Palme pentru Filip

Pavel Filip

Reprezentanții regimului oligarhic de la Chișinău merg cu inima cât un purice la Bruxelles. Dacă în Moldova se comportă ca pe plantație, sclavii sunt cuminți și nu le fac probleme, la Bruxelles e democrație. Acolo un europarlamentar îți poate spune direct în față, șeful tău este un oligarh corupt din cauza căruia Moldova nu se poate integra în Uniunea Europeană. Și, poc, o palmă peste bot. Nu reușești să-ți revii după prima scatoalcă și, zbang, alta. Unde este miliardul? De ce, dracului, nu faci nimic să recuperezi banii? Vrei să-ți iei aer, încerci să te dezmeticești, trosc, încă o palmă. Dar de ce sunteți așa de corupți?

Dacă nu aș ști că este o păpușă fără suflet și fără coloană vertebrală, mi s-ar face milă de domnul Filip. Dar nu mi-e. Milă mi-e de cetățenii moldoveni oropsiți și sărăciți de oligarhii care s-au cocoțat la putere. Oligarhii care au strâns în mână puterea legislativă, judecătorească, executivă și fac tot ce vor din statul acesta de mucava. Să nu uităm de puterea a patra, presa, care este la picioarele lor.

Pavel Filip trebuia să înțeleagă încă din momentul în care a pus piciorul la bordul avionului Lufthansa că merge la Bruxelles să-și ia papara. Altfel nu se poate. Din punctul meu de vedere este cel mai slab premier din câți a avut Moldova. Un fel de Vasile Tarlev. Îl urmăream cum le vorbea europarlamentarilor și parcă vedeam cum se învârt rotițele din capul său în încercarea disperată de a spune câteva cuvinte cheie: oligarh, Plahotniuc, corupție. Răspunsul domnului Filip a fost fără noimă și fad. Europarlamentarii l-au certat aspru pentru că nu face nimic acasă, iar dânsul perora despre o lege care ar reglementa finanțarea partidelor politice. Of ș-un cartof. Politicienii moldoveni! Când nu vor să facă o chestie se ascund în spatele legilor. Vom face legi, vom reglementa. Bre, politicieni de buzunar, dacă ați aplica 10 la sută din legile existente, Moldova ar fi cu cel puțin 50 de ani în avans. Mi-e teamă că Pavel Filip trebuie să învețe să fie masochist. Altfel nu are nicio șansă să reziste psihic în această funcție. O să-și ia palme una după alta până când o să amețească: europarlamentari, FMI, SUA, opoziția de la Chișinău, bruma de jurnaliști care nu-i stă în buzunar oligarhului.

Dar escapada europeană s-a terminat. Pavel Filip se întoarce acasă cu coada în vine. Cum altfel? Nu ar fi prima dată. Scatoalce și-a mai luat și de la București, de îi umblau ochii în stânga și în dreapta ca la un girofar. El și ministrul său de externe. Doi băiețași din buzunarul domnului Plahotniuc, care când ajung în fața unor oficiali din vest tremură ca varga și par pierduți în spațiu. Dar toate acestea contează mai puțin. Atâta timp cât la Chișinău oligarhul-șef este la putere. Atâta timp cât controlează totul prin oameni fără coloană. Atâta timp cât opoziția este dezbinată… Pohui, vorba Carla’s Dreams. Domnul Plahotniuc pare să guverneze după vorba, după mine și potopul. Îi folosim pe oamenii aflați în față pe post de paratrăsnet, iar noi ne facem mendrele cum ne poftește inima în spate. Trist. Mai ales că este vorba de soarta oamenilor, a cetățenilor moldoveni…

Comentarii Facebook

comments

Next ArticleConflictul Cristi Aldea Teodorovici vs Carla's Dreams este despre drepturi de autor