Moldovenii şi politeţea
Moldova, o cauză pierdută. Poate pentru mine. Poate şi pentru mulţi alţii. Revenit de câteva minute de la Chişinău îmi aştern neputincios şi supărat ideile pe care le ţin proaspete în cap. Toate sunt despre Moldova. Moldova mea este nefericită. Moldovioara nu prea are şanse la un trai liniştit şi îndestulat. De pildă în Chişinău. Ţin minte un moment deprimant: eram într-un microbuz infect. În maşină urcau fete drăguţe, dar cu feţe sumbre. Pe trotuarul crăpat sau plin de gropi treceau bărbaţi şi femei în gri. Gri le erau şi hainele, şi feţele. Atunci mi s-a întipărit în cap ideea asta cu cauza pierdută.
De fapt, tot acest pesimism al meu începu din microbuzul de pe ruta Bucureşti-Chişinău. Aici e primul contact cu Moldova. Adresările oamenilor sunt impardonabile. Vorba este repezită. Discuţia se poartă la pertu. De parcă te-ai tras de şireturi toată viaţa cu respectivul. Nici Bucureştiul nu este prea lecuit de aceste metehne. Dar parcă oamenii sunt oleacă mai politicoşi. Un pasager zbiară la şoferul microbuzului: “Poţ sî opreşti la schimb valutar? Îni trebu’ nişti bani”. O doamnă şi un domn urcă în microbuz creând o larmă mai ceva ca la incendiu: “Gicu, eu undi sî şăd? Iaca, mă pun aişi”. Ei, şi Gicu nu este nici el mai discret: “Dapu’ cum sî nu. Vrei lângî mai tinerei.” Doamna de vreo 50 de ani arăta de toţi 60 şi luase loc lângă un “tânăr” de vreo 40 de ani.
Desigur, cineva i-a apostrofat pentru gălăgia pe care o făceau. Pare-mi-se, chiar nenea cu schimbul valutar. În stilul clasic moldovenesc i-a atras atenţia respectivilor intruşi că deranjau cinstita adunare a pasagerilor din microbuzul rutei Bucureşti-Chişinău: “Da şi?! Aţ intrat şî tăşeţi! Şi-i aişi, Piaţa Centrală?”. “Gicu, aici niş n-ai voi sî grăieşti”. Oricum, încetul cu încetul hărmălaia încetă. Nu şi mirosul. Drept să vă spun mirosea urât. Nu neapărat a corpuri nespălate. Mirosea a haine purtate, purtate, purtate şi, deci, mult prea transpirate. Între timp, Gicu mă mai surprinde o dată. Desigur, neplăcut. Pune pâna pe un PET şi zvrrrr! O aruncă pe portiera deschisă. Maşina staţiona. Recipientul de plastic aterizează pe iarba de la marginea drumului. La observaţia mea absolut firească: “nu vă supăraţi, dar nu e bine ce faceţi”, îmi răspunde imediat. Parcă avea răspunsul pregătit pe vârful limbii: “lască-l iau ţăranii. La ţară au nevoie.” Mi l-am şi închipuit pe Gicu, un bărbat de vreo 60 de ani, slab, în nişte haine jerpelite de la care nu miroase tocmai a parfum şi săpun, în rol de boier. Ştiţi? Boierii de altădată mergeau în trăsuri şi mai aruncau resturi de-ale lor ţăranilor. Of. Nu i se potrivea rolul şi pace. Rămasem perplex la imaginea din cap şi nu i-am dat replica. Nu avea rost. Oricum, omul are 60 de ani.
În magazin dai bună ziua şi ţi se răspunde în doi peri. Pe şoferi îi rogi ceva şi mormăie supăraţi sub nas. Pe stradă te întreabă cineva ceva şi pleacă fără să-ţi mulţumească pentru explicaţii. Sunt chestii care ţin de buna creştere. Nu de starea economiei. Desigur, în toate acestea există şi excepţii. Prea puţine. Nu ştiu cum voi, dar eu văd o legătură directă între sărăcie şi lipsa de politeţe.
September 13th, 2010 at 07:16
In Chisinau am intalnit de mai multe ori insi sariti de 50, cum spui tu - gri, numai nu la creier. Si mai este si fudulia impletita cu prostia - prostul nu e prost destul daca nu e si fudul.
