Un măr bâhlit pentru articolul lui Pavel Păduraru!

timpul violul

Drumul spre iad este pavat cu bune intenții. Înainte de a vă explica de ce Pavel Păduraru, jurnalist la TIMPUL, a greșit flagrant ca jurnalist și este de un misoginism crunt, trebuie să vă spun că intenția lui iniția a fost bună. A vrut să aducă un pic de lumină în cazul mult discutat de la Orhei. Modul în care a înțeles să o facă duce în derizoriu orice informație, orice lumină, orice intenție bună. Pavel Păduraru, știu că nu înțelegi că ai greșit ca jurnalist, dacă ești căpos și vrei să mergi până în pânzele albe cu asta, e treaba ta. Important este ca societatea să învețe ceva din această poveste. Important este ca societatea să priceapă de ce greșești.

Cazul ”violului de la Orhei” a creat foarte multe emoții și este normal să fie așa. Societatea profund patriarhală din Moldova are o problemă gravă: consideră că violul nu este o crimă. Societatea moldovenească reușește să pună suficientă presiune pe femeia abuzată ca să o convingă să tacă din gură. Dacă vorbește va fi ostracizată. Așa că atunci când o minoră din Orhei a avut curajul să spună lumii că a fost sechestrată, a fost violată, a fugit de acolo dezbrăcată, iar polițiștii în loc să ancheteze serios cazul au măsluit dovezile, i-au șters contul de pe odnoklassniki ca să nu există dovezi ale presiunii la care a fost supusă – societatea civilă s-a coalizat. A vrut să se facă dreptate, iar ancheta să se facă așa cum trebuie, respectiv – vinovații să fie pedepsiți.

Problema lui Pavel Păduraru este că el nu mai este jurnalist, nu în ochii mei, dacă nu înțelege că nu a respectat normele deontologice ale acestei meserii. Articolul său este scris dintr-o singură perspectivă și face o paria din victima unui caz de viol. Caz pe care poliția, procuratura nu l-a anchetat, ci l-a mușamalizat. Să presupunem că nu știți nimic despre acest caz. Să presupunem că nu ați citit nimic despre povestea asta teribilă de la Orhei și v-a picat în față doar articolul lui Pavel. Care o să fie concluziile la finalul lecturii? Că fata este o stricată despre care toți oamenii din Orhei au numai vorbe de ocară. Că fata asta destrăbălată a mers la o petrecere în Orhei. Aici a făcut sex de bună voie. A acceptat să-i fie rupte hainele. Loviturile pe care le-a primit, echimozele pe care le-au găsit medicii pe corpul fetei nu sunt relevante, chiar dacă au apărut după sex. Ba mai mult, tânăra, despre care știm că este o stricată, caută acum să scoată bani din băieți. Nu e relevant faptul că fata era minoră în timpul tragicului eveniment. Nu este relevant că unul dintre cei acuzați de viol a fost condamnat pentru sechestrare. Altfel zis, tânăra a fost sechestrată, iar după ce a fost sechestrată a acceptat să facă sex benevol deși era minoră. Noaptea minții, Pavel Păduraru. În afară de regulile jurnalistice de la care nu ai voie să abdici, ai scăpări grave de logică. Articolul tău este presărat, după cum am zis, de acuzații la adresa fetei. Dar nu găsim nimic despre băieți. Nu ne spui nimic despre cum sunt ei. Sunt foarte curios, cum ai făcut acest material? Ai mers personal să vorbești cu oamenii care o acuză pe fată că e rea? Adică ai reușit să găsești oameni care o cunosc pe fată, dar nu ai găsit pe nimeni care să îi cunoască pe băieți? Misoginul din tine urlă în gura mare în acest articol.

Știi cum funcționează poliția, procuratura din Moldova, știi foarte bine pentru că ai fost anchetat într-o treabă pe care nu ai făcut-o. Și, totuși, ce faci în acest caz? Torni pe pagina ziarului Timpul informațiile pe care procuratura, poliția ți le-au dat. Cel puțin așa pare… De ce? Nu ai verificat informațiile? Nu pui la îndoială că ești manipulat și că ești folosit? Dacă informațiile au venit de la cei acuzați de viol, cum au ajuns ei la actele confidențiale din dosar? Câtă încredere să ai în ei? Îți dau date, dar nu vor să comenteze? Cu alte cuvinte te folosesc, te manipulează. Și ce avem într-un final? Un ”articol” în care ne spui că tu ai decis că violul nu a fost viol. Ba mai mult, susții că societatea civilă l-a inventat.

Să știi, am avut multe situații în care am refuzat să dau materiale pentru că nu aveau toate părțile implicate. Nu am vrut să fiu folosit. Ori tu, în acest articol, nu ai punctul de vedere al victimei, al avocatului. Și nu-mi spune că nu au vrut să vorbească cu tine. După ce avocatul ți-a vorbit 6 minute tu scrii în articol doar că ți-a trântit telefonul în nas? Oau! Dar cum se explică faptul că presa a vorbit cu avocatul, cu victima – a protejat victima, așa cum se face într-un astfel de caz? Singurul care nu a vorbit cu victima ești tu? Apreciez intenția ta de a face lumină. Numai că ai reușit să o pui într-o lumină foarte proastă pe tânăra abuzată. Atât!

Propun pentru CIJ să aiba în acest an o festivitate de premiere și pentru articole ca ale tale, articole care nu fac fața nici meseriei, nici redacției, nici ție. Dacă s-ar organiza un concurs pentru cele mai aberante materiale scrise în Moldova în 2016, sunt convins că ai primi un măr… bâhlit!

Pe de altă parte, jos pălăria pentru articolul scris în același ziar Timpul, de Marin Basarab. Scrie ceva foarte important: ”Iar cele trei lepădături de la Orhei care au violat o minoră încă sunt în libertate. Pentru că jumătate din bărbaţii neamului sunt la fel ca ei. Dumitru Pascari, Sergiu Pasat şi Grigore Luchian se plimbă pe străzile Moldovei. Mâine ar putea să mai violeze pe cineva, ar putea fi chiar sora, fiica sau mama voastră. Însă, voi veţi considera că ei nu au nici o vină, iar mama, sora sau fiica voastră a căutat-o singură.”

Comentarii Facebook

comments

Next ArticlePericolul falșilor unioniști. De la Roșca și Ghimpu la Iuda și Liuda