Moldova a ales calea spre Uniunea Europeană. Moldova a ales pacea şi liniştea. Moldova a ales să nu mai fie îndobitocită cu salam de douăzeci de bani. Moldova a ales nişte politicieni în care are încredere, deocamdată. Moldova a ales să se rupă de trecut. Moldova a ales să nu fie împărţită în români şi moldoveni. Moldova a ales să nu mai existe fraude economice, politice. Moldova a ales! Moldovenii au vorbit astăzi.

Am vorbit şi eu prin intermediul ştampilei. Înainte s-o aplic pe buletin am stat cu ea în aer vreo 10 secunde. Nu, nu pentru că nu ştiam pentru cine să votez. Pur şi simplu am vrut să savurez momentul de putere. Micul momentuţ pe care l-am avut în mână. Doar eu decideam 0,0000001 la sută din viitorul Moldovei, al rudelor mele, al părinţilor mei, al copiilor mei. Apoi, am tras aer în piept şi am aplicat ştampila cu încredere. Astfel am transferat puterea mea partidului, alianţei care urmează să conducă ţara 4 ani.

Felicit sincer PLDM, PL, PDM pentru victoria de astăzi. Au câştigat pentru că moldovenii au avut încredere în ei. Au patru ani să nu înşele această încredere. Ce aşteptăm de la ei? Este simplu: salarii mai bune, drumuri mai bune, spitale mai bune, şcoli mai bune… o Moldova mai bună. Ura, dragii mei moldoveni şi JOS COMUNIŞTII!

Ruşii lovesc din nou. Adică ruşii de la postul guvernamental de televiziune din Federaţia Rusă, Pervâi Kanal. După ce au făcut un reportaj plin de informaţii trunchiate, altele neadevărate, îşi dau din nou arama pe faţă. Se pare că interesul pentru alegerile din Moldova este extrem de mare. Dar să discutăm de aramă. Urmărind ştirile făcute după placul şi, presupun, indicaţiile directe ale guvernului rus realizezi multe. De exemplu, ce le-ar plăcea ruşilor să se întâmple în Moldova? 

Mai întâi avem un reportaj care se numeşte generic: “În Moldova se termină campania electorală”. Totul începe cu o doamnă care se plânge pe sărăcie. Aici nu am ce să le reproşez jurnaliştilor. Moldova este extrem de săracă. Cea mai săracă din Europa. Perfect adevărat. Numai că, am o mică întrebare: de ce sărăcia nu se vedea la Moscova şi pe timpul comuniştilor? Abia în ultimul an am sărăcit subit. După ce au terminat cu “vai de steaua moldovenilor”, începe adevărata propaganda, propagandă care loveşte în Mihai Ghimpu. Şi-au găsit un cal de bătaie. Cică ar dori să rezolve problemele economice prin integrarea europeană: “în practică, însă, actualul preşedinte vrea integrarea cu România şi cu Traian Băsescu.” Un politolog, Vitalie Andrievschii - cine naiba mai este şi ăsta? - spune că ar există şi un fel înţelegere prin care în câţiva ani Moldova s-ar uni cu România. După mine, un lucru bun.

În antiteză cu ideea unirii, apar comuniştii. Ei sunt pentru “dezvoltarea relaţiilor cu Rusia”, de parcă integrarea europeană încurcă relaţiilor cu Matuşca Rusia… Ei bine, ţineţi-vă acum, pentru că în reportaj se zice: “agitatorii roşii spun că ideea este agreată de alegători.” Sigur, dacă spun agitatorii roşii aşa o fi! Apoi, apare dragul de Lupu care ne anunţă: “Partidul Democrat va face ceea ce spun oamenii. Nu le impunem idei.” Deci, dacă oamenii vor integrarea în Uniunea Africană, acolo o să-i ducă Lupu şi compania. Hm, interesantă idee. Ne asemănăm mult cu ţările africane. Este ciudat, dar şi periculos în acelaşi timp: realizatorii materialului sugerează, extrem de siguri de altfel, că o alianţă între Lupu şi Voronin este iminentă, iar PDM şi PCRM vor alege împreună preşedintele. Hm, deci, înţelegeţi ce îşi doresc ruşii, nu? De aceea tot bătea apa în piuă Voronin cu alianţa post electorală în ultimul timp. Este posibil ca reportajul să fie făcut de NIT şi atunci este clar că bătrânul dictator a băgat ideea, iar fraţii slavi nu au spus “Nu”.

Cel mai periculos este, însă, lucrul insinuat în finalul materialului. Cică în Moldova au venit deja zeci de cetăţeni georgieni, “luptători” care ar putea pune în aplicare şi “scenariul de forţă” dacă lucrurile nu ies bine. Georgienilor li se vor alătura grupări naţionaliste de dreapta din România. Acestea sunt pregătite ca de 1 decembrie, ziua naţională a României, “să intervină”. Este ziua în care vor fi anunţate rezultatele. Iată reportajul.

