Unde se termină libertatea de exprimare în cazul reportajului despre profesoara de la Ungheni?


Revenge Porn

În 1991 Republica Moldova a ales să fie democrată. Democrație a adus după ea și libertatea de exprimare. Iar libertatea de exprimare presupune, implicit, libertatea presei. Adică jurnaliștii au voie să se exprime cum îi taie capul. Evident, în limitele legii. Ne place ori nu, dar jurnaliștii se pot exprima liber chiar și atunci când fac un reportaj despre o profesoară din Ungheni, care este filmată când îi face sex oral unui bărbat. Există însă o problemă cu libertatea de exprimare. Unde se oprește? Cum o încadrezi în spețele juridice? Și mai dificil este să o încadrezi în morală. Fie vorba între noi, moldovenii sunt morali doar cu vorba, nu și cu fapta – faza cu sexul oral este încă o demonstrație a ipocriziei moldovenești. Primul comentariu de pe site nu a fost despre cât de rău este făcută știrea, ci unde se poate vedea filmul fără blur! Efectiv am, am, am… ”afighit”!

Am spus-o de la început – ulterior am văzut pe facebook că a zis-o și Lorena – cheia în care a fost scrisă știrea este greșită. Lead-ul știrii nu este că o profesoară i-a făcut sex oral unui bărbat. Lead-ul este că o profesoară este victima unei răzbunări oribile. Ori astfel de răzbunări se numesc în vest Revenge Porn și se pedepsesc conform unei legi special create pentru a opri fenomenul. Deși jurnaliștii au menționat aspectul, din punctul meu de vedere el trebuia să fie firul roșu al subiectului – nu precizat în treacăt. În apărarea jurnaliștilor trebuie spus, însă, că au protejat-o pe femeie. Nu i-au dezvăluit identitatea pe post. Au blurat-o. Pe mine mă șochează și altceva în acest scandal. Colegii femeii știau foarte bine despre drama profesoarei. De ce nimeni dintre ei nu a făcut ceva? Nimeni nu s-a gândit că ar putea fi sesizată poliția? Crunt! Moldova medievală. Și da, aveți dreptate, jurnaliștii ar fi trebuit să abordeze subiectul cu muuuult mai mult tact.

Cum era de așteptat, abordarea nu a fost pe placul multor telespectatori. Eu cred că acest subiect trebuie să fie în manualele studenților de la Facultatea de Jurnalism. Este un caz clasic când prea mult chiar este mult prea mult. Moldovenii sunt puritani, sunt extrem de pudici. Și tu le dai la oră de vârf imagini – este adevărat blurate – cu sex oral? Oau. Trebuie să ai curaj, nu glumă. Dar este alegerea redacției. Ei au decis că aceasta este cheia poveștii. Iar aici o să fac o paralelă. La Paris, niște jurnaliști au supărat musulmanii ironizând și caricaturizând religia lor fără să le pese că jignesc. La Chișinău, niște jurnaliști au supărat facebookul și nu numai pentru că au abordat bombastic, în stil de cancan, fără să empatizeze cu sărmana femeie, cazul unei profesoare care este victima unui așa-numit ”bărbat”. Așadar, unde se termină libertatea de exprimare? Cât de mult poți să ironizezi niște valori supreme ale unor oameni și cât de mult poți intra în viața personală a unei femei? Unde este linia de demarcație? Renunțăm cu totul la libertatea de exprimare? Mai jos un reportaj despre niște femei din Statele Unite care au fost victimile Revenge Porn-ului. Un reportaj marca ABC. Iată cum ar fi trebuit să arate reportajul despre profesoara de la Ungheni, chit că ea nu ar fi apărut în material.

PPS: Mă întristează modul în care au decis să reacționeze unii dintre cei care au trecut prin școala PRO TV. Cei care au fost acolo știu că un subiect este dezbătut în ședința de redacție, știu că se discută abordarea. Acest reportaj este cu adevărat regretabil cu cât intenția poate că a fost bună, nu știu, dar realizarea este tristă. Nu înțeleg de ce dați cu atâta placere sadică în foștii voștri colegi…

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleDe ce nu poartă moldovenii haine colorate și nu zâmbesc pe stradă?