O problemă moldovenească – bogătanii prea bogaţi şi săracii prea săraci

V-aţi gândit vreodată cum este să fii om bogat în Moldova? Cum este să nu te gândeşti cu frică la câţi bani mai ai până la următorul salariu, deşi abia a trecut o săptămână de la anteriorul? Vă închipuiţi cum este să intri în magazin şi să nu te gândeşti câţi bani ai în portofel, ci doar că ai vrea să cumperi ce este cel mai bun, sănătos şi, implicit, scump? Aveţi idee cum e să te trezeşti dimineaţa într-o casă mare, frumoasă, bine luminată şi încălzită, dar nu într-o cămeruţă rece, mirosind a mucegai, situată la ultimul etaj al unui cămin din Poşta Veche? Ştiţi oare cum este să-ţi pui fundul într-un SUV luxos, cu scaune încălzite şi care nu simte miile de găuri din asfalt, în loc să mergi la servici/scârbici înghesuit ca un chibrit într-o “rutieră” jegoasă?

Întreb toate acestea pentru că Moldova nu este doar săracă, amărâtă şi depopulată. Nu! Moldova are oameni putred de bogaţi, oameni care nu au nicio problemă financiară. Aceştia sunt o minoritate, în mare parte vorbitoare de limbă rusă, formată din inşi ce par o castă, adevăraţi unşi ai Domnului. Ei bine, indivizii respectivi conduc cu adevărat ţara. Fie că intră sau nu în politică, fie că sunt sau nu la vedere, de fapt şi de drept, ei trag iţele în Moldovioara mea. Ei au strâns averi obscure pe vremea lui Gorbaciov, Snegur; au continuat să se îmbogăţească pe timpul lui Lucinschi; nu au avut nicio problemă, ba chiar le-a mers şnur cu Voronin; sunt ca în sânul lui Dumnezeu şi astăzi, pe vremea domnului Vlad Filat.

Aşadar, au trecut anii, însă în Moldovioara aceiaşi oameni sunt bogaţi şi cam aceiaşi oameni sunt săraci. Bogătanii au Moldova lor, absolut paralelă cu Moldova săracă. Republica of-of-of Moldovioara a ajuns ca o ţară din America latină: împărţită în foarte bogaţi şi foarte săraci. Bogaţii Moldovioarei sunt periculoşi(având în vedere trecutul lor semi-mafiot) şi lipsiţi de patriotism: ei îşi ţin banii în conturi elveţiene, odraslele în şcoli britanice, bolnavii în spitale austriece. În orice clipă sunt în stare să-şi ia tălăşiţa dacă miroase a fum. În aceste condiţii, starea de sărăcie lucie şi bogăţie ultra-luxoasă în care este împărţită societatea le convine de minune. Pentru ei nu contează cine este la putere, contează ca săracul să fie ţinut în sărăcie, iar prostul în prostie. Atât. Neamul meu să trăiască, iar după mine şi potopul.

În virtutea profesiei, care mă aruncă în tot felul de locuri, m-am intersectat şi cu bogătanii Moldovioarei. Mamă, mamă, au nişte haine, nişte maşini, de ţi-e jenă de luxul pe care îl afişează. I-am auzit vorbind despre sărăcie. Eram într-un restaurant şi nu ştiu cum a început un fel de confesie: “ştii, spune un fanfaron îmbrăcată în Armani de sus până jos, uneori merg în maşină (un SUV de vreo 50 de mii de euro) şi mă uit la cei din rutiere, îi văd că se uită la mine, iar eu întorc capul ca să nu observe că i-am văzut. Dar chiar şi aşa mă simt urmărit de privirile lor”. Auzi, atitudine?! Credeţi că este ruşine? Nu, este mai curând un sentiment de scârbă. De parcă săracii ar fi leproşi…

Nu sunt comunist, totuşi nu-mi place să văd oameni atât de bogaţi într-o ţară atât de săracă. Poate dacă eram un german de rând, căruia nu îi este frică de ziua de mâine pentru că are “di tăti”, nu aveam nicio problemă cu bogătanii germani. Însă vin din cea mai săracă ţară din Europa, o ţară în care nu ai voie să fii putred de bogat, în condiţiile în care restul sau poate resturile abia îşi târâie ţoalele după ei. Cu alte cuvinte, nu aş avea o problemă cu oamenii super bogaţi, dacă ar exista o clasă de mijloc reprezentată de oameni simpli, muncitori, dar care trăiesc binişor şi bine. Într-o ţară normală, săraci sunt doar cei care nu vor să muncească, cei leneşi la minte. În Moldova poţi fi harnic, deştept, însă este suficient să fii corect şi ajungi să trăieşti la limita sărăciei. Moldova nu este o ţară normală!

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleAm fost tânăr şi dotat