Apropo, mai este unul. De data asta este o publicitate electorală făţişă pentru Partidul Democrat. Acesta a organizat la Chişinău o manifestaţie, iar ditamai, enormul, giganticul post de televiziune a făcut o ştire. Mitingul este unul, să-mi fie scuzată expresia, de rahat. Este atât de penibil şi ordinar, încât nici măcar media din Moldova nu l-a băgat în seamă. Totuşi, a ajuns ştire la Pervâi Kanal. Oare de ce? Mulţi vor spune, a dat Plaho bani. Cine ştie? Nu este exclus, dar putea să dea milioane, dacă ruşilor nu le convenea subiectul, nu apărea la tv şi basta. Asta mă întăreşte în convingerea că ruşii mizează atât pe Voronin, cât şi pe Lupu. Poate chiar îi forţează să se unească. De altfel, muscalii nu-şi prea ţin ouăle în acelaşi coş. Deştepţi băieţi. Să vedem ce replică le vor da astăzi moldovenii. I-am tot ascultat pe ruşi. Ştim ce au de zis. Să vorbească moldovenii acum…

Preşedintele, fostul preşedinte Voronin, este extrem de glumeţ. Vorbesc serios. Nici un gând ascuns în ceea ce spun. Dânsul ştie atâtea snoave încât puţin le lipseşte jurnaliştilor să nu aplaude la conferinţele de presă. În schimb - râd. Ce mai râd colegii mei de la Chişinău! Se zguduie sala la o aşa hăhăială zgomotoasă. Nu-i condamn. Cum să nu râzi de un saltimbanc atât de priceput?! O fi prost crescut, o fi rău, o fi dictator, dar Voronin are talent la a spune bancuri.

Îmi pare rău pentru domnul prim-ministru, însă ex-preşedintele Vladimir Voronin are mai mult haz. Dacă ar fi să se dueleze într-un concurs de bancuri, domnul Voronin ar câştiga detaşat. Este de înţeles, timp de opt ani le-a spus snoave moldovenilor. Se spune despre moldoveni că au simţul umorului. Dar ştiţi ce se mai spune: “râde mai bine cel care râde la urmă”. Oare cine râde dupa 28 noiembrie?

Mâine, mulţi jurnalişti de la Chişinău se vor întreba: oare de ce este băgat în seamă Voronin? Constantin Tănase, cu siguranţă va pune astfel problema: de ce tot apare la televizor liderul PCRM dacă ceea ce spune este imoral, iar limbajul este inspirat din slangul băieţilor de la Poşta Veche? Uşor de explicat: ratingul. Vladimir Voronin este cel mai de rating politician din Moldova. Fie că îl urâţi, fie că îl adulaţi, vă place să-l vedeţi la televizor. Recunoaşteţi asta. Omul acesta, cu logica lui întortocheată, atrage telespectatorii. Spre deosebire de Voronin, Filat este plicticos. Poate doar Ghimpu, cu poantele sale ciudate, să se pună la întrecere în ceea ce priveşte ratingul… Atenţie, nu vorbesc de încredere sau alte prostii relevate de către barometre. Ratingul, în sensul pur al cuvântului, înseamnă faptul că oamenii se uita la tv, la personajul respectiv. Deci, dacă ar fi să fac un minitop al politicienilor ratingari, acesta ar arăta cam aşa: Voronin, Ghimpu, Filat şi în coada cozilor Marian Lupu, cel mai plicticos din politica moldovenească. Poate vorbi o oră şi nu va spune nimic.

PS: A fi ratingar înseamnă că te şi faci de râs. A se vedea toate blondele, toate piţipoancele care merg în urechi numai să apară la teveu. Voronin se face de râs cu toate prostiile pe care le debitează. La ultima lui conferinţă am văzut un tip disperat, dar haios. Oricum, din toată afacerea asta are de pierdut doar Gheorghe Urschi - Vladimir Voronin îi ia pâinea.

Cine sunt ei? Ce vor de la viaţă? Cum trăiesc şi iubesc tinerii Republicii Moldova? Dacă ar fi să-i comparăm cu alte categorii sociale, păi, se rup evident din peisajul dezolant în care se află ţara de 20 de ani. De la destrămarea URSS încoace, n-a fost niciodată bine. Tot timpul am fost în criză, mereu am spus că mai rău nu se poate. Eram doar orbi. S-a putut. Din fericire, din păcate - nu ştiu, dar tinerii din Moldova lui 2010 sunt oameni din alt aluat. În blugi, cu telefoane performante, cu calculatoare destul de rapide, nici n-ai zice că sunt tinerii celei mai sărace ţări din Europa.

Ceva s-a rupt între generaţiile mioritice, care s-au perindat de-a lungul anilor prin Moldovioara. Este extrem de ciudat, pentru că aceşti tineri, aceşti oameni s-au născut, au crescut într-o societate, dar, dintr-o dată n-au mai fost la fel ca majoritatea. Tinerii de astăzi nu sunt moldoveni în adevăratul sens al cuvântului. Tinerii din ziua de azi, printre care mai sunt şi eu, nu doresc să viseze la un viitor luminos. Ei vor să-l trăiască. Acum. Aici. Cu ei nu poţi construi nici comunismul, nici Uniunea Europeană în Moldova. Generaţia Facebook, generaţia Odnoklassniki în cazul Moldovei, nu mai face parte din turma care poate fi mânată la fabrică, de la fabrică la subotnik, iar de la subotnik… în faţa televizorului, unde nu poţi vedea decât un singur post de televiziune. Este doritoare de o viaţă nu neapărat mai uşoară, dar mai confortabilă. Televizor? Neapărat cu ecran plat. Frigider? Musai cu regim No Frost. Maşină? Să aibă obligatoriu aer condiţionat. Când am închiriat o maşină în Chişinău şi am întrebat de aer condiţionat, un nene de vreo 40 de ani mi-a zis: “voi, tinerii, vreţi numai în puf. Iaca, eu, când eram de vârsta voastră, mergeam în Zaporojeţ pe 40 de grade şi era bine”. Cum să-i explici că tinerii actuali nu vor bine, vor aşa cum ştiu ei că este bine?

