S-a dus Tanţa la Constanţa, ca să-şi mai bronzeze faţa, şi-a venit Tanţa sătulă, şi de mare, şi de… soare. Am început acest articol despre mica mea deplasare la Constanţa cu fază sexuală pentru a-mi creşte… traficul. Nu de alta, dar nu am prea scris în ultimele zile. Ei şi ce legătură are sexul cu Constanţa? Una singură. Vorbeam cu un amic şi îmi spunea că, în timpul verii, litoralul este un magnet pentru hoţi şi femei uşoare - nu de kilograme vorbesc aici. De aceea unele femei îţi zâmbesc ciudat şi ţi se uită provocator în ochi în timp ce schimbă picior pe picior. Stau singure sau în grup. Echipaţia: fusta aproape inexistentă, pantofi cu toc cât mai înalt, machiaj strident şi o apă apă plată cu lămâie. Roiesc în special noaptea, pe la terasele din centrul oraşului. Tot acolo sunt parcate şi ferrari-uri, porsche-uri cu numere de Italia. Cam atât despre sexul care v-a făcut să-mi citiţi până aici articolul. Este interesant şi în continuare.

În timpul sejurului m-am tot întrebat, oare de ce îşi blamează românii litoralul?

1. M-am tot întrebat, apoi i-am văzut pe burtoşii care scuipau seminţe pe plajă: stăteau în picioare cu ochelarii de soare pe nas şi împroşcau ostentantiv cojile în toate cele patru direcţii.

2. Mi-am pus această întrebare, dar flămânzi rupţi, am intrat să mâncăm într-un restaurant. Până să ajungă la noi mâncarea gustoasă, a trebuit să salivăm prelung la vederea bunătăţilor de pe masa vecină. Chelnerii ne-au observat cu greutate: deşi eram 6, au fost serviţi mai întâi cocalarul şi piţipoanca ce veniseră la 15 minute după noi. Am insistat, am fluturat din mâini, i-am chemat cu ruga flămândului: “vă rog, din suflet”.

3. M-am tot întrebat, apoi am ieşit la balcon. Am văzut doar o parte din mare, restul era obturat de un minunat bloc turn, mai exact un şantier părăsit.

4. Aveam dilema blamării litoralului în cap când am trecut pe străzile găurite sau când mergeam pe o stradă şi a început să strige o tanti la mine, “de ce ai intrat în curtea mea?” Practic, aleea s-a înfundat şi nu-ţi dădeai seama când începea curtea mămăiţei.

Au mai fost detalii urâte, dar nu vreau să mă amărâsc. În schimb, vreau să vă spun că m-a şocat altceva: cu toate aceste tâmpenii, MAREA ESTE FRUMOASĂ DE NEDESCRIS, iar oamenii nu pot să strice mirificul efect pe care o are natura asupra turiştilor! Am avut impresia că cineva, mulţi români, ar avea o vendetă, o luptă personală cu litoralul. Nisipul este cald şi sclipitor, oamenii îl amestecă cu multe seminţe şi mucuri de ţigară. Apa este ca o pânză albastră violet, oamenii uită să o cureţe de alge. Aerul este răcoritor, iar oamenii l-au umplut de miros de mici, sunete de manele…

Ştiţi care este fericirea mea? Că natura nu pierde luptele cu oamenii. Continuă să fie frumoasă, încăpăţânat de frumoasă. Blocurile în şantier, chelnerii posaci, fufele agasante, cocalarii burtoşi luptă cu mare, luptă, dar nu o pot învinge. Aşa că, este încă bine şi frumos pe litoralul românesc, deşi mulţi îl blamează.

Marea. V-am spus c-o întâlnesc cât de curând? Iat-o! O vedeţi în poză. De fapt, aşa văd eu Marea Neagră de la balconul hotelului, trebuie doar să scot nasul pe geam: a răsărit soarele, iar apa scânteiază şi te ţine sclav cu privirea ţintită în larg. E mult prea frumos. Nu te saturi să urmăreşti jocul soarelui pe luciul apei.

Sunt la Constanţa, sunt la mare, apa este rece, dar contează că este… în imediata mea apropiere. Nu o să scriu prea mult, pentru că mare poate fi geloasă şi se poate răci şi mai tare de supărare. Vă spun doar, invidiaţi-mă cu invidie albă… Căci şi eu o să vă invidiez!

S-au lansat ştirile Prime TV. Să-i salutăm pe aceşti băieţi care îşi fac loc pe tărâmul arhiplin al ştirilor din Moldova. Mai încap? Timpul va arăta. Oricum, “Primele Ştiri” sunt într-o poziţie de invidiat chiar de la lansare. Apar la un post de televiziune extrem de popular. Bun avantajul. Cât de calitatea ştirilor, păi, am aşteptat să treacă vreo câteva zile, am urmărit câteva jurnale de-ale lor ca să pot să-mi fac o părere. Şi mi-am făcut-o. Este strict părerea mea, una bazată pe propria-mi experienţă de televiziune şi ţine de cunoştinţele mele teoretice şi practice din domeniu: asta a fost pentru cârcotaşi.

