Iubesc Moldova, dar nu şi statul Republica Moldova!

DSC00009

Draga mea Moldovioară. Faci astăzi 23 de ani… ca stat. Ești mai mică decât mine. Iar eu, de la 500 kilometri distanță, îți urez să creşti mare! Și ai cum. Fie te unești cu România, fie cu Uniunea Europeană. Dar ai grijă, nu te face prea mare. Nu aș vrea ca după alegerile din toamnă să ajungi enormă, tocmai până la Vladivostok. Eu, draga mea Moldovioară, nu o să fiu ipocrit ca alții. Probabil şi pe tine te cuprinde sila când vezi că așa-zișii patrioți își rup cămășile în încercarea absolut jenantă de a-ți jura iubire. Această iubire, dragă Moldovioară, ține o zi – ziua de 27 august. Mâine toți vor uita de tine: moldovenii își amintesc de patriotism pe 27 august, de femei pe 8 martie și de biserică de… Paște.

Eu, dragă Moldovioară, te iubesc pentru ceea ce însemni ca regiune geografică, istorie, cultură, simboluri, gastronomie, oameni, locuri şi experienţe trăite… Pentru că, dragă Moldovioară, eu nu te pot iubi ca stat. De fapt, stimabile stat Republica Moldova, poate recunoști în sfârşit, nici tu nu mă ai la inimă. Și nu e vorba doar de mine. Tu, stimabile stat, prin primării, poliție, spitale, școli, universități, parlament, guvern, președinție și multe alte instituții nu ne arăți niciun pic de dragoste nouă, moldovenilor. Stimabile stat Republica Moldova, o să fiu sincer, moldovenii s-au obișnuit cu lipsa afecțiunii tale. Aşa că unii au plecat, alții supraviețuiesc cum pot exclusiv prin forțele proprii. Stimabilă Republică Moldova, sper să nu te superi pe mine, dar un stat care își lasă de izbeliște cetățenii este un stat pe care nu prea ai cum să-l iubești, respecți și apreciezi. E momentul să parafrazez vorba pe care Kennedy a preluat-o de la un filozof libanez: în Moldova nu te întrebi ce a făcut țara pentru tine, te întrebi ce poți face tu… pentru tine.

Din cauza sărăciei, a corupției atotcuprinzătoare și a politicienilor care își bat joc, statul Republica Moldova este locul în care nu ți-ai dori să te naști încă o dată. Cu toate acestea, mărturisesc, iubesc tot ce ține de draga mea Moldovioară, de plaiurile ei sublime, de oamenii deosebiți, adică de ceea ce nu înseamnă statul Republica Moldova. Nu știu dacă înțelegeți, pentru că pare un fel de dedublare a personalități: eu iubesc Moldova, dar am o oarecare repulsie față de statul Republica Moldova. Of, of, of! Și când mă gândesc la tine, dragă Moldovioară, când îmi amintesc de satul meu, de Chișinăul anilor de studenție, mi se pune un dor greu pe suflet. Nu există locuri mai frumoase pe lume ca Ponoarele, Coada Râpei, Roșcana, pădurea lui Codreanu, livada de meri de vară. Toate aceste spații din jurul satului Cuizăuca în care mai trăiește copilăria mea sunt sfinte! Parcul Valea Morilor, strada Vasile Lupu, cafenelele și localurile în care mă vedeam cu tine, Maia, îmi lipsesc. Draga mea Moldovioară, îmi lipseşti. Tare mult. Mi-e dor de fraţii mei, mi-e dor de părinţii mei. Câteodată sunt devastat de dor. Nu e apă mai bună ca apa din fântâna de la colţ. Nu e aer mai proaspăt ca aerul din curtea casei mele. Zilele acestea am descoperit nişte fire cărunte pe tâmpla stângă şi mi-am amintit de versurile lui Grigore Vieru:

O stea mi-atinge fata
Ori poate-a ta naframa.
Sunt alb, batrîn aproape,
Mi-e dor de tine, mama.

În curând o să pot spune şi eu: “Sunt alb, bătrân aproape/Mi-e dor de tine… Moldova!” Ce mult te iubesc, draga mea Moldovioară! Ce mult te urăsc stat Republica Moldova pentru că m-ai despărţit de ea.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleCâte voturi a câștigat Victor Ponta la Chișinău? Sau pe cine votează moldovenii?