Cât de mult nu va plăcea ce voi spune în continuare, dar în evenimentele din 7 aprilie tinerii nu au ieşit în stradă să-i dea jos pe comunişti, deşi asta strigau într-un glas. Au ieşit să spună că s-au săturat de mizerie. Egoismul i-a scos la proteste. Oamenii noi nu mai au răbdarea necesară politicienilor. Tinerii din 2010 funcţionează numai în regim de viteză mărită. Probabil internetul joacă un mare rol, doar pe Facebook, Odnoklassniki, Messenger, Skype vorbeşti cu sute de oameni concomitent. În viaţa reală de  ce lucrurile se mişcă atât de încet? Ei nu pot aştepta. Aşa că, atunci când au văzut că restul ţării, adică părinţii, bunicii, unchii, mătuşele lor au votat tot cu vechiul regim, n-au mai rezistat. A fost un oftat colectiv apărut dintr-o mare necesitate: modernizarea Moldovei. S-au răsculat nu doar împotriva comuniştilor, ci şi împotriva bătrânilor încremeniţi într-un proiect care nu mai mergea. Vorbim de un clasic conflict dintre generaţii. Conflictul mai mocneşte, dar se poate stinge repede. Din fericire, scânteile acestea au fost suficient pentru a-i aprinde pe mulţi babalâci. Aceştia au prins firul ideii şi l-au împrumutat. În ceea ce-i priveşte pe tineri, păi, ei se plictisesc repede. Cred că deja s-au plictisit de această guvernare. Pentru tineri, iarăşi, viitorul luminos începe să se îndepărteze prea mult. Deci, până când prezentul nemilos nu le va subjuga sufletele libere, trebuie să facă ceva. Nu? Eu sper că o să iasă la vot. Mă tem, însă, că vor ajunge în club, acolo unde spiritul rebel se zbuciumă în basuri şi ritmuri rapide, care nu sunt pe gustul generaţiei vechiuţe.

“România face treabă bună şi cu cetăţeniile pe care le dă basarabenilor, dar trebuie să ajungă să guverneze Republica Moldova. Ce-i drept, am guvernat-o destul de prost când am avut-o, din 1918 până în 1940, fiindcă am considerat-o ca un fel de Siberie a României. După aceea publicitatea comunistă a folosit istoria celor 20 de ani spunând că românii n-au investit acolo, au trimis funcţionari corupţi, etc. Oricum, e ilogic ca Basarabia să nu se unească cu România, cum s-a întâmplat cu cele două Germanii. Eu, dacă aş fi fost destul de tânăr să pot fi preşedintele României, aş juca 100 la sută cartea Basarabiei. Aş fi făcut în aşa fel încât să organizez un referendum de succes în Republica Moldova. Dacă aş fi avut cu 20 de ani mai puţin, aş fi candidat la preşedinţia ţării şi primul meu obiectiv ar fi fost recuperarea Basarabiei. Aceasta ar trebui să fie principala ţintă a României, apoi să reuşim să ne impunem în UE. De frica Rusiei, Europa nu va admite nici un gest în acest sens(unirea României cu Moldova), dar eu cred că România trebuie să fie mai curajoasă şi să aibă un discurs public clar adresat basarabenilor: „Noi vă primim oricând vreţi să veniţi”. La un moment dat poate se va crea o masă critică şi o majoritate ar vota un referendum de reunire. Cu Ucraina ar trebui să fim prieteni buni, astfel încât să ne susţină în planul reunirii cu Republica Moldova.”

Este istoric, scriitor, filozof, politician. Vorbim despre Neagu Djuvară, care poate fi considerat şi un fel de teoretician al viitorului. În termeni specifici, futurolog. Recent, bătrânul de 94 de ani a acordat un interviu pentru ziarul România Liberă, în care vorbeşte şi despre Republica Moldova. Punctează nişte chestii extrem de interesante. În primul rând, abordează mitul “palmei date de jandarmul român moldoveanului” şi pune corect problema. Doar România a guvernat prost Moldova în perioada interbelică. Dacă unirea va avea loc, cine garantează că lucrurile nu se vor repeta? Cine poate pune chezăşie? Nimeni. Oricum, România nu trebuie să calce de două ori pe aceeaşi greblă.  

Şi încă ceva, am mai vorbit despre asta, tot mai mulţi moldoveni obţin cetăţenie românească. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că România va avea în Republica Moldova foarte mulţi cetăţeni. Înseamnă că Bucureştiul trebuie să fie direct interesat de guvernarea ţării vecine. Mi se pare de bun simţ. Totuşi, viteza de acordare a cetăţeniilor este încă mică. Vor trebui să treacă 30, 40, 50 de ani, până se va aduna “masă critică”. Realitatea de atunci va fi extrem de interesantă. Oricât de mult ar urla supăraţi unii, apropierea dintre cele două ţări se va produce. Este inevitabil şi… “logic”, după cum spune Neagu Djuvară.

