare atât de simplu pentru el. Nu poţi să nu remarci experienţa la ”fumat” pe care o are individul. Nu mi se pare sănătos. Aşa că, după cum v-am mai zis - nu fumez.