Moldova săracă și intolerantă. Articol despre homosexualii moldoveni

homosexuali belgia

Mi-e milă de homosexualii moldoveni. Dar atenție, mi-e milă nu pentru că nu pot iubi ca mine, ca noi, ca mulți alții, o persoană de sex opus. Nu! Mi-e milă pentru că trebuie să trăiască oroarea de a fi homosexuali în Moldova. Am observat o legitate foarte ciudată în atitudinea societăților din diferite țări față de homosexuali. Și anume. Cu cât este societatea mai puțin educată, mai săracă, păi, cu atât mai mult o să-i urască pe homosexuali. Discriminarea este la ea acasă în Moldova. Poate dacă am fi mai toleranți, am fi și mai bogați!

Am văzut mii de păreri despre homosexuali pe internet, pe facebook. Oameni despre care cred că sunt valoroși, deștepți, pe care încă se mai ține Moldova, au o atitudine duplicitară, ipocrită față de homosexuali. De regulă, discursul lor este simplu: ”eu tolerez homosexualii, dar…” Și după dar urmează o serie de argumente, dar să se iubească acasă, dar să nu-i văd, dar să-și caute de treaba lor, dar să nu facă mitinguri, dar să nu-i vadă copiii. Apropo de copii. Eram în Bruxelles. Și, dintr-o dată, aud muzică, gălăgie, o mare de oameni mergeau pe străzile Bruxellesului. M-am dus să văd ce era. Era un Marș al Homosexualilor. Și nu unul ca în Chișinău. Erau sute și sute. Îmbrăcați țipător, colorat, mulți destul de dezbrăcați – doar în chiloți. Mai văzusem asta doar la televizor. Știți ce era cu adevărat șocant în marșul lor? Faptul că veniseră foarte mulță părinți(bărbat și femeie) cu copiii mici. I-au adus ca să vadă, să știe că există homosexuali, să-și educe copiii în spiritul toleranței(poza este de acolo). Numai că ei sunt belgieni, o societate educată, care o duce bine, civilizată, la o distanță de o sută de ani de noi.

Discutam zilele acestea cu o femeie. În România deja. Mi-a zis că nu are nimic împotriva homosexualilor, dar că nu a cunoscut unul care să fie și om bun. Toți erau răi, negativiști, bârfitori mai abitir ca femeile. Am realizat că femeia respectivă pune înaintea noțiunii de om, noțiunea de homosexual. Ori nu ar trebui să o intereseze. Dar pentru că societatea ne-a educat în spiritul prigonirii săracilor oameni, noi am ajuns să-i judecăm pe toți la comun. Zicem, așa sunt ei, homosexualii. Și le punem etichete fără să vrem. Pentru că nu-i cunoaștem ajungem să creăm mituri despre ei. Și câte am auzit… Ba că nu au relații stabile – de parcă cineva a făcut un studiu. Ba că nu trăiesc mult – de parcă le-am numărat anii. Ba că sunt toți bolnavi de tot felul de boli. Și tot așa. Cunosc părinți care se gândesc cu oroare la faptul că băieții sau fetele lor vor fi gay. Vă dați seama, dacă se întâmplă, copilul se va urî pe sine, își va urî corpul, nu va putea să accepte niciodată situația sa. Părintele va distruge viața copilului său fără să vrea. Îl va modela așa cum știe el că sunt homosexualii: răi, bârfitori, negativiști, bolnavi, nestatornici în relație…

Știu că articolul meu va stârni polemici, știu că nu place ceea ce zic, dar Moldova, ca să fie mai bogată, mai civilizată trebuie să fie mai tolerantă cu homosexualii. Și nu doar cu ei. Și nu doar cu vorba. Și fără dar-uri…

(articol pentru perfecte.md)

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleTristețea eurovisionului moldovenesc, dar și câteva cuvinte despre ”bloggerii” de 20 de euro