Eram la liceu. Într-o zi, un coleg de-al nostru, nu-i dau numele, vine la şcoală cu un ditamai ochi tumefiat. Era vânăt, vânăt. Desigur, am tăbărât cu toţii pe el: “Ce s-a întâmplat? Cine te-a bătut?” Colegul s-a cotit, s-a sucit, dar n-a avut scăpare şi ne-a relatat toată întâmplarea: “Eram în gara auto din oraş, vroiam să plec acasă, în sat. S-au apropiat de mine doi tipi şi mi-au cerut un foc. Le-am dat. Atunci unul mi-a sucit mâinile şi m-au tras după o gheretă. Mi-au luat banii, mi-au tras vreo două. Un pumn mi-a nimerit în ochi. Cam atât. Aşa că n-am mai plecat acasă…”

Ne-am indignat, am strigat toţi: “cum e posibil aşa ceva? Ce ţară-i asta?” Totuşi, mi s-a părut ciudat un lucru, colegul refuza categoric să meargă la poliţie: “pierd timpul. N-au ce să-mi facă. E bine că am scăpat doar cu atât. Putea fi mai rău.” Peste două zile îmi spune un alt coleg şoptit: “ştii cine l-a bătut? A., colegul său de bancă i-a tras un pumn în figură. Trebuia să plece acasă, dar nu vroia să dea ochii cu părinţii. Aşa că a aranjat să primească una în moacă şi a inventat povestea asta…”Am râs cu poftă. Câtă determinare? Să ia bătaie doar pentru ca să nu primească ferchezuiala meritată de la babaci, alias părinţi.

Mi-am amintit de întâmplarea de mai sus atunci când am aflat de sechestrarea comunistului Reşetnicov. Nu zic, este posibil să şi-o fi luat de la hăndrălăi. Totuşi, prea este cusută cu aţă albă povestea. În primul rând, cică l-au bătut ca să afle informaţii compromiţătoare despre Voronin. Cine mai crede că Voronin poate fi compromis? Cu ce să-l mai compromiţi? Voi l-aţi sechestra pe Reşetnicov pentru asta? Apoi, cică l-au pus să semneze nişte hârtii cu pistolul la ceafă. Scenariul pare rupt dintr-un film de duzină de la Hollywood. Ce să faci cu aceste acte? Până la alegeri au rămas nu zile, ore numărate. Parcă-i şi văd pe membrii AIE organizând o conferinţă de presă în care să ne anunţe că în mâinile lor au ajuns acte cu privire la mârşăviile lui Voronin. Oare cât de prost trebuie să fii ca să procedezi astfel? Ei bine, toate aceste detalii fac din Reşetnicov un Cubreacov 2.

Povestea este una haioasă, dar ne dă şi de gândit. Comuniştii sunt disperaţi. Aşa ceva nu au făcut. Au intrat pe un teren al violenţei mult prea devreme. Cine ştie de ce mai sunt în stare?! Comuniştii au încă forţe. Pot reacţiona urât. Exact cum face un leu rănit care atacă pe oricine îi iese în cale. Eu zic să fim vigilenţi şi să votăm. Nu de alta, dar o înfrângere zdrobitoare “le-ar lua piuitul” din prima, dacă este să-l parafrazez pe domnul Fruntaşu.

“În independenta Moldovă, pe 28 noiembrie vor avea loc alegeri parlamentare anticipate” - aşa îşi încep reportajul băieţii de la postul rusesc de televiziune. Un reportaj plin de informaţii trunchiate şi reaşezate astfel încât să convină interesului extrem de şovin al Rusiei. Cei care ştiu rusa, vă invit să vă consumaţi nervii şi să ascultaţi ce au putut debita cei de la Pervâi Kanal în clipul de mai jos. Mizeria din Kanal, un joc de cuvinte potrivit situaţiei, s-a revărsat în casele a 145 de milioane de ruşi. Aceştia au aflat despre ce se întâmplă în Moldova într-un mod extrem de barbar, denigrator şi profund manipulator. Tonul reportajului l-a dat chiar începutul lui. Ce vrea să zică “Independenta Moldovă”? Spusă cu ironie şi cinism, fraza s-ar interpreta cam aşa: “uite-i şi pe aborigenii ăştia, se joacă de statul, de-a independenţa, de-a alegerile…”.

Ce urmează însă, supără rău de tot. Este o adevărată bătaie de joc la adresa celor care gândesc şi nu înghit lucrurile aşa cum li se dau. Pentru început ni se spune că sunt prea mulţi candidaţi la alegeri. Au descoperit apa caldă. Dacă ar fi asta problema Moldovei… Apoi suntem introduşi în temă, iar ruşii află că în Moldova sunt două forţe importante, comuniştii şi AIE. Vocea de după cadru prezintă jocul “Serafică fără frică”, imputându-i că este prea violent. Până aici nu prea ai ce să-i reproşezi materialului - sunt punctele de vedere ale corespondenţilor ruşi şi atât. În continuare, însă, te întrebi cine a scris reportajul, Pervâi Kanal sau NIT? Cică, pentru actuala guvernare, cel mai bun prieten ar fi UE, apoi România, care şi-ar dori unire, desigur, sub steag românesc. Îl avem pe Ghimpu care se declară român, avem şi cozile de la consulatele României. Aici îmi permit o paranteză - până şi şovinilor ruşi li s-a făcut milă de moldovenii care stau la cozi interminabile. Aloooo, România! Oare birocraţii tăntălăi de la Bucureşti nu realizează că-şi dau cu stângu’n dreptul? Închei paranteza. Cum mă aşteptăm, firul logic al naratorului din reportaj ne aduce până la subiectul Ziua Ocupaţiei Sovietice. După asta suntem informaţi că în Chişinău avem o stradă în cinstea mareşalului Antonescu şi un muzeu al acestui criminal nazist. Zâmbesc sarcastic. Doar este o minciună sfruntată. În Chişinău nu există nicio stradă cu astfel de nume şi nici un muzeu. Dar, când minciuna ne ajută, ea se transformă într-o mare anchetă jurnalistică. Nu-i aşa dragi ruşi şovini? Concluzia trasă după aceste informaţii bine intenţionate: “cu toate acestea, integrarea în UE nu este mai aproape”. De ce? Cine spune? Ce legătură are ziua Ocupaţiei Sovietice cu integrarea? Ce are sula cu prefectura? Întrebări pentru care, dragii mei, nu putem decât să presupunem nişte răspunsuri. Eu zic să le trecem în categoria retorice.