Ce îţi sare în ochi din prima la o televiziune? Prezentatorul. Aici avem nu unul, ci doi. Cei de la Prime au ales cuplul Valeriu Frumusache şi Aurelia Vasilică să le prezinte ştirile. Valeriu Frumusache este trecut bine de 40 de ani şi nici Aurelia Vasilică nu este chiar tânără - iertată să-mi fie indiscreţia. O fi rău acest lucru? Nicidecum. Dimpotrivă, iar mesajul pe care ni-l transmit este: “Priviţi-ne, suntem nişte oameni serioşi. Suntem încărunţiţi de atâta jurnalism. Nu au trăit alţii atât de mult, câţi ani de experienţă avem noi în jurnalism.” Ideea este bună. Planul aproape perfect. Zic “aproape” pentru că unele detalii fac o disonanţă simţită până şi de telespectatorii neiniţiaţi în ale jurnalismului. Dar să nu trec încă la partea proastă - să vedem ce mai are bun jurnalul de la Prime TV. Păi, par a fi bune sculele, se filmează bine şi decorul este reuşit. Au şi oameni buni. Remarcabil cum au reuşit să atragă specialişti de pe o piaţa a forţei de muncă în care suflă vântul. În plus, directorul postului este un tip inteligent ce ştie bine cu ce se mănâncă televiziunea.

Trecem la probleme? Pregătiţi? Începem cu prezentatorii. Da, au experienţă, dar, din păcate, ambii şi-au întrerupt activitatea de “crainici” de ani buni. Iar asta se simte în exprimarea vizibil căznită. Vorbesc de acea stânjeneală, acea senzaţie pe care o simţi atunci când costumul nou pare frumos, dar te simţi inconfortabil în el. Trebuie să treacă un pic până te obişnuieşti. La fel şi prezentatorii - trebuie să se obişnuiască. Există însă chestii mult mai grave decât acest lucru - părerea mea. De pildă, faptul că jurnalul este plicticos… Înţeleg, au vrut să-l facă serios. Foarte bine. Numai că serios nu înseamnă şi plicticos. Să explic: de ce televiziunea este televiziune? Pentru că se bazează pe puterea imaginii. Faceţi un mic exerciţiu, închideţi sonorul când urmăriţi “Primele Ştiri” şi încercaţi să înţelegeţi despre ce este vorba. Pe 2 iunie apărea, de pildă, o ştire despre nişte paşapoarte. Vedem cum un nene dă din gură, nişte oameni merg pe stradă, nişte paşapoarte sunt scanate. Dacă nu avem sonor, nu înţelegem nimic. Apoi, vine altă ştire cu nişte poliţişti în trafic. Ce fac acolo? Sunt în vreo acţiune nouă? De unde? Deschideţi sonorul şi o să aflaţi că oamenii legii vor fi obligaţi să poarte ecuson. Tipul clasic de ştire interesantă, dar făcută harcea-parcea. În loc să vedem clar unde va trebui să poarte ecusonul poliţistul. În loc să ne arate pe un fel de grafică ce anume va conţine un astfel de ecuson: poate poza, poate grupa sangvină? Nu, noi îi vedem pe nişte burtoşi învârtind bastoane.

Acum faceţi alt experiment: daţi sonorul mai tare şi nu urmăriţi imaginile, doar ascultaţi. Garantez, o să înţelegeţi totul. Nici nu veţi fi tentaţi să staţi cu ochii în televizor urmărind imaginile. Concluzia ce se impune: cei de la Prime TV produc un jurnal de ştiri bun de difuzat la … radio. Din păcate, producătorii programului de ştiri nu s-au gândit cum să-l dinamizeze, cum să-l facă mai de televiziune.

Jurnalul Prime TV se bazează pe nişte informaţii peste care se aruncă imagini. De ce pun aceste imagini neinteresante? Nu ştiu, ar fi mai simplu să dea negru pe post. De altfel, o ştire trebuie să-ţi vorbească în primul rând prin imagini şi apoi prin text. Este prima regulă în televiziune. De ce nu fac asta cei de la Prime? Există două variante: unu, sunt încă la început şi vor recupera pe parcurs şi doi, fac nişte emisiuni de umplutură a programului, căci aşa cere CCA-ul. Înclin să cred că nu este a doua variantă. De ce? Pentru că unul din show-urile televiziunii merge extraordinar de bine. Vorbesc de Fabrica. Deci se poate…

Sunt frumoase. Au nişte chipuri mai mult decât drăguţe… şi nu doar chipurile. Unii le spun pizmaşi “capuri vorbitoare” fără să admită că ele au ceva în cap. Sunt prezente aproape în fiecare seară în mii şi mii de case în acelaşi timp. E posibil aşa ceva? Da, este. Doar sunt prezentatoare la ştiri. Prezentatoarele de ştiri din Moldova.