Un caz din capitala, poate nu tocmai relevant, dar raflecta adavarul din articolul tau: am mers cu parintii mei, sora si logodnica la un cabinet oftalmologic, undeva pe langa ASE. La inceput toate bune si frumoase, intram pe rand la consultatie. La un moment dat doctorita - dupa 60 - ma pune sa citesc de pe o foaie cu mai multe paragrafe, diferite ca marime de font. Textul era in rusa, iar eu cu rusa nu ma impac tocmai bine. A intrebat-o politicos de ce nu fac pe vorso, in aceeasi idee, un text in romana. I-a sarit tandara ca “unde ma cred”. Eu, pacient, dupa ce ii dau si bani sunt facut cu ou si otet. Politicos o rog sa nu mai strige - babuta urla ca la nepot-su ca eu am venit la ea, nu ea la mine, sa nu-i pun conditii, cand eu doar am intrebat-o. Zero politete. In asa momente n-are cum sa nu-ti sara fisa. Superiori nu a putut sa cheme, catalog de plangeri nu aveau, nu mi-a ramas decat sa-i amintesc ca este cominista - fapt care nu a suparat-o deloc.
Cu vanzatorii acelasi lucru:
- Dati-mi va rog alta inghetata pentru ca la asta e desfacut ambalajul.
- Da si, ti-i frica (,) ca o muscat sineva dintr-insa?
- Imi dati sau nu?
- Ii buna si asta.
Ce poti face altceva decat sa-i arunci inghetata pe frigider si sa pleci? Poate s-o faci vaca…
September 13th, 2010 at 09:39
da, politetea e un mare dar pentru un popor.. cred ca la polul opus este francezul, asta iti spune pardon de 3 ori chiar daca tu ai avut neindemnarea sa-l impingi sau sa-l calci pe picior in strada, nu mai zic cite merci-uri si bonne journee se schimba intre cumparator si vinzator..
September 13th, 2010 at 09:45
De acord cu tot ce spui, si eu am un inceput de depresie mereu cand revin in Moldova.
Insa nu sunt de acord cu asocierea saraciei si a nepolitetei. In India,de ex, unde e populatia extrem de saraca, oamenii sunt ..fericiti! zambitori si politicosi. La fel si in Africa.
La noi e efectul de turma- asa iti pare normal pentru ca toti sunt asa. Si nu tine neaparat de mediul in care esti, pentru ca sunt multi “la Italia”, un mediu foarte cult, si ei, totusi,isi pastreaza radacinele de nesimtit. Eu cred ca oamenii sunt prea limitati ca sa se deschida si sa absoarba si altceva. Si cel mai rau e ca nu realizeaza cum sunt..
September 13th, 2010 at 09:46
la noi cind le dai “buna ziua” in magazin vanzatorii fac o fata de parca le dai cu ceva in cap (zambesc cind scriu acest comentariu, dar de fapt e trist).
Sau, la noi daca te calca pe picioare prin microbus, uita sa auzi vreun scuze, sau daca il si auzi e de parca tu l-ai calcat pe el pe cap si nu el pe tine.
“tutuiala” continua sa fie la ea acasa, cum ai zis si tu : in microbuse : şăfu opreşti’ aişi !
hmm, mai sunt multew cazuri dar care acum imi scapa.
Ma intorceam asta vara din Ucraina, eram intr-un autobuz de asta mare : pe juma gol. La un moment dat toti pasagerii practic dormeau, era liniste chiar adormisem strans. La Olanesti se urca o turma : si tot asa in gura mare : da eu unde sa ma ashaz, da aishia ai liber, dar hai Vania mai in fund, nu, nu, iaca vina aishia ca sunt locuuuuri libere !!! Imi venea sa sar la bataie : )) Mitocania.
September 13th, 2010 at 10:39
Iaca, eu ma gandesc, ca tu probabil ai avut o copilarie nefericita in Moldova, de aia scrii asa urat despre ea. Si probabil cand nu mai stii despre ce sa scrii, iar tragi o fuga aici, ca sa ai subiecte pe o saptamana:D Ei, da tu imi cunosti ironia si neseriozitatea;D
Pe fb cineva a scris un note (imi scapa numele acum) prin care ne indeamna sa scriem lucrurile frumoase care ni se intampla, era vorba de un sofer care asculta un cantec bun sau care raspunde frumos la pasageri. Se poate, deci, si altfel.