La fel de retorică este şi deducţia logică din continuarea reportajului: “Iată cum arată o democraţie moldovenească în acţiune - distrugerile după alegerile din aprilie 2009. Oamenii le vor ţine minte multă vreme. Va fi memorat şi simbolul vandalilor - steagul României arborat pe Parlament”. Ce contează cum şi în ce condiţii a fost pus steagul? De ce să povestim despre mizeriile comuniste care au avut rolul lor în acest haos? Reporterii ruşi trec repede peste aceste amănunte şi ne anunţă sec: “printre protestatari a fost şi Vlad Filat, acum prim ministru”. Ce să înţeleagă rusul din “glubincă” până în “stoliţă”? Că Filat a fost în capul acelor distrugeri. Nu?

Urmează o trecere în revistă a sărăciei moldovenilor. Desigur, vina le aparţine în totalitate membrilor AIE, care vor să distrugă economia, unind ţărişoara Moldova cu ţara România. Apoi, avem parte de o informaţie în premieră absolută. Se pare că integrarea europeană este puţin populară printre moldoveni. Cel puţin aşa au înţeles corespondenţii de la Pervâi Kanal. Tot ei au înţeles, de data asta de la funcţionari europeni, că în următorii 20 de ani Moldova nu pupă Uniunea Europeană. De ce? Cum au calculat? Cine zice? Habar nu am. Iar acum, doamnelor şi domnilor, cireaşa de pe tort. Un interviu cu tovarăşul Voronin. Orice muscal care a urmărit materialul a aflat cu această ocazie că “de un an şi jumătate România conduce Moldova, iar asta are o influenţă extrem de păguboasă”. Ruşii mai aflară că comuniştii vor câştiga cu siguranţă alegerile şi or “să dezvolte relaţiile cu CSI, Ucraina, Rusia. Din păcate, între timp, Moldova se cam duce de râpă, datoriile externe cresc, contrabanda cu ţigări în România sporeşte.”

Oameni buni, reportajul se încheie apoteotic: în premieră aflu că Moldova, Republica Moldova cred, a fost odată regat. Ciulesc urechea la descoperirile istorice făcute de băieţii de la Pervâi Kanal. Cică mai mare înflorire ca pe vremea lui Ştefan Velichii, Republica Moldova nu a avut… Super! Şi eu care credeam că moldovenii sunt nostalgici după timpurile sovietice. Se pare că oamenii vor opinci, să ridice mănăstiri şi să se lupte cu turcii. Aşa e Kirile? Zi-le, tu, că le zici de mi se ofilesc urechile.

PS: Ironia sorţii, materialul a fost pregătit cu ajutorul NIT-ului, dar cu siguranţă a fost difuzat de una din televiziunile ce aparţine unui nene Plaho, se pare destul influent în AIE. Cum ne mai place să ne tăiem craca de sub picioare! Trăim periculos, noi, moldovenii.

Sincer să fiu, când am văzut poza mi s-a părut că îl ştiu de undeva pe acest nene. Am zis nu se poate. Nuuuu. No way! Cum aşa? Ştiu că se iubeşte foarte mult pe sine, dar chiar în halul acesta? Apoi m-am oprit din ahuuuuri şi m-am întrebat dacă nu cumva o fi un mic şi drăguţ photoshop? Că băieţii pot. Pe urmă mi-am zis, ei şi? Şi ce dacă-i photoshop? Cineva a avut o idee puţin spus interesantă.

De altfel, poza a apărut pe facebook şi face deja ravagii. Cumva, neobositul Viorel - ştiţi voi care - dă din nou lovitura. Mie-mi place atât de mult poza, încât n-am rezistat tentaţiei şi am publicat-o imediat pe blog. Ce se poate de spus în plus? Aproape nimic, imaginea vorbeşte de la sine: domnul din poză, care seamănă izbitor cu Marian Ilici, pare extrem de preocupat de cum arată. Asta, deşi burtoaica a început să dea pe dinafară. Oricum, nu este rău. Domnia sa pare că se ţine destul de bine… Există mai multe explicaţii pentru o astfel de fotografie ajunsă pe facebook. Unu, am zis - photoshop. Doi, Marian Ilici a vrut să-şi testeze noul telefon. Trei, dânsul ţine vreo dietă şi vrea să vadă dintr-o parte “cum îi şade slăbuţ”(SIC!). Patru, şi-a cumpărat chiloţi noi, dar pentru că-i tremura mâna n-a putut să focalizeze bine. Cinci, tocmai a tras de fiare şi a vrut să-şi impresioneze soţia rămasă acasă cu rezultatul. Şase, s-a plictisit să se vadă pe toate canalele în costum şi s-a gândit că nu i-ar sta rău să-i fie cunoscute pilozităţile abdominale şi pectorale. Gata, mi-au secat ideile. Mai departe inventaţi voi.

