De ce dispăruseră cărțile lui Grigore Vieru din librării?

albinuta

La Chișinău am intrat în librăria Făt Frumos. Cea de pe Eminescu, din centru. Am fost pentru că la București nu am găsit nicio carte cu poezii pentru copii de Grigore Vieru. Poate nu am căutat bine. Poate nu am fost eu inspirat să întreb unde trebuie. Dar, mă jur, am căutat chiar și online. Nimic. Grigore Vieru nu este de găsit la București.

”Bună ziua, vrem și noi o carte pentru copii, de Grigore Vieru”, am întrebat repede de o vânzătoare. ”Da, sigur, aveți noroc. Iată aici, Albinuța”, ne spune foarte amabilă vânzătoarea. Costa vreo 120 de lei moldovenești. Cam 6 euro. Am cumpărat-o pe loc. Fetița mea este ahtiată după cărți. Stă singură și le răsfoiește, și se uită, și își povestește ce vede. Ce părinte nu ar fi încântat? Iar Grigore Vieru a scris cele mai frumoase și mai duioase poezii pentru copii. Este inegalabil. Poeziile sale pentru cei mici sunt atât de bune, ca mama, ca soarele cald de primăvară. Am crescut cu ele și era păcat să nu-i ofer copilului meu șansa de a se bucura de Albinuța.

Am cumpărat 3 cărți și… m-am întors la vânzătoare. ”Ați zis că am noroc. De ce? Ce vreți să spuneți?”, am întrebat-o eu curios. Răspunsul m-a surprins. ”Se pare că editurile nu au avut voie să editeze cărți cu Grigore Vieru până acum, au fost niște probleme cu plata drepturilor de autor. Familia lui Vieru a negociat cu editura”, mi-a explicat vânzătoarea. Poate din cauza asta nu am găsit Vieru la București. Mi se pare strigător la cer acest lucru, dar poate că Vieru este important atunci când îl invocăm în discursuri, nu și atunci când trebuie să-l citim cu adevărat… Trist.

Din fericire se pare că s-a rezolvat treaba cu banii. Se pare că au bătut palma și cărțile lui Grigore Vieru au reapărut în librăriile din Chișinău. Numai că prețul de 120 de lei moldovenești nu este chiar la îndemâna fiecărui cetățean. Așa că, stau și mă întreb. Cine este de vină că Grigore Vieru, cel care emană blândețe prin fiecare cuvânt, nu reușește să ajungă la fiecare copil din Moldova? Familia poetului, care, teoretic, este îndreptățită să ceară mai mulți bani pe drepturi de autor? Editura, care are dreptul să vrea să facă profit? Statul moldovenesc care nu are bani să subvenționeze apariția unor cărți care ar dezvolta cetățeni buni, culți, frumoși? Sau moldovenii care citesc atât de puțin și care nu-și încurajează copiii să citească? Fie vorba între noi, la mine, la țară, nu am văzut niciun om cu o carte în mână. În schimb paharele se ridicau și coborau într-o veselie.

Și mai am câteva întrebări. Vă închipuiți câte cărți de Grigore Vieru se puteau cumpăra cu un miliard de dolari? Și atunci de ce suntem proști? Că suntem săraci. De ce suntem săraci? Că suntem proști.

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleZiua în care am regretat că sunt cetățean moldovean!