Mai nou, moldovenii sunt contemporanii unei explozii a emisiunilor de ştiri. Ieri erau doar cei de la PRO TV, NIT, TV7, Moldova 1. Apoi li s-au alăturat Jurnal şi Publika. Astăzi a apărut Prime TV cu programul de ştiri. Mda, ne cam lipsesc evenimentele în ţară, în schimb, avem emisiuni de ştiri suficiente. Şi cum există atâtea jurnale de ştiri, musai trebuie să fie şi prezentatori, în special prezentatoare. De ce prezentatoare? Nu descopăr apa caldă şi nici mersul pe bicicletă, dar domniţele, doamnele drăguţe au întâietate şi sunt preferate la cârma ştirilor. Atrag atât bărbaţii cât şi… femeile. În cazul bărbaţilor e clar, stau cu ochii în decolteu. Femeile, în schimb, se uită la machiaj, la păr, la bluză, la ochi, la exprimare. Desigur, toate acestea atunci când ştirea nu este suficient de puternică încât să le canalizeze atenţia spre informaţie. Cum nu prea există evenimente pentru ştiri, logic, privirile se vor îndrepta din ce în ce mai mult spre prezentatoare.

Aşa se face că bătălia pentru rating se dă nu doar între televiziuni, ci şi între prezentatoare. Cea mai profesionistă câştigă. Profesionistă nu se traduce doar prin adâncimea şi mărimea decolteului, profesionistă nu înseamnă doar culoarea ochilor şi talia de viespe. Nu. Înseamnă modul în care îţi vorbeşte, îţi transmite informaţia şi sentimentul. Angela Gonţa, Lia Bejenaru, Livia-Mihaela Gîrdea, Stela Bodiu, Vera Terentiev, Aurelia Vasilică sunt chiar ele - principalele prezentatoare de ştiri. Pentru că, deh, ştiţi voi, în fiecare televiziune trebuie să există şi “vioara întâi”. Care “viori” vi se par cele mai profesioniste? Puteţi vota în dreapta sus… Abia aştept să vă văd preferinţele.

De ce nu? Nu ştiu cât de mult o să-mi taxaţi lipsa de modestie, dar nu cred că scriu rău, dimpotrivă. În plus scriu despre subiecte pe care voi, cititorii mei, le citiţi cu… interes. Este adevărat, de multe ori părerile mele v-au inflamat, nu v-au plăcut, dar de fiecare dată, libertatea voastră de exprimare de pe acest blog nu s-a oprit decât la un punct - fără înjurături.

De ce scriu acestea? Pentru că într-un comentariu de pe www.unimedia.md un semizeu supărat făcea spume, cică de ce Unimedia îmi preia articolele? Sunt unicul blogger din Moldova, se mai întreabă semizeul? Înainte să-i răspund, să batem în cuie nişte lucruri. Sunt în primul rând jurnalist, reporter de televiziune, muncesc şi locuiesc în Bucureşti. Nu sunt doar “blogger”. Mai curând, sunt un jurnalist cu blog. După cum aţi văzut, scriu în 90 la sută din cazuri despre Republica Moldova. Aşa că blogul reprezintă legătura mea cu locurile natale, cu Chişinăul, cu lumea de acolo. Aşa nu mă simt rupt virtual de casă.

De ce preia Unimedia? Păi www.hotnews.md, www.azi.md, www.sprevest.ro la fel reproduc textele mele sau pasaje din ele. Tot ce i-am rugat, să respecte indicarea sursei. Şi o fac. Aşa că, de ce să nu preia articolele? Nu le scriu cu limbaj de lemn, provoacă discuţii şi dispute, reprezintă strict părerea mea, uneori foarte subiectivă. Este adevărat, câteodată îmi mai lipseşte inspiraţia şi atunci nu reuşesc să fiu suficient de incisiv, hazliu sau limpede. Totuşi, blogul este un hobby în care investesc mult, mult timp. Mă credeţi sau nu, dar mă trezesc la 6 dimineaţa ca să scriu pe blog; mă culc la 12 ca să răspund unor comentarii şi să documentez un alt articol. Aşa că, cei care cred că totul este atât de simplu, îi invit să scrie ei un articol. Promit să le public, dacă sunt bune…

Sunt unicul blogger din Moldova? Hm. Nu, dar sunt unicul care îndeplineşte câteva condiţii: se numeşte Vitalie Cojocari, este basarabean, locuieşte în Bucureşti şi este reporter la PRO TV. Mai ştiţi vreo unul? Fiecare suntem unici în felul nostru. Totul este să putem să speculăm, în sensul bun al cuvântului, caracteristicile care ne definesc. În concluzie, blogosfera moldovenească este plină de bloggeri unici, dar puţini ştiu asta.