Şi când mă gândeam că în această campanie nu o să avem nici un pic de nuditate… Păi, campania trecută au fost adevărate orgii sexuale. Ba, consulul României, ba fostul comunist Iordan, armăsar bălan. Eh, au coborât mult ştacheta. Când colo, spooof. S-au trezit în al doisprezecelea ceas cu o imagine cât o mie de cuvinte. Bravos. Oricum, domnu’ Marian, felicitări. Felicitări şi pentru Plaho, şi pentru poză. Mi-aţi făcut începutul de săptămână mult mai haios.

Later Update, aşa de later, încât este deja ora 12.28. Pe facebook îmi scrie cineva, Marian Ilich-the sexy bitch. Altcineva, Chika Boomb. Desigur, drepturile de autor le aparţin Anei şi lui Dragoş. Şi tot pe facebook s-a lansat o super campanie. N-am mai râs de mult aşa de tare - am trezit jumătate de bloc de pe strada Fizicienilor, adică din Sălăjan, cartierul vecin. Facebookiştii (sorry băieţi că v-am pus pe toţi într-o oală) au început să se pozeze “a lea Marian”, la bustul gol şi îşi publică pozele pe reţeaua de socializare. Domnu’ Marian, popularitatea vă este garantată!

ps: Abia acum am aflat că sursa pozei este site-ul www.stireazilei.md. Am şi o întrebare, retorică, dacă administratorii site-ului ar fi primit o poză cu Filat la bustul gol, oare o publicau?

Dacă ar fi să-şi câştige electoratul cu ajutorul figurilor de pe ringul de dans, domnul preşedinte al Republicii Moldova nu ar avea nicio şansă. PL ar lua chiar mai puţine voturi decât Gabriel Stati. De altfel, nu este prima ieşire de acest gen a domniei sale. Cu siguranţa, nici ultima. Oricum, prima dată am tăcut. Mi-am spus atunci în barbă: s-o fi îmbătat omul, s-o fi scăpat… la dans. Nu-l boscorodesc doar pentru atât. Doar este de-al nostru, democrat. Altfel, iar îmi sar în cap ghimpiştii, filateliştii şi luparii să mă acuze că am căşunat firavei democraţii moldoveneşti. Mda, păi dacă democraţia moldovenească stă în comentariul meu, atunci nu mai zic nimic. Nu risc să-i aduc la putere pe comunişti(sic!).

Nu zic nimic, dar nici să tac nu-mi cade. Găsesc repede soluţia: în calitate de jurnalist, când nu mă pricep la ceva, caut repede un specialist să mă dumirească. În cazul dansului prezidenţial, cine ar fi mai indicat să se dea cu părerea? Eu m-am gândit la juriul de la “Dansez pentru tine”. Să-i ascultăm pe maeştri.

Wilmark: “Domnul preşedinte are suflet de latin. Fără discuţii. Dânsul dă din mâini şi din picioare cu multă energie. Nu-şi arată vârsta. I-aş da un 8 pentru curaj şi pentru faptul că ştie unde să-şi trimită ochii, fie între sânii domnişoarelor, fie spre picioarele lor. Din păcate sau din fericire, dansul se execută cu mâinile şi picioarele, nicidecum cu ochii. Aşa ca, domnule preşedinte 6. 6 este nota pe care v-o acord.”

Emilia Popescu: “Domnule Ghimpu, unde aţi învăţat să dansaţi aşa? Este cumva şcoala rusă? Am văzut un început de cazacioc, o tentativă… Eu cred că dumneavoastră aveţi potenţial, trebuie doar să duceţi lucrurile până la capăt. Şi fiţi mai îndrăzneţ cu fetele, luaţi-le de mijloc, învârtiţi-le. Sincer, anii au cam trecut peste dumneavoastră, aşa că vă puneţi în valoare mult mai bine dacă vă combinaţi pe ringul de dans cu o puştoaică subţirică ca o trestie. Ups, pardon de cacofonie. Ah da, nota: 7!”

Mihai Petre: “Domnule preşedinte, nici nu ştiu cu ce să încep… Mi-am făcut atât de multe notiţe, încât am reuşit să scriu 2 foi. Dar dă-le naibii de notiţe. În primul rând, trebuie să începem de la noţiunea de dans. V-aş face o incursiune în istorie şi v-aş povesti că în copilăria rasei umane dansul era o modalitate de comunicare: fie de împerechere, fie de declaraţie de război şi multe altele. Eu zic aşa: spune-mi cum vorbeşti şi o să-ţi spun cum dansezi. Să ştiţi că vă stimez, domnule Ghimpu, dar dumneavoastră vorbiţi alambicat, cu rusisme, cu bâlbe. La fel şi dansaţi. Mătăhăială din mâini, corpul nu stă drept, picioarele se mişcă în dezacord cu braţele. Of, aţi asasinat dansul pe ring. Cu toată bunăvoinţa, de la mine aveţi 5. Şi nu este 5-ul rusesc, dar cel românesc.”

Cornel Patrichi: “Mie mi-a plăcut. Da. Nu râdeţi! Domnule preşedinte, sincer, v-aş fi dat 10. Asta numai dacă aţi fi dansat waka-waka. Adică, dacă aţi fi dansat ceva din folclorul triburilor Maya. Aşa, chestiile acestea moderne v-au cam făcut figura. Nu v-a ieşit mai nimic astăzi. 6 şi vă îndemn ca data viitoare să încercaţi un hostropăţ.”

