Recepţia rupţilor în fund

Când a primit fluturaşul pentru primul salariu, preşedintele s-a ridicat uimit în picioare. “Ce-i asta?”, a întrebat-o pe şefa sa de cabinet. “Este salariul ridicat de preşedinte, acelaşi salariu era ridicat şi de predecesorul dumneavoastră”, îi explică încurcată femeia. “Ei bine, vreau să mi se reducă salariul, iar banii să meargă la săraci”, spuse apăsat preşedintele. Dragi moldoveni, credeţi cumva că este vorba de noul preşedinte al Republicii Moldova? Credeţi că discuţia de mai sus a avut loc în Chişinău? Nu! Cel care a cerut diminuarea propriei lefe este fostul preşedinte al Republicii Africa de Sud, Nelson Mandela. Acesta şi-a donat o parte din salariu când a descoperit cât de mulţi bani ar fi trebuit să primească. Ce a făcut preşedintele nostru, domnul Nicolae Timofti imediat după investire? A dat o petrecere, o recepţie la care s-au adunat toţi mâncăii statului. Costul sindrofiei? 200 de mii de lei.

Nu este o sumă mare pentru o ţară, nu este mult nici pentru bogătanii care i-au strâns mâna domnului preşedinte, ei cheltuiesc atâta bănet pentru o singură cină. În schimb, 200 de mii de lei este o sumă uriaşă pentru un sat amărât din raionul Floreşti. Câte găuri se puteau acoperi cu aceşti bani? Multe, însă obrazul prezidenţial cu cheltuială mare se ţine. Iar, după cum se ştie, moldovenii sunt mândri nevoie mare: nu au după ce bea apă, dar mesele de la nunţile, botezurile, petrecerile lor se vor rupe de bucate. Recepţia de investire nu face excepţie de la regulă. Poate aşa a dorit domnul Nicolae Timofti să demonstreze că este preşedintele tuturor moldovenilor. Că el chiar ne reprezintă, vine din rândul nostru şi trebuie să-l acceptăm repede. Nu de alta, dar respectă cu sfinţenie tradiţia moldoveneasca: “rupţi în fund, dar beau şampanie şi molfăie caviar”.

Una peste alta, chiar domnul preşedinte a ţinut să precizeze în interviurile pe care le-a dat deja că este “preşedintele tuturor moldovenilor”. Nu, domnule preşedinte, nu simt că sunteţi şi preşedintele meu. Eu nu v-am ales. Va ales clica de politicieni care şi-au dat seama că trebuie să uite pentru moment de ura care-i animă. Căci nu era deloc clar ce se întâmpla dacă moldovenii erau invitaţi la urne. Politicienii nesimţiţi, corupţi, plin de ifose, fără scrupule nu au făcut nimic pentru moldoveni cât au stat la putere, e greu de crezut că oamenii ar fi votat astfel încât ei să aibă o majoritate comodă. Cum au rezolvat dilema? S-a văzut. Au căutat un om pe care să-l accepte toţi… nu toţi moldovenii, toţi politicienii necomunişti sau neocomunişti. Dar cum s-a ajuns la candidatura acestui om? Cine este acest domn Nicolae Timofti? Cât de curat şi de bun profesionist este în condiţiile în care vine din cel mai corupt sistem din Moldova, sistemul judecătoresc? Câtă putere reală va avea actualul preşedinte? Va putea cârcni împotriva celor care l-au pus în funcţie? Întrebări la care nu avem un răspuns. Nu încă.

Nu vreau să fiu rău, îi urez domnului preşedinte un mandat uşor, în care chiar să realizeze ceea ce ne promite în discursurile domniei sale. Totuşi, să ştiţi, domnule preşedinte, la fel cum domnul Voronin a fost doar preşedintele lui Roşca, a deputaţilor comunişti, aşa şi dumneavoastră sunteţi doar preşedintele parlamentarilor care v-au pus în funcţie. Atenţie, v-au pus în funcţie. Dumneavoastră nu aţi fost ales de popor! Şi, ca să vorbesc în numele meu, când mai menţionaţi că sunteţi preşedintele poporului, să ştiţi că, de fapt, sunteţi preşedintele întregului popor minus un om, adică subsemnatul. Domnule Nicolae Timofti, repet, nu simt că mă reprezentaţi, iar recepţia la care au venit toţi hăndrălăii corupţi a fost una care mi-a încurajat sentimentul de detaşare. Aştept să vă văd în acţiune, poate reuşiţi să mă convingeţi că nu am dreptate. Aşa să vă ajute Dumnezeu!

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleUnionişti versus statalişti