Jurnaliştii de cur’te

Doamna Alina Radu de la Ziarul de Gardă mă invită să tratez în continuarea subiectului abordat în postul de mai jos şi problema jurnaliştilor de cur’te. Îmi spune pe facebook, “astept un text si despre presa de curte, mai ales televiziunile, care tare mai fac partizanat.” Are dreptate. Moldovioara este plină de jurnalişti de cur’te. Dar cum bloggerii de cur’te nu au apărut din ziua în care AIE s-a înscăunat pe grumazul nostru, nici jurnaliştii din aceeaşi tagmă nu sunt de ieri, de azi. Există însă câteva deosebiri: în primul rând, fenomenul este în prezent mai pregnant! Sunt parcă mai mulţi jurnalişti, care mai au un pic şi îşi agaţă de gât anunţul: “mă angajez la cur’te”. Şi încă ceva, pe vremea comuniştilor jurnaliştii de cur’te credeau că ceea ce zic este corect şi bine. Făceau gazetărie nu doar pentru bani, ci şi din convingere. Ei îşi asumau partea pe care o alegeau şi, deşi unui om normal la cap i se părea o demenţă, considerau albul negru pentru că… asta spunea Vlad. Nu, nu domnul Vlăduţ de astăzi, alt Vlad, Vlad cel bătrân, tovarăşul Vlad.

Unii dintre jurnaliştii de cur’te de ieri s-au profilat, au încercat să-şi schimbe imidj-ul. Erau în simbrie la comunişti, astăzi sunt cică independenţi. Bravo lor, nu-i judec, la fel cum nu o să judec o prostituată pentru munca ei. În cele mai multe cazuri o prostituată nu are de ales şi este obligată să profeseze cea mai veche meserie. Dar eu vreau să vă vorbesc despre jurnalişti de cur’te din ziua de astăzi, pentru că mi se par de un cinism grotesc, un cinism ce-mi aduce a patologie. Boala asta se numeşte vedetism. Nu sunt bătrân în meserie. Mă consider chiar un june. Nu am decât 10 ani de când îmi câştig pâinea astfel. Totuşi, îmi permit să fac comparaţii cu vremea mea. Pe vremea mea, studenţii facultăţilor de jurnalism sau cei care voiau să se angajeze într-o redacţie intenţionau să facă ceea ce se numea “gazetărie”. Adică muncă de jurnalist clasic: vorbitul cu sursele, aflarea informaţiilor, scrisul reportajelor, găsirea personajelor neaoşe şi alte aspecte descrise în orice manual de ziarist. Îi şi vedeai ca pe nişte albinuţe care scriau la tv, la ziar, la agenţie, făceau reportaje radio. Aveam ştiri interesante, diversificate. Spre deosebire de acele timpuri nu foarte depărtate, astăzi, aspiranţii la un post de jurnalist vor să se facă… prezentatori TV. Pentru ei nu contează că pot ajunge jurnalişti de cur’te, de fund, de lins, de pat. Ei sunt în stare de orice ca să-i vadă lumea la televizor. Chiar şi după explozia de televiziuni din Chişinău avem mai mulţi prezentatori de câţi are nevoie Moldovioara. Ei bine, aceşti oameni de curte (mi-e jenă să le zic jurnalişti de cur’te) sunt mult mai periculoşi decât jurnaliştii de cur’te pe care îi cunoşteam.

În primul rând bubuie prostia din ei. Nivelul a ceea ce vedem la televizor în Moldovioara a coborât atât de mult, încât te întrebi dacă se poate şi mai jos? Pe vremuri redacţiile erau adevărate şcoli. Erai privit cu respect în funcţie de redacţia prin care ai trecut. Dacă aveai ceva talent şi dorinţă de a învăţa puteai fi modelat de Val Butnaru, puteai să ajungi la Vlad Bercu, puteai să fii învăţăcelul lui Vasile Botnaru. Mai exista şi una dintre cele mai tari şcoli de ştiri/reportaje de televiziune – PRO TV. Jurnalismul moldovenesc s-a schimbat şi a produs câteva paradoxuri de necrezut. Astăzi există mai multe televiziuni, dar mai puţine redacţii. Astăzi avem mai mulţi oameni angajaţi în presă, dar mai puţini jurnalişti. Astăzi avem mai multe articole, dar mai puţine ştiri adevărate, mai puţin conţinut. Site-urile de ştiri se canibalizează, fură unii de la alţii. Puţini vor să mai facă pură gazetărie, mulţi vor să facă doar prezentare. Ştiţi ce, nu am nicio problemă cu ei, facă ce vor! Orice agarici poate să se facă prezentator, dar vă rog din suflet, nu-l numiţi jurnalist! Am o mare, uriaşă, gigantică problemă cu cei care nu fac distincţia dintre o faţă vorbitoare şi un jurnalist sadea. Regula este următoarea: un jurnalist poate ajunge la un moment dat faţă vorbitoare, invers – mai greu spre imposibil!

ps: Săptămâna asta am primit o veste foarte tristă din Moldova. Un foarte bun, documentat, experimentat jurnalist pe probleme economice, Nadine Luchian, a plecat în lumea celor drepţi şi buni. O pierdere foarte mare pentru breaslă şi pentru cine a intrat cel puţin o dată în contact cu Nadine. De ce pleacă pe lumea cealaltă jurnalişti de valoare? Amintesc aici şi de regretatul Enache. Oare cine îi vor putea înlocui? Câţi dintre junii jurnalişti de la Chişinău vor să facă jurnalism economic? Câţi dintre jurnaliştii de cur’te de la Chişinău pot face deosebirea dintre un punct procentual şi un procent? RIP Nadine Luchian.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleO problemă moldovenească - bogătanii prea bogaţi şi săracii prea săraci