Revoluția Twitter nu a existat. Protestele pașnice pălesc în fața devastărilor în stil moldovenesc

Revolutia TwitterAm așteptat să treacă ziua de 7 aprilie, să se termine vorbăraia politică despre revoluția de pe 7 aprilie și ”cât de însemnată este această data pentru Moldova”… Era o hărmălaie prea mare și am vrut să scriu pe blog în liniște. Mulți, în special politicienii, spun trăsnăi și se pierd din vedere lucruri esențiale.

– Pe 7 aprilie statul Republica Moldova, prin instituțiile sale și-a demonstrat incompentența și lașitatea. Dacă ziua nu a reușit să-i stăpânească pe derbedeii care dădeau foc la Parlament și furau televizoare, noaptea milițienii lui Voronin i-au prins mișelește pe cei care păreau mai ”revoluționari” și i-au torturat. Statul și-a demonstrat încă o dată neputința când s-a schimbat puterea, iar ”guvernanții noi” nu au fost în stare să-i găsească și să-i pedepsească pe torționari.

– Politicienii din opoziția de atunci nu visau sau nu păreau că ard de nerăbdare să vină la putere. Așa numita revoluție i-a prins complet nepregătiți și debusolați. Evenimentele de atunci i-au împins la treucă. A trecut ceva vreme până au realizat că au hățurile în mână, dar, în loc să conducă, s-au pus pe jecmănit.

– De fapt și de drept, noi nu am schimbat nimic și pe nimeni în ziua de 7 aprilie. Clasa politică din Moldova este un fel de castă. La Chișinău se perindează aceleași personaje la putere din ’89 până astăzi. Și cum corb la corb nu-și scoate ochii, astăzi îl vedem din nou pe Voronin pe cai mari. Moldova este putredă pe interior. Dar cel mai rău este că Moldova este disperată și dezamăgită. Moldova s-a săturat de polticieni noi/vechi, dar mai ales de politicienii hoți.

– Pe 7 aprilie, tot ce începuse liniștit a explodat din cauza cuiva. Din cauza cui? Nu o să aflăm. Poate doar dacă ne unim cu România și face DNA-ul o anchetă majoră. Cert este că privind pozele cu distrugerile realizez că revoluția twitter este o himeră. În Chișinău a fost în special o devastare în stil moldovenesc: cară cine și cât poate duce. La fel s-a întâmplat când s-a desființat Colhozul din satul meu. Mai întâi au distrus și au cărat cu toții ce au putut, apoi au început să strige că le-a stricat cineva Colhozul. Păcat de cei care au venit cu gânduri pașnice la protestele din PMAN. Pentru că a fost și un protest, o mobilizare exemplară și impresionantă a societății civile. Dar cine își mai amintește de asta? Astăzi știm că a fost dat foc Parlamentului…

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleUn premier penibil și o purtătoare de cuvânt ineficientă. Din această situație absurdă nu există decât o ieșire: demisia!