Dilemă: de ce minoritarii nu ne iubesc limba?

Un director rus şi şovin până în măduva coloanei atacă un jurnalist vorbitor de limbă română. Un oficial găgăuz demagog până în măduva… stop, nu are coloană vertebrală, de unde măduvă? Deci, un oficial găgăuz demagog până şi în cerul negru al gurii atacă limba română din programul de învăţământ. Deşi între cele două evenimente deosebit de grave nu există legătură directă, nu pot să nu observ că au explodat ca nişte “bombe etnice” aproape concomitent. Aşadar ceva o fi până la urmă. Legături există, dar sunt indirecte. Cea mai vizibilă: faptul că limba română este din nou supusă unei presiuni teribile. Mai mult, presiunea asta trece într-o agresiune dură, numai că nu este pregătită ca atacul teroristului norvegian. Este mai degrabă ca erupţia unui buboi. Unii etnici minoritari din Moldovioara, important de precizat – nu toţi, fierb în ei, se zbuciumă şi explodează fără preaviz. Au nevoie doar de o ocazie.

Am tot vorbit despre nefericitul director al Universităţii Stallone, pardon Slavone. Nu mai este nimic de adăugat, decât poate faptul că este bine-merci, dă interviuri pe la televiziuni, îşi conduce enclava lingvistică în aceeaşi manieră dictatorială fără să fie deranjat de autorităţile statului. Mda, strigător la cer! Domnul director al Universităţii Sylvester Stallone nu trebuie deranjat cu nicio scrisorică, cu nicio invitaţie. Stimabili reprezentanţi ai Statului Moldovenesc, dacă totuşi trimiteţi poliţişti la sediul Universităţii Stallone, vă rog să fie tot nişte tractorişti umili, ruşinoşi, dar cu cascheta ţinută în fudulie pe creştetul capului. Nici nu ştiu ce să mai zic despre Rocky Balboabenco al Universităţii Stallone. Mi-e greaţă. În schimb m-a intrigat başcanul Găgăuziei.

Mărturisesc, am înţeles greu ce l-a nemulţumit pe domnul Formuzal Fenomenal. Ce apără el în Găgăuzia lui? Nişte elevi puturoşi, care nu vor şi nici nu au chef să înveţe la şcoală? Probabil că a devenit cu această ocazie idol pe odnoklassniki. Bun! Şi dacă motivul principal al domnului başcan, căruia îmi vine să-i zic băşcan, este unul hilar, atunci o fi având ceva ascuns de face atâta zarvă? Mai mult ca sigur. Cine ştie ce intrigă politică pregăteşte? Cine ştie ce ceartă de culise o mai fi avut cu noua putere. De altfel, băşcăliosul, scuze – başcanul, nu se prea înţelege cu nicio puterea de la Chişinău, roşie, verde, albastră. De fapt şi de drept, ce mă surprinde cel mai mult este presiunea pe care reuşeşte s-o facă sus-numitul asupra limbii române, dar şi asupra instituţiilor statului. Cine-o mai fi şi individul acesta de-şi permite ceea ce-şi permite?

Dragi cititori, mă adresez vouă pentru că statul este incapabil să gândească o politică mai coerentă în legătură cu această Găgăuzie… Aşadar, dragi cititori, nu vă cer decât să cugetaţi logic şi la rece. Câţi găgăuzi avem în Moldovioara? În jur de 150 de mii. Cââââââţi? Da, aţi înţeles corect, 150 de mii. Sunt mulţi? Hm, Chişinăul are de 7 ori populaţia aşa zisei UTA. Şi apoi, câtă identitate naţională au mai păstrat aceşti minoritari? În studenţie am cunoscut ceva găgăuzi. Nu vorbeau o boabă româneşte. Doar rusa şi oleacă de găgăuză, un fel de turcă. Atenţie, doar oleacă. În consecinţă, de ce ne-ar păsa de el, domnul Formuzal şi de ei, găgăuzi fără limbă şi identitate? Ce pot să facă? Să se separe? Cum? Nu mai suntem în anii ’90. Nu au nicio armata a 14-a dislocată în zonă. Şansa să poată crea o a doua Transnistrie este nulă. Ceea ce face başcanul nu este decât o furtună într-o linguriţă de apă. Paradoxal însă, autorităţile de la Chişinău par să-l ajute în a adânci secesiunea pe care o flutură ca o ameninţare. Adică, guvernul nu mişcă un deget pentru a crea adevărate condiţii de învăţare a limbii române/moldoveneşti în şcolile din regiunea autonomă. Dacă aş fi în locul autorităţilor moldoveneşti i-aş pedepsi într-un mod original pe locuitorii aşa zisei UTA Găgăuzia. I-aş obliga să nu aibă decât două limbi în şcoli, româna – c’aşa-i programa şcolară şi găgăuza lor. Rusa – ioc. Mai mult, în instituţiile statului funcţionarii n-ar trebui să vorbească decât în două limbi, găgăuză şi română/moldoveneşte. Inclusiv pe acest başcan nu l-aş băga în seamă decât dacă mi-ar vorbi pre limba mea ori pre limba lui, desigur cu traducător. Vor autonomie, vor limbă – asta le-aş da.

În prezent ce se întâmplă? Găgăuzii vin la Chişinău şi ne vorbesc… ruseşte. E absurd. Dar să revin la ideea de la începutul articolului: “limba română este din nou supusă unei presiuni teribile.” Parcă ne-am întoarce înainte de ’89. Al naibii situaţie! Ce dracu se întâmplă cu ţărişoara asta, unde nicio minoritate, rusă, găgăuză, evreiască, ucraineană, armenească nu ne vorbeşte limba? Am ajuns minoritari la noi. Unde greşim, fraţilor, de nu ne iubeşte nimeni limba?

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleExamen de română la redobândirea cetăţeniei