Beatrice Rancea: “Domnule preşedinte, de la mine aveţi votul de aur secret. Glumesc, desigur. Şi eu pot să vă dau un 7 cu multă bunăvoinţă. Am şi un sfat: încercaţi să fiţi mai temperat. Ştiu că este greu pentru un om ca dumneavoastră, dar dacă nu ai dexteritate pe ring, mai bine să te concentrezi şi să-ţi analizezi cu grijă mişcările. Este tare uşor să cazi în penibil şi mă tem că dumneavoastră anume asta aţi obţinut.”

Aşadar, însumăm notele, facem media. Domnule preşedinte, aveţi 6,2 de la juriul “Dansez pentru tine”. Sper că nu este şi procentajul pe care îl veţi lua la alegeri. Cu siguranţă este însă cea mai mică notă obţinută de un moldovean la acest concurs. Din păcate aţi cam tras Moldova în jos, domnule preşedinte. Păcat. Aveam şi noi o alură de buni dansatori în România. Şi încă ceva, ştiţi că aţi căzut la duel? Nu, nu cu Vlad Filat, dânsul are de aşteptat duelul cu domnul Voronin. Dumneavoastră vă veţi lupta cu Marian Lupu, care va obţine cam acelaşi număr de mandate în Parlament.

ps: Tot ce aţi citit în acest articol este fabulaţie pură. Altfel zis: PAMFLEEEET! Pentru cei cu intelectul încet, asta înseamnă că nici un juriu n-a pus nicio notă. M-am amuzat eu şi am inventat o poveste pentru deliciul nostru, al vostru.

Chiar dacă în ultimul timp am intrat mai dur în actualii guvernanţi, am făcut-o doar pentru binele lor. Trebuie să ştie că puterea nu este doar lapte şi miere. Puterea presupune responsabilitate şi multă atenţie din partea cetăţenilor simpli. Critica jurnaliştilor, bloggerilor, cetăţenilor simpli nu înseamnă însă că la putere vor veni comuniştii. Înseamnă doar că guvernanţii actuali trebuie să se motiveze mai mult, să pună mână şi să muncească. Oricum, toate aceste pete pe care le descopăr în imaginea AIE nu m-au convins să nu le dau votul. Încă nu. Desigur că-i votez.

Chit că se războiesc între ei. Chit că şi-au băgat cumetrii prin diferite funcţii. Chiar dacă au înţelegeri şi mişmaşuri cu tot felul de persoane dubioase. Deşi calcă prin străchini şi nu le pasă nici cât îi negru sub unghie de cetăţean, tot îi votez. Da, încă îi mai votez. Nu pe toţi, că-mi anulez votul: un partid de acolo, nu contează pe care. Da, o să merg la vot. Vă invit şi pe dumneavoastră să vă faceţi că nu observaţi mizeria politică moldovenească şi să calcaţi pragul secţiilor de vot. Vă rog mult de tot. MOLDOVA NU MERITĂ ÎNCĂ O GUVERNARE COMUNISTĂ!

Copii noştri nu cred că o să ne ierte încă un salt înapoi în istorie. Sincer, nu-i vreau pe Filat, Ghimpu şi Lupu la putere. Nu mi-i doresc. Sunt atât de scorţoşi, atât de greţoşi. S-ar înjunghia pe la spate dacă legea ar permite lucrul acesta. Dar nu am ce face. Alţii mai buni nu sunt.

Probabil, mulţi zic: bine, bine, dar dacă nu se deosebesc de comunişti, de ce să-i votăm? Eu o să vă spun doar punctul meu de vedere. De ce eu, Vitalie Cojocari, nu-i doresc pe comunişti la putere?! Răspunsul se află în reportajele pe care le veţi vedea mai jos. 27 martie 2007, Ziua Unirii Basarabiei cu România. Câţiva politicieni se îndreaptă spre cimitir pentru a comemora evenimentul. La un colţ sunt aşteptaţi de miliţieni, care nu ştiu decât că au un ordin de executat: toţi, la mititica! Ce contează că ai microfon în mână? Ce contează că singura vinovăţie care ţi se poate imputa este mersul pe stradă? Nu ai voie să filmezi, nu ai voie să mergi în grup mai mare de 10 oameni. Cu mâna pe inimă vă spun, când sunt îngreţoşat de lupi, filatelişti, ghimpi, caut astfel de clipuri pe youtube. Mă ajută să nu uit ce a însemnat de fapt şi de drept comuniştii pentru Moldova.

Nu vreau să bat prea multă apă în piuă despre subiectul Fruntaşu. Prea a fost ţinta unor articole destul de acide din blogosferă. Văd că a intrat în silenzio stampa. Dacă a înţeles unde a greşit, bine, dacă nu, păi, nu este nici primul, nici ultimul care ajunge la putere şi se strică. Totuşi, o să încerc să vă atrag atenţia la o chestiune care mă nelinişteşte. Acesta a răsărit din ceea ce a mârâit domnul Fruntaşu la adresa “cururilor deştepte”. Dacă consilierul primului ministru gândeşte aşa, ce cred ceilalţi? Dânsul lasă să se înţeleagă că ar fi vai de noi dacă PLDM nu juca un rol important în evenimentele din 7 aprilie. Oare? Ei bine, hai să ne întrebăm şi noi, ce rol au avut partidele aflate astăzi la guvernare, la răsturnarea comuniştilor? Unul extrem de redus. Atât de micuţ, încât îmi este jenă de ei.

