Cât de rău este în cea mai săracă țară din Europa?

Copii3

”Chiar este atât de rău la voi în țară?”, mă întreabă mai dăunăzi un amic. M-am întors spre el să aflu de unde îi vine curiozitatea asta bruscă. ”Am citit o știre cum că vă dăm ajutoare umanitare, mâncare. Băi, mâncareee? Nu aveți ce mânca? Este așa de rău în Moldova, că trebuie să vă trimitem mâncare?”, a făcut ochii mari amicul meu. Este un om informat. Știe multe despre sărăcia din Moldova, dar când a văzut că România le dă ajutoare umanitare cetățenilor moldoveni a rămas mască. Cu această ocazie am stat și eu să mă gândesc. Da, Moldova este cea mai săracă țară din Europa. Da, așa-zișii proeuropeni fură totul de-a valma ducând la sapă de lemn pe toți cei care nu au reușit să fugă din Republică. Și totuși, lumea suferă de foame în Moldova? Este chiar așa de rău?

Răspunsul este simplu. Da. Este rău. Și știți ce este cu adevărat tragic? Că poate fi și mai rău. Moldova este o țară frumoasă, cu oameni extraordinari, dar care au un mare handicap – au ales pe posturi de conducere doar hoți. Hoți, hoți, hoți. Mie, de pildă, hoții mi-au furat copilăria. Deși am fost un copil fericit printre frații, părinții, prietenii mei, am avut o copilărie pline de lipsuri financiare. Țin minte discuțiile înfrigurate ale părinților care nu mai știau de unde să ia… făină. Țin minte privirea speriată a mamei care, pur și simplu, nu mai știa ce să facă de mâncare. Țin minte că nu am avut tată timp de câțiva ani, a plecat la Moscova ca să avem ce mânca. Parcă a fost în altă viață, parcă nu mi s-a întâmplat mie. Un mecanism psihologic de protecție mă apără de acele amintiri. Problema este că situația financiară, economică a Moldovei a degradat continuu. Dacă eu eram sărac pe atunci, cât de săraci sunt copiii de astăzi?

Într-un colț al creierului copilăria scoate încă un episod care demonstrează printre altele că sărăcia mai și dezumanizează. Era anul 1994. Criza din Rusia pârjolise și mai mult economia moldovenească. În una din zile, în sat la noi au intrat niște camioane. Două sau trei la număr. Erau câțiva nemți de la o comunitate religioase, că baptiști, că iehoviști – nu știu. Au parcat în mijlocul satului, au deschis camionul și au început să cheme oamenii ca să le dea niște cutii. În cutii erau haine, electrocasnice, obiecte, jucării. Toate folosite, dar ”aproape noi” din punctul nostru de vedere. Vestea s-a răspândit ca un fulger prin tot satul. Și când au început a năvăli cuizăucenii asupra camionului… M-am cam speriat inițial. Oamenii săreau unii peste alții. Toată lumea voia să pună mâna pe o cutie. Era un vacarm și un scandal de care nu mai văzusem. S-au speriat și nemții. Au vrut să plece, dar cum să ieși din mijlocul mulțimii furioase și… sărace? Omul își pierduse rațiunea. Omul era doar un singur gând lipsit de umanitate: vreau cutia în care să găsesc lucruri pe care nu o să mi le pot cumpăra prea curând. Și-au făcut cruce nemții când au împărțit ajutoarele. Și-au făcut cruce și duși au fost. Se zvonea că urmează să mai apară prin sat. Dar nu i-am mai văzut niciodată…

Moldova nu a evoluat de la acele momente teribile din copilăria mea. Dimpotrivă, s-a scufundat într-o sărăcie şi mai mare. Așa că, da, astăzi, în Moldova sunt oameni care nu au ce mânca. Oameni pentru care ajutorul românesc va fi o mană cerească. Da, sunt mii și mii de oameni care trăiesc sub orice limită a sărăciei. Da, cetățenii moldoveni îndură foame, la propriu. Da, acest lucru se întâmplă din cauza lui Plahotniuc, Voronin, Filat, Ghimpu și toată pleiada de hoți care s-a perindat la putere…

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleUnde ne duce sărăcia? Din disperare, cetățenii moldoveni își vând rinichii. Politicienii... continuă să fure