Cea mai groaznica calatorie pentru mine o fost trenul Brasov-Constanta, nici macar ucrainenii nu m-au impresionat atat:)
September 13th, 2010 at 13:25
Spui tu corect ce spui. Si cei care comenteaza au dreptate. Dar parca e tot pacat sa generalizam.
September 13th, 2010 at 14:08
Omu’cred ca nu generalizeaza. Si noi toti stim ca asta nu se refera la toti cetatenii RM.
Dar pina la urma tot ramane a fi un specific al natiunii. Uneori, fara sa vrei ai raspunzi omului cu aceiasi moneda, si hopa na, devii si tu nesimtit pe alocuri.
September 13th, 2010 at 14:38
Noi cei din Moldova suntem foarte flaminzi, de aceea suntem agitati si nepoliticosi.E foarte usor sa priviti si sa expui parerea si politicienii nostrii au vorbit mult dar putin au facut.Ai putea face ceva pentru tara ta de bastina ca lucrurile sa fie as cum le vezi tu? Cred ca nu.Caci traind in tara vecina vezi doar neajunsurile noastre.Eu imi expun parerea din punc de vedere in rest este egal cu infinit.
September 13th, 2010 at 16:41
Vlada: eu am avut o copilarie superba, numai de bine imi aduc aminte, dar sunt de acord 100% cu Vitalie, de cite ori revin in Moldova sau am contact cu basarabenii realizez ca am facut bine ca am plecat. Numai la gindul de a ma intoarce fac depresie, nu vreau sa generalizez, dar e trist si enervant in acelasi timp. Nici printre straini nu e foarte simplu, dar macar ai ocazia sa inveti ceva, sa evoluezi, sa-ti definesti niste scopuri, pe cind in MD esti tras mereu in balta, doamne pazeste daca nu faci ca ei, mentalitate proasta de turma, sorry de expresie, dar asta e adevarul!
September 13th, 2010 at 22:47
Dar ce ti s a intamplat in trenul BV CT,draga mea,de ai avut asa o calatorie groaznica?! Te intreaba un ardelean din civilizata Transilvania. Made in ROMANIA…
September 14th, 2010 at 11:02
Nu ştiu ce vedeţi voi aşa sumbru, eu dau numai peste oameni cu bun simţ.
September 14th, 2010 at 23:43
Vlada, datorezi un raspuns pe acilisea!
September 14th, 2010 at 23:55
din pacate, putini dintre moldovenii plecati isi schimba mentalitatea… am pus un post pe blog la tema data…
cand vad un moldovean pe strada, o traversez, caci dupa ce ii vad, sau vorbesc cu ei, ma doare capul o zi intreaga
September 15th, 2010 at 15:19
De acord cu Vitalie. Am încercat de mai multe ori să găsesc lucruri bune, momente plăcute în Moldova și, spre marea mea tristețe, majoritatea s-au redus la momentele petrecute cu familia. Lumea e incultă și parcă nu pot să cred că majoritatea n-au făcut măcar o școală generală sau liceul pentru a învăța cum să te comporți în societate. Am fost vara aceasta acasă, stăteam la rând la bancă. Iese o doamnă val vârtej, mă calcă puternic peste picior și urlă la mine „Iețî chișioru, fă! și ești toantă?!” rămâi pur și simplu fără replică în condițiile în care ea este cea care dă peste tine. Și exemplele pot continua, le-au expus aici și alții înaintea mea. Cred că e o mare problemă în societatea moldovenească. Sau mai multe. Cum educăm totuși măcar generațiile tinere care ar trebuie să schimbe ceva în bine. Nu e o meteahnă comunistă aceasta, căci pe atunci oamenii erau mai civilizați și nu aruncau gunoaiele pe unde apucau. Ce e de făcut?
September 17th, 2010 at 01:27
Lulu, “ieti chisioru”. Asta-i clasica moldoveneasca. Am ras cu lacrimi.