Desigur, cel mai mare rol l-au avut tinerii. Descălecarea comuniştilor are două faze, prima, liniştită, unde studenţii, tinerii, moldovenii, au protestat calm şi i-au dus pe culmea disperării pe Voronin şi compania. Iar a doua, în care pacea a dispărut, iar în scenă au intrat provocatorii comuniştilor. Aşadar, al doilea rol ca importanţă în schimbare îl au… chiar comuniştii. Dacă nu erau atât de hăiţi, lăsau protestele în plata Domnului, acestea se stingeau, iar acum noi am fi avut-o pe doamna Greceanâi preşedinte. Aşa, au trecut Rubiconul, au forţat lucrurile. Aici au greşit. Deci, unde este meritul AIE? Nu prea îl vedem. Filat şi prietenii au ocupat locul eliberat de comunişti. Punct. Tinerii au protestat, comuniştii au greşit, iar AIE au avut simpla inspiraţie să se pună pe fotolii. Simplu, nu?

De altfel, ceea ce am spus mai sus este vorbăraie, apă de ploaie, tâmpenii debitate de un tip care scrie şi el într-o dimineaţă ca să aveţi voi cu să vă delectaţi mai târziu. O să vă las să judecaţi singuri după ce veţi fi urmărit un clip video. Doar se ştie, o imagine valorează cât o mie de cuvinte. Aşa că, vedeţi mai jos o discuţie, istorică aş zice eu, dintre câţiva politicieni. Unii, dictatorii, sunt pe cai mari, supăraţi, acuzatori, alţii, mici, neînsemnaţi şi nepregătiţi să ia în mâini hăţurile puterii. Pe alocuri, Filat pare că nici nu vrea alegeri anticipate, nici nu-şi doreşte să ajungă premier. Cu siguranţă, evenimentele au fost peste capacitatea de moment al liderilor politici de a-şi asuma nişte fapte. Astăzi, însă spun cu totul altceva. Dar, iată filmuleţul.

Nu ştiu cum aţi reacţionat voi, dar pe mine m-a amuzat faza în care Lupu spune: “mă scuzaţi de expresie, dar acolo era Mat-Peremat”. Pentru domnul Lupu, revolta tinerilor a fost de fapt, revoluţia Mat-Peremat. Şi iată că, moldovenii au dreptate când zic: “după război, mulţi eroi”. Domnul Lupu fabulează şi flutură din pumni către nişte fantome demult apuse. Mi-e silă când îl văd atât de ipocrit. Oricum, era nevoie şi de el, pentru că unii moldoveni nu pot să-l voteze pe Filat, alţii pe Ghimpu. Ei au nevoie de un Lupu, comunist, socialist, fals. 

Înţeleg că articolul meu de mai jos a ajuns la domnul Vlad Filat. Cel puţin, a ajuns până la cel care ţine blogul domniei sale. Aici a apărut un articol în acest sens, iar autorul îmi dă de înţeles că nu am dreptate când spun: “Clica lui Voronin folosea “nahren s pleaja”, Fruntaşu zice “a lua piuitul”, “smartass”. Prin ce se deosebesc? Conţinutul este acelaşi, diferă ambalajul.”

“Guvernarea actuală se deosebeşte de fosta guvernare comunistă nu doar prin ambalaj, dar şi prin conținut”, îmi dă replica cel care a scris textul semnat de primul ministru al Republicii Moldova. De altfel, nu sunt singurul vizat de acest mesaj adresat bloggerilor. Sunt mai multe chestii interesante acolo, dar se desprind trei teme importante. Unu, înţeleg că premierul a făcut un pas spre “reconceliere” între “fruntaşi” şi bloggeri şi propune o întâlnire pentru “o discuţie sinceră”. Dragi bloggeri, stimate “cururi deştepte”, cred că nu avem dreptul să lovim cu piciorul într-o ofertă de împăcare, nu-i aşa? În ceea ce mă priveşte, sunt critic, dar nu sunt şi răzbunător. Deci, să vedem când are loc întâlnirea. Dacă este stabilită într-o zi de sâmbătă, mai ales sâmbăta care se apropie, promit să vin. Mai mult, promit să nu întârzii (SIC!). Deci, domnule premier, Vlad Filat, nu ştiu cum stau cu timpul colegii de blogosferă, colegii “cururi deştepte”, dar eu pot să vin de la Bucureşti la Chişinău pentru a mă întâlni cu domnia voastră. Nu fac un efort prea mare, mai ales că merită!

A doua temă. Domnu’ Fruntaşu şi-a cam luat-o după ceafă de la şefu’. Citez din ceea ce zice primul ministru: “dânsul, ca şi fiecare dintre noi, are dreptul de a-şi exprima punctul de vedere. Personal, în calitate de preşedinte al Partidului Liberal Democrat din Moldova, nu împărtăşesc acest punct de vedere. Rolul nostru, al politicienilor, nu este de a oferi aprecieri activității bloggerilor, ci de a identifica cele mai stringente probleme, cu care se confruntă societatea, să identificăm soluții şi acţionăm pentru a realiza interesul cetăţenilor.” Să traduc din acest limbaj elegant: “Deşi îţi respect punctul de vedere, nu-mi place că te bagi în polemică cu băieţii aceştia. Nu de alta, dar ar trebui să ai alte lucruri de făcut decât să mă bagi în gura lor.”

Trei, cred că nu vom avea curând o nouă mătăhăială din deget în direcţia bloggerilor. Domnului Fruntaşu i s-a arătat locul. Este o greşeală capitală să te cerţi cu nişte oameni cu care, de fapt, ai o relaţie bună. Nu-i aşa, domnu’ viitor ministru al apărării?