(Ne)politețea moldovenilor

DSC00920

– Bună ziua, vreau să aflu la ce oră ajungeți în Filaret?

– La ora la care trebuie…

– Da, și care este ora, nu vă supărați?

– La 8, la 8 seara ajungem.

– Puteți opri la Obor?

– V-ați obișnuit cu toții să opresc unde vreți. Nu.

– Dar…

Tuuuc, tuuuc…(omul de la celălalt capăt a închis, fără bună ziua, fără nimic)

În cheia asta au loc multe din discuțiile pe care le port cu șoferii moldoveni de pe ruta Chișinău – București. Din fericire există și excepții, iar asta mă bucură.

Vara asta am intrat într-un magazin din Chişinău. Celebrul magazin Nambăr Oan din centrul oraşului. Am vrut să cumpărăm un tort. Ne-am uitat pe cutie, nicio dată de producție, nimic. Întrebăm de vânzătoare, iar asta începe să țipe: “de ce vă interesează? Dacă este de vânzare înseamnă că e bun. Hai că țineți oamenii la rând.” Oamenii de la rând erau… o singură femeie care stătea în spatele nostru și care a început să gesticuleze că ea nu vrea să aștepte mult, că dacă nu vrem să cumpărăm să nu-i mai deranjăm pe vânzători. Ce era să le spunem? Am renunțat la tort, nu am zis nimic și am ieșit stupefiaţi din magazin.

Eram în oraşelul Ştefan Vodă, în sudul Republicii Moldova. Era dimineaţă, ora 6.00. Trebuia să cumpăr fructe și legume din piaţă şi am descoperit că nu aveam bani. Ce face un moldovean când nu are bani? Schimbă 100 de euro. Ei bine, eu voiam să schimb doar 50. Numai că schimbul valutar era închis. “Vezi că femeia asta grasă din piaţă schimbă bani“, îmi spune un vânzător, deranjat că deşi voiam să cumpăr de la el, nu aveam lei. Mă duc la femeie – o vânzătoare de la taraba vecină. “Ce să fac eu cu 50 de euro? Dacă nu schimbi măcar 100 nici nu stau de vorbă cu tine“, îmi spune deranjată. De nevoie cad de acord să schimb şi 100 de euro. “Ştii ceva? M-am răzgândit. În ce fel vrei să-ţi schimb eu banii? Du-te de aici.” Ce era să-i zic? Pur şi simplu m-am întors şi am plecat.

Este adevărat, nu toţi moldovenii sunt la fel. Sunt care îţi zâmbesc, deşi eşti un simplu necunoscut; care îţi mulţumesc, deşi nu ai făcut mare lucru; care ţi se adresează cu dumneavoastră, deşi eşti mai tânăr decât ei; care pur şi simplu îţi vorbesc frumos, politicos. Din păcate, însă, moldoveanul politicos este o specie din ce în ce mai rară. Nu ştiu de ce se întâmplă asta? Din cauza sărăciei, din cauza lipsei de educaţie. Am impresia, însă, că moldovenii şi politeţea sunt ca apa şi uleiul. Ştiu sigur că nu o fac din răutate, nu-s oameni răi, dimpotrivă… Dragi moldoveni, a zâmbi unui străin nu înseamnă că eşti făţarnic, dai dovadă că ai celebrii 7 ani de acasă. Dragi moldoveni, atunci când ești încruntat mereu nu înseamnă că vei părea superior. Mai zâmbiți, chiar și atunci când vorbiți la telefon, asta se transmite prin voce. Spuneți bună ziua, mulțumesc, la revedere, scuze ș.a.m.d. Nu vă costă nimic să ziceţi cuvintele acestea, dar idee nu aveți cât de mult le simți lipsa când nu le auzi atunci când trebuie. În vest până și un polițist care îți dă amendă îți zâmbește. La noi, în Moldova, chiar și când cumperi ceva dintr-un magazin, adică le aduci bani, nu o să vezi schițat niciun zâmbet amărât.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleToamna moldovenească în care taţii pleacă de acasă